marți, 31 martie 2009
Unde, unde, unde...
Pai de ce sa ne putem atatea intrebari? Raspunsul este evident:
Dar cred ca sunt biodegradabile, cel putin o parte dintre ele... deci suntem salvati!
luni, 30 martie 2009
Cat costa fanteziile cu apa ale primarului
Iata si costul: 4,5 milioane de euro (cheltuielile detaliate aici).
4,5 milioane de euro??? Pentru niste porcarii kitchoase si inutile?
Decat sa dea banii pentru banci prin care sa treaca apa, este mai ieftin sa amenajezi o apa prin care sa treaca niste banci :-)
Dar, serios acum, nu s-ar putea face altceva cu banii astia? Sunt destul de multi. Haideti sa ne gandim ce s-ar putea face in Bucuresti de 4,5 milioane de euro, ceva util cu adevarat.
Ieri am descoperit...
... si ca toata lumea este relaxata, inclusiv catelul de mai jos, care dormea linistit in intersectie, deranjat doar din cand in cand de cate o masina care ii trecea pe langa ureche. Insa nu se supara prea tare, deschidea cate un ochi sa se asigure ca este in siguranta, apoi se intorcea la somnul lui linistit.
Ai fi zis ca Bucurestiul este vreun oras campion al relaxarii. Am vazut astazi insa, trebuind sa plec din oras, ca relaxarea era numai aparenta. Aglomeratia, nervii si zgomotul revenisera ca si cand ziua de ieri nici nu ar fi existat.
Nu fi pungas si fa-ti singur traista!
Detalii despre acest eveniment gasiti aici.
sâmbătă, 28 martie 2009
Personaje de intalnit intr-o sala de fiţe (episodul 1)
Nu voi descrie aici personajele obisnuite, care isi vad de treaba in sala si in vestiar, neincomodand pe nimeni. Le voi descrie pe cele care prin gesturile lor ii deranjeaza pe cei din jur.
O sa incep prin a va prezenta Trio Zanele Pitzy de Companie.
Zâna Zânelor – face parte probabil din categoria pitzipoance de companie. Bine imbracata si frumusica, evident blonda, vine la sala ca sa isi etaleze formele si hainele de firma. In vestiar, isi cauta bancheta cu vedere directa catre oglinda. Se dezbraca si se imbraca incet, privindu-se in permanenta in oglinda, fascinata de propria sa imagine. Fiecare persoana care indrazneste sa se interpuna intre Zâna si oglinda, chiar daca o face pentru a merge la dulapiorul propriu, este privita cu dusmanie si cu dispret.
La dus merge incarcata cu cateva zeci de sticlute si borcanase frumos mirositoare. La intoarcere, arunca direct pe jos prosopul cu care s-a sters, astfel incat piciorusele sale de zâna sa nu fie pangarite de murdaria de pe jos. Celelalte persoane din vestiar vin cu papuci de acasa. Nu si Zâna, prea pretioasa pentru asa ceva. Prosopul aruncat pe jos si calcat in picioare este asigurat de catre administratia salii, deci va ajunge sa stearga pielea altor persoane. Nu intodeauna Zâna isi aminteste sa si ia prosopul la plecare, ca sa il lase la receptie. De cele mai multe ori, ramane in urma ei, pe jos, amarat, asteptand ca femeia de serviciu sa vina si sa stranga, plina de recunostinta, dupa Zâna.
In sala o recunosti usor pe Zâna, dupa unduirea buclelor care ii incadreaza dragalasa figura, dupa telefonul atasat si conversatiile despre operatii de marire a sanilor. Sala de fitness nu are scopul pe care il credeam noi, este mai mult un prilej de socializare. De aceea, de cele mai multe ori o veti observa pe Zâna plimbandu-se agale printre aparate, cautand partenere de conversatie. Mai ales ca miscarea dauneaza grav buclelor proaspat create la coafor.
Blonda Gura-Rosie – tot din categoria pitzipoance de companie, nu intra sub nicio forma in sala pana cand nu se rujeaza intens. O observi cu usurinta de indata ce intri, caci gura ei este ca un semafor intr-o intersectie cenusie. Hainele sport nu sunt simple haine, sunt de firma si trebuie etalate ca atare.
Gura-Rosie este si gura-larga. Astfel ca poti afla toate detaliile intime ale relatiilor sale si ale certurilor cu colegii de serviciu, din conversatiile purtate la telefon, ascultate (vrand-nevrand) de o sala intreaga. Pe pereti troneaza ignorate afisele cu telefoane mobile taiate de o linie rosie. Daca nu vorbeste la telefon, vorbeste cu Zâna Zânelor. Desi par prietene, sunt probabil rivale, caci sunt genul de persoane care nu admit existenta unei pitzy mai frumoase, mai blonde si mai proaspat sosite de la coafor.
Zana Bruneta – probabil si-a gresit culoarea parului, insa asemanarea cu celelalte personaje este remarcabila. Hainele nu il fac pe om, insa sunt trasatura distinctive a acestui personaj. Toate hainele sale nu transmit decat un mesaj: “Am bani”. In sala isi imparte preocuparile intre diverse aparate si conversatiile cu Zana Zanelor si Blonda Gura-Rosie. Este experta in lista chirurgilor plasticieni.
Bruneta pare mereu proaspat coafata. Daca, totusi, excesul de miscare a daunat grav parului sau, va petrece ulterior minim doua ore in fata oglinzii, cu uscatorul de par intr-o mana si o perie rotunda in cealalta. Este adevarat ca ar mai vrea si alte persoane sa isi usuce parul, insa trebuie sa se multumeasca sa stea la coada la celalalt uscator, caci Ea, the Bruneta, are o imagine de intretinut.
Aveti si voi personajele voastre in locurile pe care le frecventati? Nu ezitati sa le descrieti, macar vom sti ca suntem uniti in dezgustul fata de mitocania agresiva.
Noaptea Institutului Italian de Cultura
Spectacol de teatru - “VIOLAINE” după “L’Annonce à Marie / Îngerul i-a vestit Mariei”, de Paul Claudel cu: Franco Palmieri şi Giuditta Mingucci adaptare de Antonio Sixty şi Davide Rondoni
Pauza - cu degustare de produse tipice italienesti
Film - “RESPIRO” (2002), regia şi scenariul: Emanuele Crialese cu: Valeria Golino, Vincenzo Amato, Francesco Casisa, Veronica D’Agostino, Filippo Pucillo, Elio Germano
Filmul este subtitrat în limba engleză.
Institutul Italian de Cultura se afla pe Aleea Alexandru, nr.41.
Expozitia "Viata de dupa viata"
Expozitia este deschisa in perioada 27 martie - 16 aprilie 2009 si este organizata de Institutul Polonez din Bucuresti.
vineri, 27 martie 2009
Se intampla si lucruri bune in Bucuresti
joi, 26 martie 2009
Alex Galmeanu - Proiect 112
Proiectul este initiat de Mihaela Berciu si Alex Galmeanu, iar cei 24 de barbati celebri sunt: Ilie Nastase, Dan Bittman, Elan Schwartzenberg, Razvan Ciobanu, Lucian Mândruta, Andi Moisescu, Tudor Chirila, Alexandru Abagiu, Catalin Botezatu, dr. Constantin Stan, Razvan Mazilu, Andrei Gheorghe, Florin Piersic Jr., Cristian Mungiu, Edi Petrosel, Horia Brenciu, Tudor Giurgiu, Dan Chisu, Smiley, Mihai Petre, Catalin Stefanescu, Dragos Bucurenci, Vlad Craioveanu, Mihai Dobrovolschi.
Mai multe informatii, dar si cateva fotografii in avanpremiera, aici.
Banci cu apa?
Sambata seara...
Filmele sunt subtitrate in limba romana.
18.00 - El viaje a ninguna parte, (Spania, 1986)
20.30 - El extraño viaje, (Spania, 1965)
Este unul dintre regizorii mei preferati, asa ca ma voi stradui sa ajung sambata la film.
miercuri, 25 martie 2009
De ce a vrut Ceausescu sa darame Bucurestiul?
Va invit sa va uitati. Filmul ne ofera cateva indicii asupra modului in care Bucurestiul a inceput sa devina ceea ce este astazi. Pentru ca de aici a pornit o mare parte din nenorocirea pe care o simtim si astazi in jurul nostru.
marți, 24 martie 2009
Haz de necaz
Filmuletul acesta pune si el sare pe rana, chiar daca o face intr-un mod simpatic si amuzant.
B'est - Festival de film in Bucuresti
Sinistru, macabru si de prost gust
luni, 23 martie 2009
Educatia, sarcina grea
Mama: Cristian, te rog frumos sa incetezi cu tipatul!
Copilul: Da' de ce?
Mama: Este nasol sa tipi.
Copilul: De ce?
Mama: Pentru ca ma enervezi!
Copilul: Eh?
duminică, 22 martie 2009
Bucurestiul sapunit
I-am vazut si eu si chiar ma miram ce i-a cuprins asa o harnicie dintr-o data.
Dar intrebarea mea este: la ce ne foloseste?
Nu, nu imi spuneti ca e curat, ca e frumos, ca miroase bine. Asta stiu.
Ma intreb la ce ne foloseste ca se intampla asta astazi si poate la anu' pe vremea asta. Cu asta nu rezolvi absolut nimic. Este ceva temporar, o actiune care da bine in presa, dar pe termen lung nu aduce nimic. Maine va fi din nou murdar.
Actiunile astea heirupiste au ca unic scop vrajirea populatiei. Daca vrei sa ai un Bucuresti curat, trebuie sa ai un plan mult mai bine pus la punct. Un plan permanent si pe termen lung.
Ceea ce se intampla astazi este un nimic impopotonat.
Si, apropo de ce ne mai bucura ochiul prin Bucuresti si ce fac autoritatile, iata aici un mic exemplu.
sâmbătă, 21 martie 2009
Despre dezvoltatorii imobiliari
Am găsit aici câteva informaţii foarte interesante şi despre seriozitatea acestor dezvoltatori imobiliari.
vineri, 20 martie 2009
Poeme incrucisate / Poemas cruzados
Instituto Cervantes de Bucarest y Museo de la Literatura Rumana nos invitan el lunes, en la aula Rotonda del Museo de la Literatura Rumana.
Este vorba despre lecturi de poeme si discutii intre poetii Alfonso Alegre, César Augusto Ayuso, Justo Bolekia Boleka, Ana Blandiana, Denisa Comanescu si Nicolae Prelipceanu.
Se trata de lecturas de poemas y diálogos entre los poetas Alfonso Alegre, César Augusto Ayuso, Justo Bolekia Boleka, Ana Blandiana, Denisa Comanescu y Nicolae Prelipceanu.
Pentru cei care nu cunosc limba spaniola, exista si traducere simultana.
Para los que no hablan castellano, traducción simultánea es disponible.
Pare interesant, desi ora nu pare foarte bine aleasa, avand in vedere ca are loc intr-o zi de lucru.
Parece interesante, aunque la hora no parece muy bien elegida, teniendo en cuenta de que tiene lugar en un día de trabajo.
joi, 19 martie 2009
Nostalgii
Şi pentru că nu mă pot abţine de la a trage cu ochiul in casa altora, am privit înăuntru şi m-am trezit direct in lumea pe care mi-o amintesc de când eram copil: masa mare şi înaltă, cu patru scaune in jur, acoperită cu un mileu uriaş, iar in mijloc un vas de porţelan. Pe perete o vitrină cu ceşti, farfurioare şi platouri. Alături, bufetul în care stau probabil cele mai bune farfurii, cele care se scot numai când vin musafirii.
Mi-am amintit de copilărie, de vizitele în care vedeam invariabil aceleaşi elemente: masa cu scaune, vitrina, bufetul. Pe vremea aceea se mai purtau cărţile, aşa că biblioteca nu lipsea din casa nimănui.
Peste 20-30 de ani, cei care sunt acum copii vor privi la apartamentele renovate in vremurile de azi şi işi vor aminti cu nostalgie de termopane, tavan fals şi spoturi.
Ninge in Bucuresti...
Mi-am aminitit de versurile unui cantecel, chiar daca nu sunt in casa si nici la foc nu stau::
Ninge!
Fulgi de zapada,
Pe case, pe strada,
Copiii-s gramada la joc.
Eu stau in casa,
De frig nici nu-mi pasa,
Ce bine e iarna la foc.
miercuri, 18 martie 2009
Citite, vazute si auzite azi
Mie mi se pare ca si prezentul este tot in gunoi, oare ma insel?
Azi de dimineata era o aglomeratie grozava si din cauza asta s-a blocat circulatia. Toti soferii claxonau si se injurau, in timp ce pietoni innebuniti treceau printre masini. Toate astea se intamplau pe trotuar! S-a blocat circulatia pe trotuar...
Sorin Oprescu ne ameninta cu o mare curatenie. Proprietarii sunt obligati sa curete trotuarele din dreptul blocurilor sau locuintelor (am o veste pentru primar: nu se pot curata, pentru ca sunt pline de masini, de gropi si de noroaie adunate in ani de zile). Primariile de sector se vor ocupa de refacerea spatiilor verzi, inclusiv toaletarea copacilor. Poate ar fi bine sa le spuna careva ca toaletare nu inseamna ciuntirea definitva a acestor copaci.
In fine, sa vedem ce iese si din aceasta actiune anuntata cu surle si trambite. Tare mi-e teama ca nimic. Dar remarc ca Oprescu stie sa se faca auzit si sa produca stiri chiar si cand nu se intampla (inca) nimic.
In ciuda celor spuse mai sus, imi iau doza de optimism privind fotografia de la postarea anterioara, care imi produce un mare zambet.
marți, 17 martie 2009
luni, 16 martie 2009
duminică, 15 martie 2009
Multumim din inima...
Mi-a deschis o noua perspectiva asupra vietii: pana acum ma gandeam ca sambata si duminica, fiind singurele zile cand ma pot trezi cand vreau, as putea face chiar asta: sa ma trezesc cand vreau. Iata ca acum am aflat ca exista si alte posibilitati.
In semn de recunostinta, as vrea sa stiu cand doarme vecinul nostru, ca sa ii intorc favorul.
sâmbătă, 14 martie 2009
Din autobuz
Copilul se uita pe fereastra autobuzului la niste blocuri mazgalite cu grafitti.
Copilul: Mami, de ce este vopsit asa acolo?
Mama: Nu stiu!
Copilul: Mami, dar nu este ilegal sa faca asa ceva?
Mama: Nu stiu, nu cred!
Copilul: Ar trebui sa fie ilegal!
Mama: ...
Copilul: Auzi, dar ei chiar nu isi dau seama cat de urat e?
Mama: Nu!
vineri, 13 martie 2009
Trecut-au anii
Dar acesta este chiar titlul unei expozitii foto, in care putem vedea (sau ne putem aminti) de Bucurestiul din perioada anilor '60-'80. Expozitia va avea loc in aprilie - mai 2009, si cred ca merita vizitata.
Pentru aceia care nu sunteti in Bucuresti in aceasta perioada, fotografiile pot fi vazute aici si cred ca va vor face placere. Bucurati-va de plimbare!
joi, 12 martie 2009
**Fetite dulci** ca-n Bucuresti
Miscarile sunt lente si studiate, hainele nu acopera, ci lasa sa se vada ce au mai bun. Uneori sunt foarte grase, alteori sunt foarte slabe, alteori au corpuri foarte frumoase
Cele mai multe vor sa para femei versate, iesite in lume pentru a atrage priviri, admiratie si... bani.
De cele mai multe ori este vorba insa despre copile care nu isi dau seama ca granita intre copilarie si maturitate nu este data de fard sau de haine. Au senzatia ca isi fac un loc in lume, si totusi ceea ce reusesc este sa arate de parca ar iesi la agatat sau chiar la produs.
Sau mai sunt **fetitele** mici, de 2-3 ani, care sunt date cu ruj sau cu oja. Nu cred ca exista multe imagini mai gretoase decat un copil manjit in halul asta.
Nu stiu a cui este vina - a lumii, a educatiei, a societatii, dar este atat de trist sa vezi ceea ce ar trebui sa fie pur si frumos tranformat intr-o imitatie schimonosita a lumii celor mari.
miercuri, 11 martie 2009
Trenul galben fara cai
Dar eu sunt o persoana norocoasa, tramvaiul merge foarte bine si nu este nici foarte aglomerat. Iata prin ce trebuie sa treaca cei care sunt nevoiti sa ia metroul:
Metroul a fost inaugurat ca o mare realizare in Bucuresti in 1979. La Budapesta fusese inaugurat, tot cu mare pompa, in 1896, de catre imparatul Franz Josef.
Un blog care promoveaza metroul a facut un sondaj in randurile cititorilor sai, punand intrebarea "Ce va scoate din minti cand mergeti cu metroul?". Foarte interesant este ca cei mai multi s-au declarat deranjati de nesimtire, muzica pe speaker, cei care scuipa si arunca hartii si abia apoi de aglomeratie.
Care este solutia pentru tratarea nesimtirii? Sa incerci reeducarea celor din jur este ineficient si total lipsit de sansa.
marți, 10 martie 2009
Firescul ca lauda
luni, 9 martie 2009
Fuck You, Tovarasi !: 8 Martie a l'avant. La Multi Ani!
Acum cativa ani, la noi la bloc a aparut la avizier o urare de 8 martie. O fotografie facuta de noi a ajuns departe, astazi am gasit-o pe linkul de mai sus.
Am avut mai multe anunturi simpatice la avizier de-a lungul anilor si am constatat ca umorul involuntar este de mai buna calitate decat cel cautat. Si am avut parte de mult, mult umor de calitate din partea conducerii blocului nostru.
Iata si poza originala, cu tot cu restul anunturilor de la avizier :-)
Expozitia "Trage! ... Bucurestiul in poze"
Pare interesant...
duminică, 8 martie 2009
(D)in mizerie se naste viata
Ia uitati ce am gasit de dimineata pe balconul de la ghena:
Mic si murdar, intre gunoaie si bucati de biscuit lasate acolo de vreun vecin milos, un pui de porumbel a deschis ochii la lume.
Porumbita-mama sta si il pazeste de pe balustrada balconului, atenta sa nu ii faca cineva rau micutului. Mi-a pierit tot cheful sa ma mai cert cu vecinii care au incurajat porumbeii sa se adaposteasca aici. Cum sa lupti cu inocenta unui pui nou-nout?
vineri, 6 martie 2009
Vineri, ploaie, Bucureşti
În primul rând ca a plouat. Apoi, a fost cam aglomerat. Pe trotuar era să ma calce o maşina, pe trecerea de pietoni, când era verde pentru pietoni, alte zeci de maşini. Am pierdut tramvaiul pentru că nu am putut traversa pe verde.
Tramvaiul în care m-am urcat în cele din urmă tremura din toate încheieturile. De bătrâneţe, săracul. Prinsese si revoluţia din decembrie, dar poate si pe cea din 56 de la Budapesta. De mirosit nu mi-am dat seama dacă mirosea tramvaiul sau cei din jur.
M-am întors acasă de la serviciu, ocolind cu greu băltoacele si străduindu-mă sa nu mă stropesc prea tare cu noroi. La colţul străzii mele, o ţigancă (nu ştiu dacă e politic corect să o numesc aşa, dar nu mi-e clar cum ar trebui sa spun), vindea flori. Iar parfumul de zambile se răspândea în jur, foarte puternic. Şi zău dacă nu m-am gândit că până la urmă nu a fost o zi chiar aşa de rea.
joi, 5 martie 2009
Poveste scurtă din tramvai
La un moment dat, unul dintre ei a fost lovit de o inspiraţie bruscă şi a răcnit la ceilalţi: "Băăăi, vine Paştele! Noi pe unde dreacu' ne-mbătăm?".
Nu cred că este nevoie să comentez întâmplarea de mai sus. Dar ceea ce mă intristează este că se pare ca mergem spre tot mai rău ca naţiune, educaţie, bun simţ, respect faţă de ceilalţi si de valorile lor.
Tot despre biciclişti
Aşa cum ziceam si aseară, pistele pentru biciclişti sunt făcute in Bucureşti doar pentru a da bine pe hârtie, nu sunt utilizabile decât în unele părţi, mai exact pe acolo pe unde trotuarele au fost, incă de la început, mai late. Iar pe acolo, şoferii si pietonii se întrec in a face viaţa amară bicicliştilor.
Iată şi câteva fotografii şi articole pe această temă:
Ce ne enervează la Bucureşti: pistele de biciclişti pe trotuare
Cu bicicleta pe...deasupra bulevardului Lascăr Catargiu
Aşa arată pistele de biciclişti
Un blog pentru biciclişti, cu hărţi ale pistelor de biciclişti
miercuri, 4 martie 2009
Centrul istoric al Bucureştiului
Dupa cum veţi vedea, centrul istoric este un şantier, o ruină, o tragedie. Un documentar foto foarte trist!
Unde sunt toate promisiunile, unde sunt visele, unde dispare centrul istoric?
Anul trecut am fost in Croaţia, ţară care a trecut printr-un teribil război. Centrele oraşelor sunt impecabile, clădirile istorice sunt reabilitate, turismul este in floare. De război amintesc doar anumite urme, lăsate special pentru a reaminti lumii dezastrul si nenorocirea.
Iată si o fotografie din Dubrovnik, un oraş minunat, bombardat foarte serios in timpul războiului.
Ioan T Morar - Un nou tip de erou, biciclistul de Bucureşti
Dar ce ne facem cu benzile de biciclişti ocupate din loc in loc de câte un stâlp? Că aşa s-a gândit onorabila primărie să se facă că avem trasee pentru biciclişti: trasate pe trotuare înguste, uneori terminându-se brusc, cu stâlpi si coşuri de gunoi in mijlocul traseului
Nu sunt benzi de biciclişti, mai degrabă sunt făcute sa inchidă gura celor care cer aceste benzi.
Cât despre educaţia pietonilor şi a şoferilor in acest sens, ea lipseşte cu desăvârşire, dar de ce să ne mirăm atâta timp cât maşinile merg pe trotuar, pietonii traverseaza pe unde îi taie capul şi, in general, nimeni nu mai respecta nici legi, nici reguli de bun simţ?
marți, 3 martie 2009
Rezistenţa la nesimţire
Într-o dimineaţă, când ajunsesem în dreptul trecerii de pietoni, unul dintre aceşti zei m-a claxonat insistent, ca să îl las sa coboare de pe trotuar. A fost momentul in care m-am hotărât ca ajunge, nu poţi fi in permanenţă la cheremul nesimţirii. Şi nu m-am mişcat din loc. Aşa ca a coborât geamul şi m-a înjurat. Nu m-am mişcat. M-a ameninţat. Nu m-am mişcat. Şi a trebuit să aştepte să se facă verde pentru pietoni ca să mă mişc din loc.
Nesimţirea există şi pentru că îi permitem să existe. Tolerând nesimţirea, îi facem loc si o încurajăm. Dacă nu o combatem, nu avem dreptul sa ne plângem.
luni, 2 martie 2009
Cei mai votaţi, cei mai iubiţi, cei mai preţuiţi
Ca glumă e simpatică. Până la urmă, şi cultura va trebui probabil un pic tabloidizată in zilele noastre, ca să se vânda.
Nu m-ar mira ca într-o bună zi, la rubrica de mondenităţi, sa aflu că scriitorul X se iubeşte cu pianista Z, sau că un violonist este homosexual, iar o balerină lesbiană.
Ca să vedem şi cam ce inseamnă valoare în România, am aflat din Cotidianul care sunt cei mai importanţi români, conform unui sondaj recent: Ion Ţiriac, Nadia Comăneci, Florin Piersic, Traian Băsescu, Gheorghe Hagi, Ion Iliescu, Mugur Isărescu, Cristian Tudor Popescu, Gigi Becali, Ilie Năstase, Sorin Oprescu.
Între alte persoane importante se numără şi Mircea Badea, Mircea Geoana si Stela Popescu.
Având in vedere ce in top îi avem pe Gigi Becali şi pe Mircea Badea, nu este de mirare că ne merge atât de rău ca naţiune. Acestea sunt valorile noastre. Aceştia sunt oamenii pe care îi preţuim.
duminică, 1 martie 2009
Mărţişor cu mâţişor, ghici 1 martie când e?
Ieri am umblat prin oraş. Mai corect spus, am umblat printr-un alt oraş, alcătuit din tarabe, care s-a întins peste marele oraş.
Mărţişoare aurite, mărţişoare aiurite, semne zodiacale si animăluţe, animăloaie de pluş, lebede bolânde din sticlă, coşari, buburuze, flori de plastic - toate acestea inconjurate de sute de cumpărători pretenţioşi si nehotărâţi, de cumpăratori plictisiţi si zgârciţi, de cumpăratori curioşi si entuziaşti.
La Muzeul Ţăranului Român, unde era unul dintre Târgurile de mărţişoare mai intelectuale, coada era atât de mare la intrare încât am renunţat să mai intru. Mai departe, birjar, spre Muzeul Satului! Tot coadă. Am renunţat.
Cineva spunea că asta este o dovadă ca oraşul nostru adăposteşte prea mulţi oameni. Eu zic că este adevărat, dar este si o dovadă ca românii sunt mai dornici de frumos decât i-am putea bănui. Aşa că scuzele celor care intoxică piaţa cu tot felul de lucruri kitsch, de la obiecte decorative până la emisuni de televiziune nu stau in picioare. Există un public dornic de lucruri autentice. Există un public dornic de cultură. Există un public pe care ar trebui să-l respectăm.
Aşa că, iată, am veşti bune: mai există speranţe.
După cum vedeţi, sunt într-o dispoziţie optimistă azi. O fi din cauza primăverii.
Bucuraţi-vă de Mărţişor!