duminică, 29 mai 2011

Deosebit

Cuvantul de care ma feresc tot mai tare in ultima vreme este "deosebit". Daca aflu de pe net ca o pensiune este situata intr-o "locatie deosebita" (locatia, prin natura cuvantului impropriu folosit, este cu siguranta deosebita), precum si ca decorurile sunt "deosebite", deja incep sa caut alta pensiune, mai putin deosebita.
"Deosebit" se traduce de cele mai multe ori prin kitsch la nivel maxim si spoiala cu sclipici care ascunde mizeria si proasta calitate.
Dintr-un motiv sau altul constat ca tot mai multi dintre semenii nostri sunt in cautare de lucruri "deosebite": gresia si faianta trebuie sa fie "deosebite" - ce conteaza ca stai in aceeasi ordinara cutie de chibrituri in care stau milioane de alti oameni? Daca pe faianta avem niste modele egiptene deosebite si eventual si un brau cu chipul lui Nefertiti, garsoniera se transforma brusc in descrierea de pe site-urile de imobiliare: "garsoniera cu finisaje deosebite". Daca adaugam si un parchet albastru, asortat la faianta azurie cu desene aurii de pe holul de la intrare, succesul este garantat.
Deosebite sunt si tunsorile inegale de care beneficiaza trei sferturi dintre femeile de pe strada, dar si unghiile cu modele savante. Deosebite sunt si cele cateva sute de baruri si restaurante in care decoratorul a ingramadit niste sifoane vechi, un fier de calcat cu carbuni si ceva reproduceri dupa afise din anii '50-'60.
La fel cum deosebite se promit sejururile all inclusive oferite de agentiile de turism, magazinele de decoruri interioare pline de statui si de animal print, masinile mai scumpe decat apartamentele si vacantele in locuri exotice.

Se pare ca este cuvantul cheie si in acelasi timp dorinta multor compatrioti: sa fie diferiti, sa fie altfel, sa aiba lucruri diferite. Intr-un cuvant, sa fie deosebiti. Nu prin nivelul de cultura, nu prin cartile citite sau faptele de altruism, numai si numai prin ceea ce se vede si se cunoaste de la distanta.

Mergand un pic mai departe, vom constata ca dorinta de a fi "deosebiti" ne impiedica sa avem comunitati inchegate, orase coerente din punct de vedere arhitectonic si, in general, sentimentul de apartenenta la o comunitate si un popor.

Eu una ma retrag in coltisorul meu banal si ma feresc de tot ce e deosebit. Original, nu?