Un articol care redă foarte plastic viaţa la bloc într-un cartier bucureştean, aici.
Povestea conturează şi un portret foarte exact al societăţii româneşti: suntem certăreţi si isterici, interesaţi mai degrabă de limitarea bunăstării celorlalţi decât de propria noastră bunăstare, suntem invidioşi si răi. Nu ne interesează bunul simţ, nici măcar nu ne punem problema ca trebui să ne străduim cel puţin sa nu deranjăm.
Ne mai mirăm atunci că strainii ne ocolesc, străzile sunt murdare si gradul nostru de surmenare creşte?
"capra vecinului"? :)
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru widgetul de traduceri. am remarcat c-ai scos cea de engleza. de ce?
Bine ai venit!
RăspundețiȘtergereNu am scos-o. Sau oricum, nu am scos-o intentionat :-)). Probabil nu am copiat tot codul.
O sa incerc sa il iau din nou, si eventual sa le scot traducerile in araba, greceste si chinezeste, ca nu cred ca sunt de folos.
Am corectat. Si sper ca nu te superi, am inlocuit :fura" cu "ia si tu" :-)
RăspundețiȘtergereUite, aici o poveste ceva mai personala, dar ilustrativa in context: http://sora-de-razboi.blogspot.com/2008/02/via-nomad-de-bucureti.html
RăspundețiȘtergereNici nu ştii cum să reacţionezi, sa râzi (prima reacţie) sau să plângi, căci prea departe s-a ajuns...
RăspundețiȘtergere