Mici frustrari zilnice si cei ce le provoaca

Sunt unii oameni care par sa fi rasarit in calea ta cu unicul scop de a-ti face viata mai nesuferita. Nu fac lucruri marete pentru asta, ci fac exact acele lucruri marunte care adunate te fac sa uiti de educatia primita, cartile citite si muzica ascultata.

Statatorii in drum - ii intalnesti pe trotuar, stand de vorba impasibili la chinurile trecatorilor de a-si face loc printre ei. In magazine ii vezi pe culoarele dintre rafturi, cu cosurile blocate in cate o pozitie strategica, sau aproape lipiti de raftul de pe care ai vrea si tu sa iei ceva, dar nu mai ai cum. In mijloacele de transport in comun, sunt cei care stau pe scara, desi nu coboara, si nici macar pe butonul de deshidere a usii nu apasa. Sunt soferii care ocupa cate doua benzi, mergand cu 20 la ora, nehotarati daca sa faca stanga sau dreapta.

Imputitii - foarte raspanditi, dinspre ei se revarsa tone de mirosuri - transiratie, mizerie, fum de tigara. Dar specia superioara sunt imputitii parfumati. Eventual tone de parfum date direct peste hainele care trasnesc a fim de tigara si transpiratie. Combinatia ucigatoare. Daca au mai si baut, succesul este garantat.

Oratorii - nu stiu daca este cel mai bun nume pentru ei. Este vorba despre cei care vorbesc tare si fara oprire. Obisnuiesc sa dea lectii insotitorilor sau nefericitilor care le ies in cale, pe un ton taios, cu o voce puternica, ce face sa vibreze peretii din jur. Nu se opresc din vorbit, nu-i intereseaza ca deranjeaza, nu conteaza decat sa-si afirme ego-ul cat mai puternic posibil. Iar daca vorbesc la telefonul mobil, discursul se transforma adesea intr-un discurs urlat.

Nebunii - stiu ca nu e vina lor, insa uneori ai senzatia ca sunt mai multi decat oamenii normali. Vorbesc singuri pe strazi, cersesc, lovesc ce le iese in cale, se cearta cu calatorii din autobuze, se plang ca sunt urmariti de OZN-uri si de securitate, scot cutitul cand au senzatia ca sunt agresati, urla la cei din jur si la alti nebuni.

Inconstientii - nu ma refer aici la cei care sunt inconstienti in alegerile lor privitoare la viata. Ma refer la cei care nu au constiinta propriului lor corp. Nu simt cand se apropie prea mult de cineva, nu se deranjeaza atunci cand ating pe cineva, se dau in spate in autobuz fara sa realizeze ca ar putea lovi pe cineva. Sunt de fapt nesimtitii zilelor noastre.

Curiosii - citesti ceva in tramvai? Citesc si ei impreuna cu tine, stand langa tine uneori atat de aproape incat le simti respiratia. Cand dai pagina ii auzi pufnind nemultumiti - nu au apucat sa citeasca tot, e greu de la o distanta atat de mare. Incetul cu incetul, tu si curiosul tau formati o echipa; el te apara de ceilalti, tu ai grija sa apuce sa citeasca tot. Parca-parca ai vrea sa mai ramai si in tramvai, sa nu cobori inaintea lui, este pacat sa-l lasi cu lectura neterminata.

Grabitii - dau peste tine ca sa treaca primii. Daca tu cobori dintr-un autobuz, ei te dau la o parte ca sa urce si sa prinda loc. Nu conteaza ca tu nu mai apuci sa cobori, scopul lor este atins. Sau mergi pe trotuar, cand simti ceva rece pe picior. Este bara din fata a masinii unei persoane care se grabeste spre serviciu si te atentioneaza amabil sa te dai din drum.

Negrabitii - esti pe un culoar stramt, intre doua rafturi de supermarket? Vrei sa ajungi la casa? In fata ta merge cu viteza melcului turbat o doamna cu un carucior plin ochi. Din cand in cand se mai opreste, sa mai admire ceva intr-o vitrina. Nu o intereseaza sa se dea la o parte ca sa faca loc, lucrurile trebuie luate incet, nu ati auzit de slow living?