Cand eram mica aveam mereu niste brazi imensi de Craciun. Imi place pastrez amintirile intacte, astfel incat in fiecare an m-am straduit sa avem un brad cat mai frumos.
Dar de cativa ani incepuse marele avertisment al ecologistilor: ucidem brazii pentru propria noastra placere. Eu, care nu sunt vegetariana din fire, mananc si animale care sunt ucise spre placerea papilelor noastre gustative. Si recunosc, prefer pantofii din piele in locul celor din plastic. Si picioarele mele la fel.
In privinta mobilei, recunosc ca prefer lemnul masiv. Iar cand merg la munte, nimeni nu ma poate dezlipi de langa soba cu lemne. Si iata deci cum, in dorinta de a ma hrani, incalta si a avea pe ce dormi si cu ce ma incalzi, diverse fiinte vii sunt ucise.
Dar bradul, ce vina are bradul in povestea asta? Il tii doua saptamani si-l arunci (daca am trai intr-o tara civilizata, l-am arunca si cu folos).
Nu am crezut balivernele celor care numeau brazii de plastic brazi ecologici. Pentru ca plasticul poate fi in multe feluri, numai ecologic nu. Nici nu vreau sa ma gandesc la fumul gros care iese din numeroarele fabrici chinezesti in care se produc aceste constructii de plastic numite brazi.
Am tot sperat intr-o solutie in care sa impac si capra si varza: sa am bradut adevarat in casa, dar sa nu moara niciun brad pentru asta. Si iata ca anul asta s-a intamplat: in sfarsit au aparut pe peste tot brazii in ghiveci. Teoria este simpla: iei bradutul in ghiveci, il tii cateva saptamani si apoi il plantezi.
Unde il plantezi daca locuiesti intr-un cartier de blocuri si nu stii pe nimeni cu curte dispus sa-ti ia bradul? Nu stiu, dar veti vedea ca asta nu a mai fost o problema.
Am umblat prin magazine, am reusit sa gasim un bradut la un pret cat de cat rezonabil (bineinteles, intotdeauna apar dupa aia cativa oameni care au gasit in alta parte mult mai ieftin, mult mai mare si mult mai bun). L-am dus acasa fericiti, l-am cazat pe balcon si am stat linistiti. Pana a doua zi cand am mers pe balcon si ne-a izbit un miros puternic de motorina.
Ce sa facem? Bradul cu miros de motorina nu da bine la casa omului. Am observat apoi si ca ghiveciul era spart. Asa ca ne-am hotarat sa mutam bradul in alt ghiveci.
Bun, fugi la magazin si cumpara alt ghiveci, plus un sac de pamant ca ne-am dat noi seama ca avea cam putin pamant, Sa nu va imaginati ca mutarea a fost usoara. A durat cateva ore, dar finalul a fost fericit. L-am pus in casa si nu mai mirosea a motorina, probabil mirosul venea de la ghiveci.
L-am udat zilnic, nu l-am tinut la caldura si ne-am rugat de mai multi prieteni sa-l plantam in gradinile lor. Dar degeaba, caci bradul nostru ecologic s-a uscat. In ultimul hal. Ca un brad ne-ecologic. Nu i-o fi priit lipsa de motorina de la radacina.
Asa ca este ultimul an in care sunt ecologista: de la anu', brazi normali, fara pretentii, vor poposi pentru cateva saptamani in casa noastra. Si apoi se vor duce sa se integreze in natura sau sa incalzeasca vreo casa mai amarata. Gata cu ecologia de Craciun, ca ne-a costat dublu si ca bani si ca efort, pentru ca rezultatul sa fie acelasi.