Am vesti minunate pentru destinatarele scrisorii mele de aici. Stiti voi, cele care se suie pe toaleta cu picioarele ca sa nu se murdareasca, izbutind astfel sa murdareasca totul in jur.
Au aparut un fel de palnii destinate fetelor care vor sa urineze din picioare. Exista si variante: palniile pot fi de unica folosinta (din hartie) sau pot fi din plastic.
Nu stiu cat de usor de folosit sunt cele de hartie, cele de plastic par mai... sigure. Pe de alta parte nu inteleg ce faci cu palnia dupa de plastic dupa folosire. Pe site iti sugereaza sa o speli sau sa o pui in cutiuta ei. Sa luam prima varianta: daca o speli in chiuveta dintr-o toaleta publica... mi se pare cam scarbos. Daca o pui in cutiuta ei ca sa o speli acasa.... iarasi e scarbos.
Am citit pe un blog ca aceste palnii de plastic pot fi folosite atunci cand mergi in club si toate toaletele sunt ocupate. Pe asta n-am inteles-o. Ce faci, scoti palnia din geanta si urinezi... unde? in chiuveta? intr-un colt nestiut de nimeni? Zau daca pricep.
La fel de plauzibil mi se pare si scenariul de pe site-ul de prezentare: esti la ski, probabil ca nu ai niciun bagaj la tine. La un moment dat, trebuie neaparat sa urinezi si nu ai unde. Scoti kit-ul special (palnia + un prelungitor), probabil din buzunar, si urinezi direct pe partie, sau in spatele unui bradut nevinovat. Ma rog, mie mi se pare cam complicat. Dar cine sunt eu sa judec, in definitiv nu am mai schiat din clasa a patra.
Daca va ingrijorati de marimea ei si ca a o scoate din geanta ar echivala cu a scoate o sticla de balsam de rufe din geanta in timpul unui spectacol, m-am linistit dupa ce am vazut pe site ca intra in niste cutiute de plastic destul de discrete.
N-am folosit niciuna dintre variante, deci nu stiu cat de utilizabile sunt. Insa ma bucur ca exista variante. Poate vom avea mai rar ocazia sa ne scarbim atunci cand intram intr-o toaleta publica.
Se afișează postările cu eticheta toaleta publica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta toaleta publica. Afișați toate postările
duminică, 14 noiembrie 2010
luni, 11 ianuarie 2010
Catre "o anumita parte" a utilizatoarelor toaletelor publice
Dragele mele,
Va scriu aceasta scrisoare in speranta ca, in sfarsit, veti pricepe tehnica prin care noi, femeile din lumea asta, supravietuim unei intalniri cu o toaleta publica fara sa trecem prin pericole majore.
Stiu ca multe dintre voi sunteti frustrate de mizeria care poate exista intr-o toaleta publica. Nu va imaginati insa sentimentele pe care mi le starneste o astfel de toaleta, vizitata anterior de una dintre voi. Nu stiu ce anume ma impresioneaza mai tare: urmele de pantofi de pe colac sau urmele de… stiti-voi-ce – tot de pe colac.
Nu stiu de ce, in capetele voastre alea micute, aveti senzatia ca va feriti de microbi, urcandu-va cu picioarele pe vasul toaletei. Ma intreb ce faceti atunci cand aveti pantofi cu tocuri.
Nu doresc in general raul nimanui, dar totusi visez la momentul in care vi se va intampla. Pentru ca intr-o zi i se va intampla uneia dintre voi sa se dezechilibreze si sa cada in… stiti-voi-ce. Si sper sa fiu acolo, cu un aparat de fotografiat. In scopuri pedagogice, desigur.
Nu este foarte complicat sa te duci la toaleta si sa reusesti, fara eforturi deosebite, sa faci ceea ce ai de facut fara sa te atingi de nimic. Si credeti-ma, este infinit mai usor decat sa te cocoti pe ea, intr-un echilibru precar. Nu mai spun ca este si mult mai putin periculos. Poti supravietui unei intalniri intamplatoare a fustitei cu colacul. Se duce cu detergent. Dar nu stiu cum mai poti iesi demna dintr-o toaleta in care ai cazut.
In plus, un secret: “tinta” este mult mai usor de nimerit. Adica, sa va explic: stiti-voi-ce trebuie sa ajunga IN vas, nu pe marginea lui, nici pe jos si nici pe pantofiorii vostri delicati.
O sa va surprinda, dar aceste toalete publice mai sunt folosite si de alte persoane, dupa voi. Probabil ca voi aveti stomacul mai tare (nu ma indoiesc, din moment ce sunteti in stare de asa ceva), dar trebuie sa va ganditi si la oamenii amarati de pe lumea asta carora dezastrul lasat de voi in urma le-ar putea lasa traume pentru totdeauna.
In final, va spun ca nu fac apel la bunul vostru simt. Nu sunt inconstienta. Fac apel la frica pe care trebuie sa o constientizati: urcatul cu picioarele pe toaleta ESTE periculos, feriti-va de el!
Va scriu aceasta scrisoare in speranta ca, in sfarsit, veti pricepe tehnica prin care noi, femeile din lumea asta, supravietuim unei intalniri cu o toaleta publica fara sa trecem prin pericole majore.
Stiu ca multe dintre voi sunteti frustrate de mizeria care poate exista intr-o toaleta publica. Nu va imaginati insa sentimentele pe care mi le starneste o astfel de toaleta, vizitata anterior de una dintre voi. Nu stiu ce anume ma impresioneaza mai tare: urmele de pantofi de pe colac sau urmele de… stiti-voi-ce – tot de pe colac.
Nu stiu de ce, in capetele voastre alea micute, aveti senzatia ca va feriti de microbi, urcandu-va cu picioarele pe vasul toaletei. Ma intreb ce faceti atunci cand aveti pantofi cu tocuri.
Nu doresc in general raul nimanui, dar totusi visez la momentul in care vi se va intampla. Pentru ca intr-o zi i se va intampla uneia dintre voi sa se dezechilibreze si sa cada in… stiti-voi-ce. Si sper sa fiu acolo, cu un aparat de fotografiat. In scopuri pedagogice, desigur.
Nu este foarte complicat sa te duci la toaleta si sa reusesti, fara eforturi deosebite, sa faci ceea ce ai de facut fara sa te atingi de nimic. Si credeti-ma, este infinit mai usor decat sa te cocoti pe ea, intr-un echilibru precar. Nu mai spun ca este si mult mai putin periculos. Poti supravietui unei intalniri intamplatoare a fustitei cu colacul. Se duce cu detergent. Dar nu stiu cum mai poti iesi demna dintr-o toaleta in care ai cazut.
In plus, un secret: “tinta” este mult mai usor de nimerit. Adica, sa va explic: stiti-voi-ce trebuie sa ajunga IN vas, nu pe marginea lui, nici pe jos si nici pe pantofiorii vostri delicati.
O sa va surprinda, dar aceste toalete publice mai sunt folosite si de alte persoane, dupa voi. Probabil ca voi aveti stomacul mai tare (nu ma indoiesc, din moment ce sunteti in stare de asa ceva), dar trebuie sa va ganditi si la oamenii amarati de pe lumea asta carora dezastrul lasat de voi in urma le-ar putea lasa traume pentru totdeauna.
In final, va spun ca nu fac apel la bunul vostru simt. Nu sunt inconstienta. Fac apel la frica pe care trebuie sa o constientizati: urcatul cu picioarele pe toaleta ESTE periculos, feriti-va de el!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)