Nu stiu daca sunteti familiarizati cu functia de plimbare virtuala (street view) de la Google Earth.
Tocmai am aflat ca exista ceva similar in Romania. La adresa http://www.norc.ro/ ne putem plimba prin mai multe orase din Romania, inclusiv Bucurestiul , precum si pe Valea Prahovei si pe litoral.
Am vazut pe acest site strada pe care am copilarit, blocul in care locuiesc acum, cladirea in care lucrez, si asa mai departe.
vineri, 30 ianuarie 2009
marți, 27 ianuarie 2009
Bucuresti - un oras trist, cu locuitori tristi
Ati remarcat vreodata cat de tristi sunt locuitorii Bucurestiului? Fete incruntate, triste, framantate, care denota frustrari de toate felurile.
Cei mai tristi sunt batranii. Pe fetele lor se citeste disperarea zilei de azi si, uneori, nerabdarea asteptarii sfarsitului izbavitor.
Am constatat ca este o trasatura cu precadere romaneasca, aceasta lipsa universala de speranta, aceasta tristete iremediabila. Am vazut in lume ca batranii sunt veseli, ies in oras sa se intalneasca, sa ia masa, sa mearga la teatru sau la film. Au fetele relaxate, hainele ingrijite si parul aranjat cu grija. Sunt ajutati sa invete sa foloseasca internet-ul si au blog-uri, in care isi povestesx experientele de viata asa cum numai inteleptii o pot face - cu bunul simt si detasarea specifice altor vremuri si altor tipuri umane.
Un astfel de blog este cel al Mariei Amelia, o doamna in varsta de 97 de ani din Spania. Il recomand tuturor pentru a invata ceva despre viata si despre intelepciune. Chiar daca limba nu este accesibila tuturor (este scris in limba spaniola), fotografiile sunt reprezentative: veti vedea o persoana vesela si plina de viata, care debordeaza de energie si de buna dispozitie.
Blog-ul poate fi vizualizat aici.
Iar cateva fotografii ale Mariei Amelia in 2007, intr-o vizita in Brazilia, pot fi vazute aici.
Cei mai tristi sunt batranii. Pe fetele lor se citeste disperarea zilei de azi si, uneori, nerabdarea asteptarii sfarsitului izbavitor.
Am constatat ca este o trasatura cu precadere romaneasca, aceasta lipsa universala de speranta, aceasta tristete iremediabila. Am vazut in lume ca batranii sunt veseli, ies in oras sa se intalneasca, sa ia masa, sa mearga la teatru sau la film. Au fetele relaxate, hainele ingrijite si parul aranjat cu grija. Sunt ajutati sa invete sa foloseasca internet-ul si au blog-uri, in care isi povestesx experientele de viata asa cum numai inteleptii o pot face - cu bunul simt si detasarea specifice altor vremuri si altor tipuri umane.
Un astfel de blog este cel al Mariei Amelia, o doamna in varsta de 97 de ani din Spania. Il recomand tuturor pentru a invata ceva despre viata si despre intelepciune. Chiar daca limba nu este accesibila tuturor (este scris in limba spaniola), fotografiile sunt reprezentative: veti vedea o persoana vesela si plina de viata, care debordeaza de energie si de buna dispozitie.
Blog-ul poate fi vizualizat aici.
Iar cateva fotografii ale Mariei Amelia in 2007, intr-o vizita in Brazilia, pot fi vazute aici.
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
Ce se mai poarta in Bucuresti
Sau, mai exact, ce nu se mai poarta.
Nu se mai poarta cartile ( in casa), se pare ca nu mai sunt la moda; am aflat dintr-o discutie auzita intamplator pe strada.
Cei care merg cu masina nu stiu ce pierd, poti afla atat de multe de pe strada, din tramvai, din autobuz. Aceasta este adevarata Romanie, acesta este adevaratul Bucuresti, cel pe care il simti cu toate simturile, aici poti afla ce gandeste omul de rand.
Iar omul de pe strada nu este altfel decat cel din masina, este la fel, doar posibilitatea de a-l cunoaste este mult mai mare. Si cel din masina crede ca a trecut vremea cand era la moda sa ai carti in casa. A trecut vremea in care mergeai la biserica. A trecut vremea sa discuti despre moralitate si sa te comporti etic. A trecut vremea in care te comportai astfel incat sa nu ii deranjezi pe ceilalti. A trecut de mult vremea bunului simt; este o epoca la care mai viseaza unii nostalgici (numiti, mai pe scurt, "fraieri"). Este vremea shopping-ului, termopanelor, tavanului fals, a mall-ului si a unui singur ideal: bunastarea si, mai cu seama, afisarea ostentativa a acesteia.
Nu se mai poarta cartile ( in casa), se pare ca nu mai sunt la moda; am aflat dintr-o discutie auzita intamplator pe strada.
Cei care merg cu masina nu stiu ce pierd, poti afla atat de multe de pe strada, din tramvai, din autobuz. Aceasta este adevarata Romanie, acesta este adevaratul Bucuresti, cel pe care il simti cu toate simturile, aici poti afla ce gandeste omul de rand.
Iar omul de pe strada nu este altfel decat cel din masina, este la fel, doar posibilitatea de a-l cunoaste este mult mai mare. Si cel din masina crede ca a trecut vremea cand era la moda sa ai carti in casa. A trecut vremea in care mergeai la biserica. A trecut vremea sa discuti despre moralitate si sa te comporti etic. A trecut vremea in care te comportai astfel incat sa nu ii deranjezi pe ceilalti. A trecut de mult vremea bunului simt; este o epoca la care mai viseaza unii nostalgici (numiti, mai pe scurt, "fraieri"). Este vremea shopping-ului, termopanelor, tavanului fals, a mall-ului si a unui singur ideal: bunastarea si, mai cu seama, afisarea ostentativa a acesteia.
vineri, 23 ianuarie 2009
La sala in Bucurestiul de vis
Bucuresteanul are in ultimii ani o noua preocupare: sala de fitness. Sau de fitzness. Pentru ca este locul in care fitzele se afiseaza cel mai abitir.
Daca e o sala de multe fitze, si "calitatea" celor care o frecventeaza creste. Teoretic, mergem la sala ca sa facem sport. Practic, o facem ca sa ne afisam hainele sport de firma, machiajul excesiv, telefoanele mobile (aveam senzatia ca s-a mai terminat din isteria de a-ti arata valoarea prin expunerea telefonului mobil scump, dar se pare ca m-am inselat).
Salile de fitness au propriile reguli, care sunt menite sa intretina o atmosfera decenta, propice pentru cei care vor sa faca sport. Din pacate, aceste reguli nu conteaza. Pentru ca asa cum am mai spus, pentru romani (si mai ales pentru cei care locuiesc in Bucuresti), regulile sunt facute pentru a fi incalcate. De aceea isi aduc telefonul mobil in sala (intesata de afise pe care este desenat un telefon mobil taiat... ce-o fi insemnand?), vorbesc in gura mare la telefon, ca sa poate fi auziti de toata lumea (preferabil in engleza, ca sa se vada ca sunt persoane importante).
Preferatii mei sunt cei care ocupa aparatele, desi nu le folosesc. Nu cunoasteti mecanismul? Se lasa un telefon, un prosop, o cheie pe aparatul la care vrei sa lucrezi peste un sfert de ora. Sau, stai pe aparat in timp ce altii isi asteapta randul, dar nu lucrezi... pentru ca vorbesti la telefon.
Dar ultima chestie care m-a lasat pur si simplu fara comentarii a fost folosirea prosoapelor pe post de covor in vestiare... pentru ca nu cumva talpitele sensibile sa atinga podelele (de altfel curatate cu nadejde periodic de personalul salii). Da, este vorba despre aceleasi prosoape care vor fi date apoi altor persoane (este adevarat, spalate in prealabil), care le vor folosi pentru a se sterge.
Nesimtirea se simte cel mai bine acolo unde sunt si fitzele cele mai multe.
Daca e o sala de multe fitze, si "calitatea" celor care o frecventeaza creste. Teoretic, mergem la sala ca sa facem sport. Practic, o facem ca sa ne afisam hainele sport de firma, machiajul excesiv, telefoanele mobile (aveam senzatia ca s-a mai terminat din isteria de a-ti arata valoarea prin expunerea telefonului mobil scump, dar se pare ca m-am inselat).
Salile de fitness au propriile reguli, care sunt menite sa intretina o atmosfera decenta, propice pentru cei care vor sa faca sport. Din pacate, aceste reguli nu conteaza. Pentru ca asa cum am mai spus, pentru romani (si mai ales pentru cei care locuiesc in Bucuresti), regulile sunt facute pentru a fi incalcate. De aceea isi aduc telefonul mobil in sala (intesata de afise pe care este desenat un telefon mobil taiat... ce-o fi insemnand?), vorbesc in gura mare la telefon, ca sa poate fi auziti de toata lumea (preferabil in engleza, ca sa se vada ca sunt persoane importante).
Preferatii mei sunt cei care ocupa aparatele, desi nu le folosesc. Nu cunoasteti mecanismul? Se lasa un telefon, un prosop, o cheie pe aparatul la care vrei sa lucrezi peste un sfert de ora. Sau, stai pe aparat in timp ce altii isi asteapta randul, dar nu lucrezi... pentru ca vorbesti la telefon.
Dar ultima chestie care m-a lasat pur si simplu fara comentarii a fost folosirea prosoapelor pe post de covor in vestiare... pentru ca nu cumva talpitele sensibile sa atinga podelele (de altfel curatate cu nadejde periodic de personalul salii). Da, este vorba despre aceleasi prosoape care vor fi date apoi altor persoane (este adevarat, spalate in prealabil), care le vor folosi pentru a se sterge.
Nesimtirea se simte cel mai bine acolo unde sunt si fitzele cele mai multe.
miercuri, 21 ianuarie 2009
Traficul din Bucuresti - de vise rele
De cativa ani, traficul ne face viata un cosmar, indiferent daca suntem soferi sau pietoni.
Cei care conduc au ajuns sa isi petreaca o mare parte din zi in masina, iar cei care folosesc mijloacele de transport in comun prefera de multe ori sa "scurteze" distanta mergand pe jos, pentru ca autobuzele merg prea incet din cauza aglomeratiei.
Cine sunt vinovatii? Sigur ca stim: Ceausescu, inaintasii care nu au avut viziunea automobilului omiprezent, primaria, mostenirea trecutului samd.
Dar, sa nu fim copii! Vinovatii sunt locuitorii Bucurestiului! Ma refer la cei care nu renunta la masina, chiar daca trebuie sa mearga pana la paine la colt. La cei care se incapataneaza sa mearga la serviciu cu masina, desi in directia respectiva functioneaza cu succes mijloace de transport in comun. Cei care isi iau masina ca sa nu para fraieri in fata amicilor sau colegilor. Cei care isi cumpara masini foarte mari din aceleasi motive.
Sa facem un mic experiment (eu l-am facut deja): sa le prezentam catorva bucuresteni care au automobil ideea aplicata cu succes in multe orase din lume, de a face benzi separate pentru mijloacele de transport in comun. Reactia cred ca o stim cu totii: bucuresteanul automobilist considera ca aceasta este cea mai proasta idee si se va opune cu vehementa. Pentru ca NU vrea sa mearga cu mijloace de transport in comun. Pentru ca in felul acesta, crede ca va fi mai aglomerat. Cand vom intelege ca putem debloca traficul renuntand la masina si mergand cu mijloacele de transport in comun? Daca acestea ar avea banda separata si ar functiona decent, alternativa ar fi una de mare succes.
Dar nu si in Bucuresti! Pentru ca in Bucuresti, este mare rusine sa mergi cu autobuzul la serviciu - este o ocazie pentru colegi sa rada de tine. Chiar daca tu ai facut pana la serviciu 30 de minute, iar ei 2 ore, venind din acelasi cartier.
Si uite asa, traficul este ceea ce bucuresteanul isi face cu mana lui. Trafic, poluare, nervi, timp pierdut si sanatate irosita. Ca sa dam bine in fata cunoscutilor.
Cei care conduc au ajuns sa isi petreaca o mare parte din zi in masina, iar cei care folosesc mijloacele de transport in comun prefera de multe ori sa "scurteze" distanta mergand pe jos, pentru ca autobuzele merg prea incet din cauza aglomeratiei.
Cine sunt vinovatii? Sigur ca stim: Ceausescu, inaintasii care nu au avut viziunea automobilului omiprezent, primaria, mostenirea trecutului samd.
Dar, sa nu fim copii! Vinovatii sunt locuitorii Bucurestiului! Ma refer la cei care nu renunta la masina, chiar daca trebuie sa mearga pana la paine la colt. La cei care se incapataneaza sa mearga la serviciu cu masina, desi in directia respectiva functioneaza cu succes mijloace de transport in comun. Cei care isi iau masina ca sa nu para fraieri in fata amicilor sau colegilor. Cei care isi cumpara masini foarte mari din aceleasi motive.
Sa facem un mic experiment (eu l-am facut deja): sa le prezentam catorva bucuresteni care au automobil ideea aplicata cu succes in multe orase din lume, de a face benzi separate pentru mijloacele de transport in comun. Reactia cred ca o stim cu totii: bucuresteanul automobilist considera ca aceasta este cea mai proasta idee si se va opune cu vehementa. Pentru ca NU vrea sa mearga cu mijloace de transport in comun. Pentru ca in felul acesta, crede ca va fi mai aglomerat. Cand vom intelege ca putem debloca traficul renuntand la masina si mergand cu mijloacele de transport in comun? Daca acestea ar avea banda separata si ar functiona decent, alternativa ar fi una de mare succes.
Dar nu si in Bucuresti! Pentru ca in Bucuresti, este mare rusine sa mergi cu autobuzul la serviciu - este o ocazie pentru colegi sa rada de tine. Chiar daca tu ai facut pana la serviciu 30 de minute, iar ei 2 ore, venind din acelasi cartier.
Si uite asa, traficul este ceea ce bucuresteanul isi face cu mana lui. Trafic, poluare, nervi, timp pierdut si sanatate irosita. Ca sa dam bine in fata cunoscutilor.
marți, 6 ianuarie 2009
Bucurestiul de vis - ce fel de vis?
Ar fi bine sa ajung sa scriu aici despre un Bucuresti de vise frumoase. El insa nu mai exista decat in amintire si este deja cercetat de suficient de multa lume.
Asa ca da, aici va fi vorba despre acel Bucuresti de vise rele. Cel care ne face sa avem cosmaruri si sa ne intrebam ce mai cautam in acest oras.
Asa ca da, aici va fi vorba despre acel Bucuresti de vise rele. Cel care ne face sa avem cosmaruri si sa ne intrebam ce mai cautam in acest oras.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)