Se afișează postările cu eticheta sala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sala. Afișați toate postările

luni, 4 mai 2009

O viata in trening

Daca s-ar face un studiu pe baza hainelor vandute in Romania, cercetatorii ar putea ajunge la concluzia ca suntem un popor obsedat de sport.
Mii de treninguri se vand zilnic, de la cele vandute in piata, cu 10 lei noi, pana la cele de firma, vandute cu cateva sute de lei bune.
Nivelul de trai si inaintarea pe viata sociala se masoara in marca treningului pe care il porti duminica pe strada.
Asta imi aminteste de un banc pe care sigur il stiti:
"- Cum iti dai seama care este mirele, la o nunta de la olteni?
- Este cel care poarta treningul cel mai nou."
(si eu sunt pe jumatate olteanca, deci nu pot fi acuzata de discriminare)
Pe vremuri, duminica oamenii purtau hainele "cele bune", hainele de sarbatoare. In zilele noastre, strazile sunt pline duminica de oameni in trening. Majoritatea cu burta aferenta, in contrast cu tinuta sportiva.

Nu stiu daca e vorba doar de o chestie de comoditate, dar cred ca trebuie sa ma duc sa-mi cumpar un trening frumos. Sa nu zica lumea ca nu am cu ce sa ma imbrac...

marți, 21 aprilie 2009

Nu inteleg!

Dupa cum va ziceam, merg la o sala de fitze (nu pot spune fiţe, este cuvantul care isi merita cu prisosinta tz-ul).
Si zau daca inteleg: intru in vestiar, dau ziua buna si nu-mi raspunde nimeni. Cand plec, la fel, nu-mi raspunde nimeni. Acum, ma intreb: suntem destul de intime incat sa ne plimbam fara jena si fara haine prin vestiar, dar nu suntem suficient de intime ca sa raspundem la un salut?

Acum cateva saptamani, mi-a raspuns cineva la salut. M-am intors surprinsa si am constatat ca e una dintre straineze. Nu stie decat "Buna ziua" si "La revedere" in romaneste, dar stie sa raspunda la salut.
Mda...

PS Cred ca ar fi cazul sa nu mai insist in ideea asta a mea de a saluta. Mai bine renunt.

sâmbătă, 28 martie 2009

Personaje de intalnit intr-o sala de fiţe (episodul 1)

In acest serial voi descrie cateva personaje intalnite de mine intr-o sala de fiţe din Bucuresti. Sunt personaje reprezentative pentru anumite caractere – le veti recunoaste cu siguranta si pe cele din campania de la Radio Guerilla.

Nu voi descrie aici personajele obisnuite, care isi vad de treaba in sala si in vestiar, neincomodand pe nimeni. Le voi descrie pe cele care prin gesturile lor ii deranjeaza pe cei din jur.

O sa incep prin a va prezenta Trio Zanele Pitzy de Companie.

Zâna Zânelor – face parte probabil din categoria pitzipoance de companie. Bine imbracata si frumusica, evident blonda, vine la sala ca sa isi etaleze formele si hainele de firma. In vestiar, isi cauta bancheta cu vedere directa catre oglinda. Se dezbraca si se imbraca incet, privindu-se in permanenta in oglinda, fascinata de propria sa imagine. Fiecare persoana care indrazneste sa se interpuna intre Zâna si oglinda, chiar daca o face pentru a merge la dulapiorul propriu, este privita cu dusmanie si cu dispret.
La dus merge incarcata cu cateva zeci de sticlute si borcanase frumos mirositoare. La intoarcere, arunca direct pe jos prosopul cu care s-a sters, astfel incat piciorusele sale de zâna sa nu fie pangarite de murdaria de pe jos. Celelalte persoane din vestiar vin cu papuci de acasa. Nu si Zâna, prea pretioasa pentru asa ceva. Prosopul aruncat pe jos si calcat in picioare este asigurat de catre administratia salii, deci va ajunge sa stearga pielea altor persoane. Nu intodeauna Zâna isi aminteste sa si ia prosopul la plecare, ca sa il lase la receptie. De cele mai multe ori, ramane in urma ei, pe jos, amarat, asteptand ca femeia de serviciu sa vina si sa stranga, plina de recunostinta, dupa Zâna.
In sala o recunosti usor pe Zâna, dupa unduirea buclelor care ii incadreaza dragalasa figura, dupa telefonul atasat si conversatiile despre operatii de marire a sanilor. Sala de fitness nu are scopul pe care il credeam noi, este mai mult un prilej de socializare. De aceea, de cele mai multe ori o veti observa pe Zâna plimbandu-se agale printre aparate, cautand partenere de conversatie. Mai ales ca miscarea dauneaza grav buclelor proaspat create la coafor.

Blonda Gura-Rosie – tot din categoria pitzipoance de companie, nu intra sub nicio forma in sala pana cand nu se rujeaza intens. O observi cu usurinta de indata ce intri, caci gura ei este ca un semafor intr-o intersectie cenusie. Hainele sport nu sunt simple haine, sunt de firma si trebuie etalate ca atare.
Gura-Rosie este si gura-larga. Astfel ca poti afla toate detaliile intime ale relatiilor sale si ale certurilor cu colegii de serviciu, din conversatiile purtate la telefon, ascultate (vrand-nevrand) de o sala intreaga. Pe pereti troneaza ignorate afisele cu telefoane mobile taiate de o linie rosie. Daca nu vorbeste la telefon, vorbeste cu Zâna Zânelor. Desi par prietene, sunt probabil rivale, caci sunt genul de persoane care nu admit existenta unei pitzy mai frumoase, mai blonde si mai proaspat sosite de la coafor.

Zana Bruneta – probabil si-a gresit culoarea parului, insa asemanarea cu celelalte personaje este remarcabila. Hainele nu il fac pe om, insa sunt trasatura distinctive a acestui personaj. Toate hainele sale nu transmit decat un mesaj: “Am bani”. In sala isi imparte preocuparile intre diverse aparate si conversatiile cu Zana Zanelor si Blonda Gura-Rosie. Este experta in lista chirurgilor plasticieni.
Bruneta pare mereu proaspat coafata. Daca, totusi, excesul de miscare a daunat grav parului sau, va petrece ulterior minim doua ore in fata oglinzii, cu uscatorul de par intr-o mana si o perie rotunda in cealalta. Este adevarat ca ar mai vrea si alte persoane sa isi usuce parul, insa trebuie sa se multumeasca sa stea la coada la celalalt uscator, caci Ea, the Bruneta, are o imagine de intretinut.

Aveti si voi personajele voastre in locurile pe care le frecventati? Nu ezitati sa le descrieti, macar vom sti ca suntem uniti in dezgustul fata de mitocania agresiva.

vineri, 23 ianuarie 2009

La sala in Bucurestiul de vis

Bucuresteanul are in ultimii ani o noua preocupare: sala de fitness. Sau de fitzness. Pentru ca este locul in care fitzele se afiseaza cel mai abitir.
Daca e o sala de multe fitze, si "calitatea" celor care o frecventeaza creste. Teoretic, mergem la sala ca sa facem sport. Practic, o facem ca sa ne afisam hainele sport de firma, machiajul excesiv, telefoanele mobile (aveam senzatia ca s-a mai terminat din isteria de a-ti arata valoarea prin expunerea telefonului mobil scump, dar se pare ca m-am inselat).

Salile de fitness au propriile reguli, care sunt menite sa intretina o atmosfera decenta, propice pentru cei care vor sa faca sport. Din pacate, aceste reguli nu conteaza. Pentru ca asa cum am mai spus, pentru romani (si mai ales pentru cei care locuiesc in Bucuresti), regulile sunt facute pentru a fi incalcate. De aceea isi aduc telefonul mobil in sala (intesata de afise pe care este desenat un telefon mobil taiat... ce-o fi insemnand?), vorbesc in gura mare la telefon, ca sa poate fi auziti de toata lumea (preferabil in engleza, ca sa se vada ca sunt persoane importante).

Preferatii mei sunt cei care ocupa aparatele, desi nu le folosesc. Nu cunoasteti mecanismul? Se lasa un telefon, un prosop, o cheie pe aparatul la care vrei sa lucrezi peste un sfert de ora. Sau, stai pe aparat in timp ce altii isi asteapta randul, dar nu lucrezi... pentru ca vorbesti la telefon.

Dar ultima chestie care m-a lasat pur si simplu fara comentarii a fost folosirea prosoapelor pe post de covor in vestiare... pentru ca nu cumva talpitele sensibile sa atinga podelele (de altfel curatate cu nadejde periodic de personalul salii). Da, este vorba despre aceleasi prosoape care vor fi date apoi altor persoane (este adevarat, spalate in prealabil), care le vor folosi pentru a se sterge.

Nesimtirea se simte cel mai bine acolo unde sunt si fitzele cele mai multe.