Se afișează postările cu eticheta trafic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trafic. Afișați toate postările

luni, 22 martie 2010

Saptamana buna se cunoaste de luni dimineata...

... sau cum arata dezastrul matinal

Stii ca te asteapta ceva nasol atunci cand tramvaiul opreste undeva unde nu e nici trecere de pietoni, nici semafor, nici statie, nici intersectie. Vatmanul coboara din tramvai si apoi urca inapoi cu o mutra preocupata. Te rogi de el sa-ti dea drumul si, daca are suflet bun, il indupleci. Daca nu, poti muri sufocat in panica tipica celor care sufera de claustrofobie.

Totusi, dat peste un vatman cumsecade. Cobori si constati ca de fapt tramvaiul s-a oprit din cauza unei intersectii, in spatele unui card de tramvaie. Intersectia pare un puzzle ingenios, din care nu mai poti scoate o piesa nici cu ciocanul. Un alt tramvai din sens opus blocheaza si tramvaiele de pe cealalta linie. Semafoarele nu functioneaza (da, din cauza asta nici nu mai merge nimic), dar nu e periculos sa traversezi, nicio masina nu poate trece.

Taxiuri nu exista (sunt blocate in intersectie, bineinteles), autobuze nu (si ele, culmea, tot acolo), asa ca mergi cu constiinta omului care are de ajuns undeva la o anumita ora. Si mergi si mergi. Pe tocuri. Si uite asa, strabati 4 kilometri sperand totusi sa mai prinzi un tramvai. La un moment dat trec cateva tramvaie scapate din marea invalmaseala, dar sunt atat de pline incat nu mai intra nici macar un ac. Iar apoi nu mai trec.

Dupa 4 kilometri, 2 basici, cativa caini ocoliti cu gratie si tone de praf inghitite, ajungi cu intarziere de jumatate de ora la serviciu. Esti printre fericiti, restul sunt blocati in trafic sau mai asteapta inca un tramvai ce va sa vina...

PS Am vazut la comentariile stirii ca erau oameni care se indoiau de numarul tramvaielor blocate. Nu este exagerat, eu am ajuns la inceputul blocajului si erau cate 10-15 tramvaie de fiecare parte a intersectiei, sunt doua linii de tramvai, deci ies la numar...

sâmbătă, 20 februarie 2010

Cu claustrofobia la plimbare

Ce inseamna pentru cineva care sufera de claustrofobie sa locuiasca in Romania? Va invit in lumea mea!

Este o lume care se intampla sa coexiste cu un Bucuresti plin de stimuli. Daca in alte orase din lume stimulii de acest gen sunt aproape inexistenti, in orasul meu ma intalnesc cu ei zilnic.

Autobuzele si tramvaiele sunt pline, calatorii circula de multe ori in vehicule supraincarcate in care nu poti nici macar sa faci un pas, iar uneori nu reusesti sa ajungi la usa la timp pentru a cobori la statia la care doresti. Mijloacele de transport la suprafata se opresc adesea din cauza traficului, ajungand sa faca 20-30 de miunte intre doua statii. Inauntru, zeci de oameni inghesuiti si sufocati asteapta rabdatori (sau nu) ca lucrurile sa se miste. Nu-i nimic, macar nu este curent. Intotdeauna se asigura un calator de bine ca niciun geam nu este deschis, in niciun fel de conditii.
Daca doresti sa cobori nu poti, practic esti inchis impreuna cu cateva alte sardele intr-o cutie de tabla din care nu mai poti iesi.

Metroul, dincolo de faptul ca este el in sine un stimul de claustrofobie prin natura sa, este atat de incarcat la anumite ore incat nu incap oamenii pe peroane. Intra cu greu in vagoanele care gem de atata lume, usile se inchid cu greu. Iar metroul porneste intr-o calatorie care promite sa fie rapida. Dar care se intrerupe din cand in cand, fara nicio explicatie, pentru minute intregi, intr-un tunel stramt si intunecat. Pentru ca nu sunt bine corelate trenurile. Alte sardele, alta cutie, aceeasi situatie.

Ceea ce este surprizator este faptul ca nu am atatea ocazii de a ma simti rau in alte orase. Am folosit transportul in comun la Istanbul, Budapesta, Viena, Barcelona, Madrid si nu numai. Nu am avut nici macar o data ocazia de a-mi reaminti ca sufar de claustrofobie.
Concluzia este ca, indiferent de cauzele problemei mele, orasul ma ajuta sa nu o ignor si sa stiu mereu ca ea, claustrofobia, ma vegheaza.

miercuri, 10 iunie 2009

Ca sa intelegem...

... de ce ne este frica sa iesim pe strada:

Eram in autobuz (va spun, zilele astea am auzit tot felul de lucruri, cred ca o sa mai revin si cu alte povestiri) si langa mine a avut loc urmatoarea conversatie, intre un el si o ea:

Ea: - M-a sunat Anisoara, a luar Marcel sala si intreba daca poti tu...
El: - Ce sa pot? Sa-i aranjez ceva?
Ea: - Da, ma intreba daca poti tu vorbi cu Vasile
El: - Mai, da' esti proasta! Nu ti-am zis ca nu aranjeaza decat pentru aia care au facut scoala cu el?
Ea: - Da, numai pentru aia? Si nu-l poate ajuta si pe Marcel?
El: - Pai sa se duca sa-l aranjeze instructorul lui. Ca asa merge treaba: fiecare isi aranjeaza cu instructorul lui.

Ei, acum este mai clar de ce unii nu stiu sa semnalizeze cand schimba banda? De ce altii ignora trecerile de pietoni si culoarea semaforului? De ce se baga in depasiri periculoase si de ce sunt atatea accidente?
Ceea ce m-a socat insa cel mai tare este ca nimic din tonul acestei conversatii nu arata ca este vorba despre ceva anormal. Discutia se purta in gura mare, in autobuz, iar cei implicati considerau absolut normal sa se procedeze asa... doar ca dupa niste reguli: fiecare instructor "aranjeaza" pentru elevii lui. Aici nu incape discutie!

Bineinteles ca este vorba doar despre o parte dintre soferi. Si eu mi-am luat permisul "pe bune", ca si multi altii. Numai ca siguranta tuturor (automobilisti sau pietoni) nu depinde doar de cei care si-au luat permisul "pe bune", ci si de cei care au dat spaga pentru asta.

* Numele reale au fost inlocuite... pentru ca nu mi le amintesc. Am fost prea socata de discutie.

vineri, 1 mai 2009

1 Mai muncitoresc, 2 mai tineresc, masini de epoca si nuntasi veseli


Cred ca in topul melodiilor comuniste preferate de mine pe primul loc era cea de 1 mai. Urmata de pionierii care-si dadeau mana peste tara (acum, daca stau sa ma gandesc, nu prea inteleg cum faceau asta... de, licenta poetica). De fapt, topul meu continea doar aceste doua melodii.



Si anul acesta 1 mai a abundat in masini pe soselele patriei, parcuri pline de oameni si gunoaie, gratare pe langa drumuri, precum si mita electorala constand in doi mici si-o bere pentru care proletariatul s-a batut, spre bucuria vanghelizatorului.

Ministerul Turismului a scos de la naftalina ziua tineretului, 2 mai. Si imi amintesc ca inainte de '89 se mai serba aceasta zi, cand Nicusor Ceausescu era ministrul tineretului si se spunea ca a fost aleasa ziua de 2 mai pentru ca era ziua lui de nastere. Nu stiu daca era adevarat sau era doar o legenda urbana, dar asta imi amintesc.

Tot astazi, iubitorii de masini vechi au putut admira cateva astfel de exemplare, din perioada antebelica, in fata primariei sectorului 2.



Multimea adunata la acest eveniment era pestrita: iubitori de automobile de epoca, colectionari de machete auto, vecinii din cartier care se intorceau de la piata ca sacosele pline si care se opreau curiosi sa vada si ei masinile, nuntasii de la cununiile civile care aveau loc in acelasi timp in interiorul primariei.



Cu ocazia asta am admirat si tendintele in moda rochiilor de ocazie.
Cred ca acolo in China, unde se fac porcarii de genul asta, exista totusi un public tinta foarte clar - damele de bordel. Insa ele ajung prin magazinele tip dulap din diverse cartiere romanesti, de unde sunt cumparate de catre niste pitzi ... pe post de rochii de ocazie.



Voi cum v-ati petrecut sfarsitul de saptamana?

miercuri, 11 martie 2009

Trenul galben fara cai

Imi place transportul in comun. Imi place ca nu trebuie sa conduc, imi place ca tramvaiul cu care merg eu in fiecare dimineata este mult mai rapid decat un automobil, uneori imi place sa ascult discutiile din tramvai.
Dar eu sunt o persoana norocoasa, tramvaiul merge foarte bine si nu este nici foarte aglomerat. Iata prin ce trebuie sa treaca cei care sunt nevoiti sa ia metroul:



Metroul a fost inaugurat ca o mare realizare in Bucuresti in 1979. La Budapesta fusese inaugurat, tot cu mare pompa, in 1896, de catre imparatul Franz Josef.

Un blog care promoveaza metroul a facut un sondaj in randurile cititorilor sai, punand intrebarea "Ce va scoate din minti cand mergeti cu metroul?". Foarte interesant este ca cei mai multi s-au declarat deranjati de nesimtire, muzica pe speaker, cei care scuipa si arunca hartii si abia apoi de aglomeratie.

Care este solutia pentru tratarea nesimtirii? Sa incerci reeducarea celor din jur este ineficient si total lipsit de sansa.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Traficul din Bucuresti - de vise rele

De cativa ani, traficul ne face viata un cosmar, indiferent daca suntem soferi sau pietoni.
Cei care conduc au ajuns sa isi petreaca o mare parte din zi in masina, iar cei care folosesc mijloacele de transport in comun prefera de multe ori sa "scurteze" distanta mergand pe jos, pentru ca autobuzele merg prea incet din cauza aglomeratiei.
Cine sunt vinovatii? Sigur ca stim: Ceausescu, inaintasii care nu au avut viziunea automobilului omiprezent, primaria, mostenirea trecutului samd.
Dar, sa nu fim copii! Vinovatii sunt locuitorii Bucurestiului! Ma refer la cei care nu renunta la masina, chiar daca trebuie sa mearga pana la paine la colt. La cei care se incapataneaza sa mearga la serviciu cu masina, desi in directia respectiva functioneaza cu succes mijloace de transport in comun. Cei care isi iau masina ca sa nu para fraieri in fata amicilor sau colegilor. Cei care isi cumpara masini foarte mari din aceleasi motive.
Sa facem un mic experiment (eu l-am facut deja): sa le prezentam catorva bucuresteni care au automobil ideea aplicata cu succes in multe orase din lume, de a face benzi separate pentru mijloacele de transport in comun. Reactia cred ca o stim cu totii: bucuresteanul automobilist considera ca aceasta este cea mai proasta idee si se va opune cu vehementa. Pentru ca NU vrea sa mearga cu mijloace de transport in comun. Pentru ca in felul acesta, crede ca va fi mai aglomerat. Cand vom intelege ca putem debloca traficul renuntand la masina si mergand cu mijloacele de transport in comun? Daca acestea ar avea banda separata si ar functiona decent, alternativa ar fi una de mare succes.
Dar nu si in Bucuresti! Pentru ca in Bucuresti, este mare rusine sa mergi cu autobuzul la serviciu - este o ocazie pentru colegi sa rada de tine. Chiar daca tu ai facut pana la serviciu 30 de minute, iar ei 2 ore, venind din acelasi cartier.
Si uite asa, traficul este ceea ce bucuresteanul isi face cu mana lui. Trafic, poluare, nervi, timp pierdut si sanatate irosita. Ca sa dam bine in fata cunoscutilor.