luni, 11 ianuarie 2010

Catre "o anumita parte" a utilizatoarelor toaletelor publice

Dragele mele,
Va scriu aceasta scrisoare in speranta ca, in sfarsit, veti pricepe tehnica prin care noi, femeile din lumea asta, supravietuim unei intalniri cu o toaleta publica fara sa trecem prin pericole majore.

Stiu ca multe dintre voi sunteti frustrate de mizeria care poate exista intr-o toaleta publica. Nu va imaginati insa sentimentele pe care mi le starneste o astfel de toaleta, vizitata anterior de una dintre voi. Nu stiu ce anume ma impresioneaza mai tare: urmele de pantofi de pe colac sau urmele de… stiti-voi-ce – tot de pe colac.

Nu stiu de ce, in capetele voastre alea micute, aveti senzatia ca va feriti de microbi, urcandu-va cu picioarele pe vasul toaletei. Ma intreb ce faceti atunci cand aveti pantofi cu tocuri.

Nu doresc in general raul nimanui, dar totusi visez la momentul in care vi se va intampla. Pentru ca intr-o zi i se va intampla uneia dintre voi sa se dezechilibreze si sa cada in… stiti-voi-ce. Si sper sa fiu acolo, cu un aparat de fotografiat. In scopuri pedagogice, desigur.
Nu este foarte complicat sa te duci la toaleta si sa reusesti, fara eforturi deosebite, sa faci ceea ce ai de facut fara sa te atingi de nimic. Si credeti-ma, este infinit mai usor decat sa te cocoti pe ea, intr-un echilibru precar. Nu mai spun ca este si mult mai putin periculos. Poti supravietui unei intalniri intamplatoare a fustitei cu colacul. Se duce cu detergent. Dar nu stiu cum mai poti iesi demna dintr-o toaleta in care ai cazut.

In plus, un secret: “tinta” este mult mai usor de nimerit. Adica, sa va explic: stiti-voi-ce trebuie sa ajunga IN vas, nu pe marginea lui, nici pe jos si nici pe pantofiorii vostri delicati.

O sa va surprinda, dar aceste toalete publice mai sunt folosite si de alte persoane, dupa voi. Probabil ca voi aveti stomacul mai tare (nu ma indoiesc, din moment ce sunteti in stare de asa ceva), dar trebuie sa va ganditi si la oamenii amarati de pe lumea asta carora dezastrul lasat de voi in urma le-ar putea lasa traume pentru totdeauna.

In final, va spun ca nu fac apel la bunul vostru simt. Nu sunt inconstienta. Fac apel la frica pe care trebuie sa o constientizati: urcatul cu picioarele pe toaleta ESTE periculos, feriti-va de el!

19 comentarii:

Zazuza spunea...

aaaaaaaaaaaaa, not again!!! desi le-as astepta pe astea cu o periuta de dinti si clor din ala din cel mai urat mirositor si le-as pune sa curete, ca la armata :))

Monica spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Monica spunea...

nu-i frumos ca scrii despre ce lenesa de mine nu a putut asterne electronic cand, sa tot fie cateva luni, a vazut pe un blog ca autoarea recunostea ca a daramat vasul unei toalete publice pentru ca dumneaei asa obisnuieste sa se fereasca de microbi sau ce naiba gandeste cineva ca face cand recurge la metode alpiniste de eliberare a vezicii urinare.

dar ce frumos ai scris!

in asentimentu-ti, cu alte temeri de microbi corectamente aplicate in practica, te salut cu drag!

Lady Io spunea...

@Zazuza
Da, nu le-ar prinde rau o periuta de dinti si niste clor. Eu mai am uneori niste idei de corectie, dar sunt cam revolutionare :))

Lady Io spunea...

@Monica
Ce pacat ca am ratat momentul unei fotografii reusite!

Vero spunea...

Imi aduc aminte ca mama mi-a povestit despre o colega de-a ei sub care s-a spart vasul de toaleta pe care se urcase cu picioarele - si bineinteles ca a cazut peste cioburile respective si nu i-a fost deloc bine...
Acum ma gandesc ca e posibil ca povestea sa nu fi fost adevarata mie-n suta, dar a avut rezultatul scontat: mi-a scos pentru totdeauna din cap ideea de a ma cocota pe colac :))

teampit spunea...

Oho, si daca urcatul cu picioarele pe colac ar fi singura problema. Pe langa altele, eu urasc persoanele care nu trag apa. Nu zic, in unele wc-uri publice nu mai functioneaza respectivul mecanism, dar eu vorbesc si de persoanele care nu trag apa dupa ele la serviciu sau in alte locuri unde sigur functioneaza, sau care nu sterg cu peria dupa ce au facut stiti-voi-ce... Mai am si altele, dar mai bine ma opresc.

Lady Io spunea...

@Vero
Buna povestea, dar daca este adevarata ma intreb daca persoana respectiva a renuntat la obiceiul acesta.

Lady Io spunea...

@teampit
Daaaa, si multe altele!

Sakura spunea...

o pisica nu ar face niciodata asa ceva
dar niciodata
stii si tu
saluty lu Chiti
:)

Lady Io spunea...

@Sakura
Ce bine-mi pare sa te revad :)
Chiar ma (ne) intrebam mai devreme cum te simti.
Ai dreptate, pisicile sunt niste fiinte curate si cu mult bun simt.

Miss Zebra spunea...

Cand lucram in Unirii unde toaletele erau niste incaperi intime, bine izolate, cu aerisire si chiar cu chiuveta, de multe ori am observat urme pe marginea vasului si initial m-am gandit ca o nesimtita si-a curatat pantofii. Ulterior, dintr-un afis lipit pe perete, scris probabil de cineva exasperat am aflat de "alpinismul de excretie". Acum in Pipera, alpinistele cred ca nu ar mai indrazni escalade, intrucat la cea mai mica dezechilibrare probabil ar reusi sa demoleze tot, peretii despartitori fiind in stare sa cada la cea mai delicata atingere.

Nu cred ca dorinta de a evita microbii determina alpinismul toaletar, ci mai degraba faptul ca au manierele potrivite privatei, in fundul gradinii, printre coceni

Sakura spunea...

http://memoriileluisakura.blogspot.com/2010/01/premiu-de-la-scooterprize-from-scooter.html
cu multumiri de grija
:)

Misaki spunea...

Nu mai bine punem toalete traditionale japoneze? Nu e nimic inalt pe care sa te cateri cu picioarele, tot ce trebuie sa faci este sa indoi genunchii si sa ai tinta :)))

Lady Io spunea...

@Miss Zebra
Deci are si avantaje mutatul in Pipera.

Lady Io spunea...

@Sakura
Multumesc, multumesc!!!

Lady Io spunea...

@Misaki
Adica un fel de toaleta asa-zis turceasca?

Morticia spunea...

Ce bine ai zis-o cu tocurile cui :)) Am si vizualizat o pipitzica incercand si esuand :D
Totusi, cand eram eu prin primara, nu stiu de unde observasem figura, dar esential este ca am luat in felul acesta o cazatura zdravana :| De mai mult nu am avut nevoie ca sa nu mai repet niciodata figura.

Lady Io spunea...

@Morticia
Vezi, deci o experienta din asta este utila din cand in cand :))