joi, 30 aprilie 2009

Pe strada Mantuleasa

Daca l-ati citit pe Eliade, cu siguranta numele strazii Mantuleasa nu va este strain.
Este o zona care si acum aminteste din cand in cand de Bucurestiul de altadata, dar numai in afara zilelor de lucru, atunci cand masinile raman acasa, iar traficul se reduce simtitor.
Sunt aceleasi zile in care poti vedea, precum in postarea anterioara, imagini rare in Bucuresti - copii jucandu-se.

Casele vechi, dar cochete, blocurile construite in perioada interbelica fac ca aceasta zona sa fie una preferata de iubitorii Bucurestiului pentru plimbari nostalgice.



Biserica Mantuleasa este ridicata in anul 1734 de catre jupanesele Maria si Stanca, sora si sotia jupanului Manta Cupetu - numele acestuia a dat numele bisericii, dar si intregului cartier.

Va sfatuiesc sa veniti aici si sa intrati in curtea bisericii, sa admirati pictura bisericii si sa va bucurati de atmosfera.

Putin mai departe pe strada ar fi trebuit sa gasim scoala Mantuleasa, din pacate ea fost daramata, in locul ei a ramas doar un teren umplut de gunoaiele aruncate de bucuresteni:
Later edit: intre timp, am inteles ca pe acest teren urmeaza sa se ridice o cladire cu 17 etaje. Oribil, chiar nu mai exista un dram de bun simt?





Iar trotuarul poarta si el urma trecerii timpului, care a adus din pacate si multa nesimtire si nepasare:

marți, 28 aprilie 2009

Un eveniment senzational

Au vorbit foarte bine aici si aici Licurici si Zana Maseluta (parca vorbesc din cartile de povesti, nu?) despre copilarie, sau mai exact despre lipsa copilariei pentru copiii de astazi.

Asa ca astazi am un cadou special pentru amandoua, care sa le inveseleasca seara:



Stiu, e o imagine rara, si este surprinsa chiar acum cateva zile, in Bucuresti. Cum mai rar vezi copii jucandu-se in strada, avem un prilej de bucurie.

luni, 27 aprilie 2009

Cutremurul saptamanal

Ca tot se vorbeste in continuu despre cutremure, sa va povestesc despre cutremurele noastre saptamanale.
Sfarsitul postului coincide cu inceputul sezonului de nunti. In apropierea blocului meu exista un restaurant al armatei. Vedeti deja unde vreau sa ajung, nu?

Ca e sambata, ca e duminica, ba uneori chiar si in timpul saptamanii, de acum si pana in august, cu o mica pauza in postul Sf. Apostoli, nuntile si botezurile se tin lant. Nunti mari, ale copiilor diversilor stabi de armata (am citit pe un forum de mirese cam ce conditii trebuie indeplinite pentru a ajunge sa-ti faci nunta aici - pornesc de la gradul rudei care face cererea la comandament si se termina cu gradul de rudenie intre "gradat" si miri).

No, si sa revenim la nuntile noastre. Nunti de stabi, uneori cu lautari pe masura gradului. Iar in functie de notorietatea lautarilor, creste si notorietatea petrecerii in cartierul nostru (altfel, unul foarte linistit).
Muzica, dedicatiile pentru nasu' mare, pentru nasa mica, miri si mirese, furatul miresei si uneori si strigarea darurilor - toate acestea ne fac noptile sfarsitului de saptamana mult mai interesante. Nu mai spun de nuntasii incinsi de atata voie buna, iesiti la umbra blocurilor sa hohoteasca cu chef in noapte. Sau de scandalul in care cavalerul de onoare s-a batut cu mirele in curte, iar mireasa a strigat plangand: "Di ci faci asta, maaaa?". Totul cu cateva sute de telespectatori din blocurile din imprejurimi.

Sigur ca sunam si la Politie uneori. Pentru a primi invariabil acelasi raspuns: este restaurantul armatei, nu avem ce face.

Si uite asa ajung la subiectul care ma preocupa de fapt astazi. De ce merg lucrurile prost in tara asta? Pai, printre altele, pentru ca institutiile sunt corupte, si chiar daca nu se sprijina una pe alta, merg incet, ce varfuri, sa nu cumva sa se calce una pe alta pe bataturi.

duminică, 26 aprilie 2009

Si totusi...


... nu toata lumea arunca gunoaie pe jos in Bucuresti.
Ele se pot infige in gard, precum niste trofee, sa stie si cei ce umbla cu nasul pe sus ca se afla totusi in Romania.

Uimire si cutremur...

... sau numai cutremur, ca de uimit nu prea ne mai uimeste nimic.

Vreau sa acord premiul Rusinica cu ardei iute televiziunilor romanesti, care aseara parca aveau un scop comun in viata: sa panicheze populatia.
Nu lucrez in televiziune si nu stiu cum e. Adevarat. Dar sunt telespectator si pot spune ce mi-ar trebui in minutele de dupa un cutremur, minute in care este clar ca nu am cum sa aflu magnitudine, epicentru, pagube etc.
Si de ce spun "ce mi-ar trebui" - pentru ca televiziunile la asta trebuie sa se gandeasca ce informatii sunt necesare populatiei care trece/ tocmai a trecut printr-un cutremur. Simplu: acele informatii care salveaza vieti (sau, cel putin, nervi).

Daca as avea o televiziune, as crea chiar de astazi un scenariu de cutremur, usor de accesat. Imediat dupa cutremur, stirile trebuie sa contina: informatia ca a fost cutremur (pentru cei care nu sunt siguri), urmata de "best practices" - sfaturi despre cum sa ne calmam, cum sa reactionam, sa nu intram in panica, sa nu o luam pe scari si tot ce se mai spune la Manualul bunului cutremurat.

Datoria televiziunilor, aseara, nu era sa informeze populatia ca a fost cutremur, ca nu se stie inca magnitudinea, ca in cazul unui cutremur pot muri multi oameni. Nu, datoria lor era sa informeze populatia asupra lucrurilor care se stiau clar in acel moment si care erau necesare: a fost cutremur, este esential sa nu intram in panica etc.

PS fara nicio legatura cu vreun cutremur, mie mi-a placut cartea care a dat titlul acestei postari - Uimire si cutremur si o recomand celor care vor sa cunoasca putin Japonia contemporana. Si nu, nu este vorba despre cutremur in aceasta carte.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Am reusit!

Se intampla ceva.
Ori a vazut cineva ce am postat eu aici, ori e doar o coincidenta, dar de dimineata, in fata Academiei Militate era o intreaga armata de maturatori...
Hmmm, sunt oare eu asa puternica? Sau au transmis cei care au vazut mizeria de acolo un mesaj telepatic?

PS In timp ce scriam, a fost cutremur... Mi-e cam frica :-((

vineri, 24 aprilie 2009

Curentul, bata-l vina!

Urc in tramvai. Putoare mare. Si cald, ca-l batuse soarele toata ziua. Ma asez langa o fereastra deschisa, cautand ca pisica aerul curat.
Nu ma asez bine si mai urca in tramvai o doamna care fara nicio jena se duce si inchide toate geamurile din zona, apoi se aseaza pe un scaun. Se scuza catre o batranica de alaturi: "Era curent!". Batranica da din cap aprobator.

Dar putoarea, mirosul ala oribil? Nu a deranjat-o.

Acum, nu imi place nici mie sa stau in curent. Dar nici chiar asa!

Si apoi imi amintesc de diverse persoane care in miezul verii, la temperaturi de peste 40 de grade, se isterizeaza daca se da drumul la aerul conditionat.

Si imi mai amintesc si de cineva care imi povestea despre un strain care remarcase ca romanii invinovatesc curentul pentru o gramada de boli. Te doare maseaua? Te-o fi tras curentul. Te doare un picior? Te-o fi tras curentul. Ai gripa? Te-o fi tras curentul. Jumatate din bolile romanilor sunt provocate de curent.

Dar durerea asta in cot fata de ceilalti de la ce s-o trage? Tot de la curent?

joi, 23 aprilie 2009

Fotoreportaj la Academia Militara



Academia militara este aratata cu mandrie turistilor straini (in imagine).
Hai sa vedem ce pot ei admira aici!



Treptele din parcul din fata Academiei...






Aceleasi trepte, alta perspectiva...





Recomandari pentru turistii care tusesc:






Daca nu tusesc, romanii le recomanda... bomboanele agricole!




Cei cativa chinezi care dorm in parc pot da marturie despre spiritul ospitalier al romanilor (apropo, auzisem ca au fost trimisi inapoi in China, acestia cred ca erau plecati dupa mancare cand colegii lor au fost suiti in avion).






Este o zona verde, plina de iarba...


... si de copaci...








Ai unde te odihni...
Daca vrei sa fumezi, da-i drumul, suntem o tara libera!


Noroc ca perspectiva este frumoasa (nu, chiar vorbeam serios, este o perspectiva frumoasa!)...











Iar Universitatea Nationala de Aparare este bine... aparata!







Sper ca v-a placut mica noastra plimbare!
Later edit: am descoperit ca astazi este ziua fortelor terestre, este doar o coincidenta.

miercuri, 22 aprilie 2009

Si copacii plang



V-am mai spus ca Bucurestiul un oras foarte trist - cenusiu, cu case care plang si locuitori impovarati de griji.


Iata ca am descoperit ca si copaceii decorativi sunt plangaciosi, cred ca se uita in jur si se ingrozesc de ceea ce-i inconjoara.
S-au inspirat de la mediul inconjurator si s-au uratit, s-au simtit umiliti si au inceput sa planga.
Nu vreau sa fiu rea, dar zau daca pricep in ce fel acesti copacei infrumuseteaza orasul. Ma uit la ei si imi inspira mila.
Cele trei crengi atarnande, jumatate dintre ele rupte, cu niste urme de frunze in varf, par sa impovareze si mai mult imaginea unui oras deja stricat de oameni.
Ma ofer eu sa iau copaceii astia acasa si sa le ofer o viata decenta, poate isi revin...

Ciobanii si noutatile

Ia uitati ce poze am gasit. Despre ciobanii dotati cu telefoane mobile si tricouri de firma, fara sa-si uite totusi clopul.

marți, 21 aprilie 2009

Nu inteleg!

Dupa cum va ziceam, merg la o sala de fitze (nu pot spune fiţe, este cuvantul care isi merita cu prisosinta tz-ul).
Si zau daca inteleg: intru in vestiar, dau ziua buna si nu-mi raspunde nimeni. Cand plec, la fel, nu-mi raspunde nimeni. Acum, ma intreb: suntem destul de intime incat sa ne plimbam fara jena si fara haine prin vestiar, dar nu suntem suficient de intime ca sa raspundem la un salut?

Acum cateva saptamani, mi-a raspuns cineva la salut. M-am intors surprinsa si am constatat ca e una dintre straineze. Nu stie decat "Buna ziua" si "La revedere" in romaneste, dar stie sa raspunda la salut.
Mda...

PS Cred ca ar fi cazul sa nu mai insist in ideea asta a mea de a saluta. Mai bine renunt.

Cu ocazia curateniei de Pasti...


... vecinii nostri si-au aruncat bradul de Craciun, care arata asa, l-am gasit amarat si abandonat la ghena:


luni, 20 aprilie 2009

Amintiri din noaptea de Pasti

Inspirata de povestea noptii de Inviere la Chicago, m-am hotarat sa mai scriu cate ceva despre noptile de Inviere de care-mi mai amintesc.

Cand eram mica, mergeam in noaptea de Inviere la biserica Mantuleasa, de la noi din cartier. Pentru cei care nu cunosc zona, biserica aceasta este veche, din secolul 18 si are o curte plina de flori. Cand intri in curtea ei uiti de unde vii si ca esti in Bucuresti. Pur si simplu are o lume a ei.
Curtea bisericii era plina in noaptea de Inviere.

La aceeasi biserica mai venea si unul dintre crainicii Televiziunii Romane (cred ca dupa Revolutie, totusi), si toata lumea il privea, caci pe atunci ei erau singurele persoane care puteau aspira cat de cat la statutul de vedeta. Nu mai stiu daca era Petre Popescu sau George Marinescu (parca asa il chema, nu?).

Dupa Revolutie, lumea nu a mai incaput in curtea bisericii in noaptea de Inviere. Ce pacat ca noii veniti aduceau cu ei si noi obiceiuri: vorbit tare, rasete zgomotoase, mistouri. Si, de cativa ani, diverse tipuri de melodii de la telefoanele mobile.

Prin anii '90 am fost de Pasti la biserica Sf. Silvestru, unde slujea parintele Galeriu. Era la moda pe-atunci sa frecventezi acea biserica, astfel incat lumea stransa acolo se imprastiase si pe strazile din jur, nemaiavand cum sa se apropie de biserica. Cand a inceput sa se cante "Hristos a inviat!", o fata de langa mine canta cu voce de soprana, incercand astfel sa se distinga in multime.
Pe la sfarsitul anilor '90 am mers la biserica Stavropoleos, si va pot spune ca a fost cea mai frumoasa experienta, pentru ca totul a fost perfect: slujba, dar si participantii.

Acum vreo 3-4 ani am mers de Pasti la biserica Razoare si am avut ocazia sa vad una dintre cele mai suprarealiste scene. Daca as fi fost singura si nu ar avea cine sa-mi confirme ca asa s-a intamplat, m-as indoi de veridicitatea propriei mele amintiri. Era multa lume, ca de obicei plin de golani, iar de curtea bisericii deja nu te mai puteai apropia. Eram pe trotuar. Chiar langa noi, un capac de canal a inceput sa se miste si apoi s-a dat la o parte. Din canal a iesit, foarte demn, un barbat cu barba, intr-un palton vechi, cu palarie si cu un baston in mana. Se vedea ca se aranjase, parul si barba pareau pieptanate, iar intreaga lui tinuta, desi extrem de ponosita, era una a unui om elegant. A pus la loc capacul de canal, s-a indreptat si a intrat in multime, ca sa participe la slujba de Inviere. Toti cei de acolo ramasesera fara grai.

Anul acesta am fost la biserica militara din Dr. Taberei, o bisericuta de lemn a carei curte este plina in fiecare duminica. Ca in fiecare an, curtea era neincapatoare, asa ca lumea se ingramadea pe trotuar si in strada. La un moment dat a trecut o ambulanta cu sirenele pornite, dar oamenii nu se dadeau la o parte din calea ei. A fost nevoie ca soferul ambulantei sa foloseasca portavocea.

Si tot ca in fiecare an, am constatat ca nu inteleg de ce mai vin oamenii la biserica. Nu participa deloc la slujba Invierii. Nu canta "Hristos a inviat!", nu ii raspund preotului "Adevarat a inviat!", vorbesc intre ei si se hlizesc, gandindu-se probabil numai la festinul care-i asteapta acasa.

Totusi, se poate si mai.. bine, rau?
La stiri am vazut ca multi tineri au petrecut noaptea de Inviere in cluburi. Frumos, nu?

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Bucuria...

...vine din lucruri marunte... Linistea vine din suflet...Caldura sarbatorilor vine din inimile noastre. SARBATORI FERICITE!

Va pare cunoscuta urarea de mai sus? De cativa ani am primit-o prin SMS sau prin e-mail de la diverse persoane, mandre probabil de descoperirea acestei fraze cu iz de filozofeala ieftina. Avantajul mesajului este ca se potriveste la orice sarbatoare, l-am primit de Craciun, de Pasti, si nu m-ar mira ca in curand sa-l primesc si de Martisor. Ca tot se poarta acum lamultiani-ul de orice ocazie - Craciun, Paste, Martisor, 8 martie, 14 februarie, Revelion... poate si de 1 mai, cine stie?

Nu stiu cine a creat acest mesaj, probabil ar putea sa primeasca bani buni de la cei care l-au trimis in toate partile. Cert este ca m-am saturat si de el, si de zecile de sms-uri cu urari false. Si de lamultiani-ul spus asa, cu orice ocazie. Si de mesajele cu poezele si filozofele.

Later edit: m-am grabit cu postarea asta si am uitat esentialul: va doresc Paste fericit tuturor celor ce sarbatoresc in seara aceasta Invierea!
Fara sms-uri, fara poezie, fara filozofie. Pur si simplu.

Surprize, surprize...

Ce mult ma bucur cand apare care o persoana precum Susan Boyle, care le arata tuturor ce inseamna sa judeci un om dupa aparente.

O lectie frumoasa de viata:


Povestea am citit-o prima oara aici si aici.

vineri, 17 aprilie 2009

In Vinerea Mare...

... poate ar trebui sa ne gandim un pic la cele sfinte.
Sau macar la ce e bun, ce e moral (si ce nu ingrasa, o sa ma completati voi), daca spre cele sfinte nu avem aplecare.

Asa ca ar fi bine sa ne intrebam ce am facut bun, daca tot ii criticam pe altii; ce am facut rau, daca tot ne credem perfecti; de cate ori am gresit si am fi vrut sa fim iertati; de cate ori am iertat...

Un mic examen de constiinta nu strica din cand in cand.

miercuri, 15 aprilie 2009

Robin Hood in Bucuresti

Da, asa cum auziti. L-am zarit pe Robin Hood mergand hotarat prin Bucuresti.
Si nu in orice directie, ci chiar catre Primaria Capitalei.
Poate a venit sa salveze Bucurestiul!
Asa ca ma gandeam sa ii dam cateva indicatii despre problemele din Bucuresti: cladiri care vin sa distruga si putina bucatica de Bucuresti care ramasese neatinsa de mania dezvoltarii imobiliare, piste de biciclisti blocate sau complet inutilizabile, caini, caini, caini, spatii verzi distruse si prea putine, mizerie pretutindeni, planurile aberante ale primarului.
Lista poate continua.
Ceea ce nu cred insa ca poate rezolva nici macar Robin Hood este gradul de nesimtire care ne inconjoara. Mizeria este facuta de bucuresteni. Zgomotul este provocat de bucuresteni. Iarba este distrusa de bucuresteni. Indicatoarele sunt indoite de bucuresteni. Traim intr-un oras mizerabil. Si, pentru ca toleram nesimtirea si mitocania, ne meritam intrucatva soarta.


marți, 14 aprilie 2009

Iarasi decizii aberante pentru Bucuresti

Nu se mai termina nesimtirea. Iata ca, din nou, planuri aberante vin sa urateasca si putinele parti din Bucuresti care ramasesera neatinse, in ciuda tuturor protestelor.
Detalii aici.

luni, 13 aprilie 2009

Targul si talcul

Dupa cum promiteam, am fost la Targ cu Talc sambata si mi-a placut foarte, foarte mult.
Am descoperit o lume de oameni deschisi, foarte draguti, creativi si talentati, dar si un public pe masura. O atmosfera foarte proaspata, foarte prietenoasa, cu ceai bun si fursecuri gustoase.

Am admirat creatiile inedite si proaspete Tropa-trop, mi-au placut tricourile Kittenwear si am cumparat niste cercei foarte frumosi, dar nu am cartea de vizita a creatoarei, din pacate.

Ma bucur ca au loc si astfel de evenimente in Bucuresti, care ne mai schimba putin viziunea asupra lumii care ne inconjoara.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Retroparada primaverii


Ieri am fost la Retroparada primaverii, un eveniment organizat de Retromobil (Clubul iubitorilor de masini de epoca). Am vazut o gramada de masini de epoca, cred ca a fost dintre cele mai reusite evenimente de acest gen din Romania. Detalii tehnice nu va dau, cred ca vor fi imagini si prin presa (mai ales ca a aparut si Tariceanu cu o masina de epoca).

Masinile au plecat intr- mica excursie pana la Urlati, precedate de automobilistul din imagine - nu stiu sigur daca si masina sa este tot de epoca :-)





Iata si o parte dintre masinile plecate spre Urlati.











Ca de fiecare data, am ciulit urechile si am povesti noi cu parinti si copii.

O mama cam obosita si plictisita si pustiul ei de 4-5 ani:

Pustiul: Eu vreau sa vad avioane!
Mama: Am venit sa vedem masini, nu avioane.
Pustiul: Dar eu vreau avioane!
Mama: Acum ne uitam la masini.
Pustiul (hotarat): Eu ma duc sa ma uit la avioane.




Vreo ora mai tarziu, aceleasi doua personaje. Mama pustiului era deja cam plictisita si cam obosita.
Mama: Hai sa vedem masina aia de acolo... Chrysler-ul ala!
Pustiul (cu plictiseala in glas): E Chevrolet Impala...
(vedeti si Chevroletul, caci intr-adevar era un Chevrolet, in imaginea de alaturi)

Daca vreti sa va plimbati cu bicicleta prin Bucuresti...


vineri, 10 aprilie 2009

Cate ceva pentru sfarsitul de saptamana

Poate va plictiseati in week-end. Ia sa vedem ce optiuni avem:

- sambata dimineata, la ora 9.00, la Muzeul Aviatiei are loc retroparada primaverii - cu masini de epoca. Informatia nu este confirmata, dar a aparut pe un forum dedicat iubitorilor de machete de masini :-) . Si da, se pare ca o sa merg(em)...
- tot maine, toata ziua, la Carturesti, sau mai exact sub Carturesti, avem Targ cu Talc - expozitie cu vanzare de obiecte "handmade" autentice. Inclusiv creatiile Coreamor... Ne vedem acolo, dupa-amiaza.
- in perioada 10-12 aprilie (adica de azi pana duminica), la Muzeul Taranului Roman, avem Targul de Florii - unde vom gasi oua incondeiate, icoane, scoarte, blide, ibrice, impletituri samd
Detalii aici.

La teatru


joi, 9 aprilie 2009

Un mesaj frumos si inteligent


In parcul Izvor.
Textul este "Fiecare copac retine 20 kg de praf. Nu mai taiati copacii, reciclati hartia!"
Jos palaria pentru cei care au facut treaba asta!

miercuri, 8 aprilie 2009

Bine, bine, recunosc!

Am 32 de ani. Incepand de azi.

Petrecerea are loc aici pentru cei care nu stiu unde locuiesc. Cadourile va rog sa le lasati la comentarii, impreuna cu urarile voastre de bine. Sa fiti draguti cu mine azi, ca sunt in perioada de depresie 32.
Sa fiti draguti cu mine si dupa aia, ca voi fi in perioada de depresie post-aniversara.
Am zis!

marți, 7 aprilie 2009

Am gasit metoda de a depasi criza

Am auzit ca Elena Basescu (Eba pentru alegatori) are salariu de 7000 ron (sau pe-acolo) la Luxten, pentru un program de 4 ore.
Si asa ca ma gandeam acum, ca tot pleaca ea ca europarlamentar, sa le scriu celor de la Luxten sa ma angajeze si pe mine temporar, cat lipseste, pe pozitia ei. Accept si jumatate din salariul ei (ca doar nu am experienta pe post). A, sa stiti ca nu am indoieli ca m-as descurca cu un al doilea serviciu, facand exact ceea ce face ea la Luxten. Ba cred ca imi ramane si ceva timp liber, ce ziceti?

A nins iar...

Daca acum doua saptamani am vazut cum ninge din nou in Bucuresti, zilele acestea a nins cu flori din copacii infloriti parca mult mai frumos decat in alti ani.
A fost o saptamana de vis, copacii erau plini de flori albe sau roz. Duminica au inceput sa se scuture, iar astazi am constatat ca Bucurestiul redevine incet la starea de dinainte de inflorire...

O veste buna este ca au inflorit si magnoliile.

Sunt intr-o stare melancolica zilele astea, vedeti bine.

Festivalul filmului portughez

Unii dintre cititorii blogului (nu spun cine, se recunosc ei), vor fi tristi sa afle ca acest festival are loc in Bucuresti.
De astazi pana vineri, la Institutul Cultural Roman, pe Aleea Alexandru, de la 18.30...

duminică, 5 aprilie 2009

Sa fii om, sa faci ceva in viata

Dupa cum ma stiti, imi place sa ciulesc urechile la discutiile din jur (doua exemple aici si aici).

Acum cateva zile, am auzit-o pe o colega de-a mea de serviciu plangandu-se ca la scoala nu se mai fac ore de atelier si lucru manual. Caci iata, copiii de astazi nu mai stiu sa coasa un nasture, sa faca o ciorba (fetele), sa bata un cui (baietii). In paranteza fie zis, Doamne fereste sa invete fetele sa bata cuie, sau baietii sa isi coasa un nasture! In fine, inchid paranteza ca sa continui cu amaraciunea colegei. Deci, copiii nu mai stiu sa faca una alta (cusut, gatit, batut cuie), deci ce sa ne asteptam sa se intample cu ei... nu vor ajunge sa faca nimic in viata!

Sesizati ca problema nu este atat de simpla pe cat parea initial! O femeie care nu coase si gateste sau un barbat care nu bate cuie - sunt oameni fara capatai, oameni fara realizari, oameni care nu se pot lauda ca "fac ceva in viata".

Dincolo de stupizenia unei afirmatii de acest fel, ma inspaimanta faptul ca aceste mentalitati sunt transmise mai departe copiilor nostri, care pana la urma vor invata sa gateasca, sa coasa sau sa bata cuie, dar nu din placere sau din necesitate, ci pentru ca asta le lipseste pentru a deveni pe deplin oameni.

Situaţiunea românului bombănitor

... vazuta de Andrei Plesu, intr-un articol din 1997, atat de actual si astazi.
Va invit la o (re)citire aici.

vineri, 3 aprilie 2009

Mircea Dinescu la 17 ani

Petitie noua de semnat

Microintreprinderile vor fi obligate sa plateasca trimestrial un impozit minim de 1625 RON (deci 540 RON/ luna) in cazul in care suma datorata statului nu depaseste aceasta valoare. Adica in jur de 1500 de euro pe an. In conditiile in care multe dintre aceste microintreprinderi sunt oricum la limita supravietuirii. Ele asigura totusi un venit minim multor intreprinzatori particulari, precum si salariile angajatilor acestora.

Petitia se poate semna aici.

Nu stiu daca si foloseste la ceva daca semnam; cert este ca aceasta gaselnita a guvernului va duce la faliment o mare parte dintre micii intreprinzatori particulari. Nu stiu ce au avut in minte, dar parca cineva lucreaza mana-n mana cu Doamna Criza.

Multumesc, Zazuza!

Masa rotunda

Va dau direct invitatia, asa cum am primit-o, puteti gasi detalii suplimentare aici.


3.04.2009, 11:00 h
Muzeul National de Istorie a României,
Sala Mihai Viteazu, et. 2, Calea Victoriei 12
(accesul prin Str. Postei, vis-à-vis de biserica Stavropoleos)
(entrada por C/Postei, frente a la iglesia Stavropoleos)


Conferinte (urmate de dialog)
Ponencias (seguidas por diálogo)

Dr. José María Bermúdez de Castro:
Acum un milion de ani: Atapuerca si evolutia umana /
Hace un millón de años: Atapuerca y la evolución humana

Dra. Ana Mateos Cachorro:
Atapuerca: un proiect stiintific, cultural si social /
Atapuerca. Un proyecto científico, cultural y social

Intervin, alaturi de invitatii spanioli / Participan, al lado de los invitados españoles:
Dr. Mircea Anghelinu, Dra. Roxana Dobrescu, Dr. Dragomir Popovici

Moderador: Dr. Crisan Museteanu, director general MNIR

Organizatori:
Institutul Cervantes, cu sprijinul Fundatiei Atapuerca, si Muzeul National de Istorie a României

Organizadores:
Instituto Cervantes de Bucarest, con el apoyo de la Fundación Atapuerca, y el Museo Nacional de Historia de Rumanía

Traducere simultana disponibila / Traducción simultánea disponible

Petitie - Salvati iconostasul de la Cotroceni

Pe scurt, este vorba despre iconostasul fostei manastiri Cotroceni, care urmeaza sa fie transferat la Muzeul National de Arta, in ciuda faptului ca o comisie de specialisti convocata de MNAR a constatat ca demontarea acestui ansamblu si mutarea sa intr-un mediu nou i-ar provoca degradari structurale severe si iremediable.

Se poate semna aici petitia on-line.

miercuri, 1 aprilie 2009

Astazi, pe strada...

Stiti ce am vazut astazi pe strada? O veverita! Stiu ca nu e mare lucru, veverita nu e chiar un animal rar, insa in Bucuresti o vezi tot mai greu.
De obicei, doar in parcuri.

Veverita, toti pomii infloriti si aerul curat (de la ploaie) - ingrediente foarte bune pentru o buna-dimineata.

Noroc ca mi-am revenit apoi la starea naturala, a bucuresteanului posac si cenusiu, de indata ce am dat nas in nas cu realitatea.

Serile teatrului studentesc

Organizator: Sindicatul Studentilor din Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti
Locul: teatrul Ion Creanga
Perioada: 13-15 aprilie
Participanti: Trupa 9,Thepsis, Moft, Ludic, Calandrinon, Arca lui Noe
Juriul: Mihai Lungeanu - Regizor, Presedintele Juriului; Cristina Briciu - Actrita, Asistent Universitar Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L.Caragiale"; Razvan Diaconu - Compozitor, Regizor; Liviu Lucaci - Actor Teatrul National Bucuresti, Profesor Universitar Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L.Caragiale"; Catalin Naum - Regizor; Valeria Sitaru - Actrita Teatrul Odeon, Profesor Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L.Caragiale"

Programul:

Luni, 13 aprilie 2009, ora 18.00, Teatrul "Ion Creanga"
Trupa 9 - Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu, Matei Visniec
Moft - Richard al III-lea nu se mai face, Matei Visniec
Calandrinon - Delir în doi, Eugen Ionescu

Marti, 14 aprilie 2009, ora 18.00, Teatrul "Ion Creanga"
Arca lui Noe - Tabloul, Eugen Ionescu
Ludic - Despre sexul femeii ca un câmp de lupta în razboiul din Bosnia, Matei Visniec
Thepsis - Mergeam cu caramizi în buzunar, Ciprian Irimies

Miercuri, 15 aprilie 2009, ora 18.00, Teatrul "Ion Creanga"
Premierea Passe Partout - Rencontres. Distributia, regia si scenariul Dragos Huluba si Violeta Totir

Mai multe detalii aici.