vineri, 20 august 2010

Brandul turistic al Romaniei

Se ia o frunza de pe net, se face brand si se asteapta hoardele de turisti (trec peste incidentul cu frunza, ca nici macar nu mai are rost sa-l discut). Surprinzator, acestea nu navalesc, desi tocmai o perioada de criza ca aceasta ar fi fost avantajul nostru competitiv.

Sa ne intrebam de ce? Sa va dau un exemplu: rezerv doua camere duble la Brasov, la o pensiune din centru. Intreb: Va merge net-ul? Raspuns: Sigur, si in camera si pe scari. In fine, ajungem acolo. Aflam ca singurele camere pe care le are pensiunea sunt la al doilea etaj, urcarea facandu-se pe niste trepte stramte si foarte inalte. Eram si cu bunica-mea (91 de ani, sa ne intelegem bine!), care evident capituleaza in fata celor doua etaje. In camera, frigiderul stricat. Reusim sa le mutam pe mama si pe bunica la parter, intr-o garsoniera.

Urcam si la noi in camera. La noi nu e problema cu frigiderul, pentru ca lipseste cu desavarsire. Etajul este de fapt o mansarda din lemn compartimentata, cu pereti subtiri, prin care poti auzi si soaptele celor de alaturi. Fiecare pas provoaca un scartait al podelei care este auzit de toata lumea. Sub pat gasesc o moneda de 50 de forinti, semn ca nu s-a prea facut curat pe-acolo.

Evident, net in camere ioc. Noroc ca au jos, in restaurant. Ne postam acolo, tocmai la timp pentru a auzi cearta dintre doua angajate si sa auzim si ceva injuraturi spuse in gura mare. Ca doar nu erau de fata decat niste clienti. Care mai auzisera si povestea cu carnea imputita din congelator (caci pensiunea are si restaurant). Stimata domnisoara care a slobozit injuraturile de mai devreme, un fel de administrator-receptioner, ne cere banii in avans. Ca la bordel. Deja nu m-am mai mirat cand am vazut ca becurile din camera raspandeau o suava lumina roz.

Asa ca va sfatuiesc: daca vreti sa stati in Brasov, ocoliti pensiunea Tara Barsei. Si restaurantul sau.

Daaar, am si vesti bune: am mers din nou cu elicopterul, de data asta pe deasupra Brasovului si chiar a Pietei Sfatului. Cand descarc pozele, revin cu ele.

vineri, 6 august 2010

Pauza, respiram si o luam de la capat... in trei puncte

Veneam de la serviciu... Era cald... Am ajuns acasa... M-am spalat pe maini si am dat drumul la calculator... O surpriza ma astepta pe facebook... O fosta colega de liceu ma gasise... I-am acceptat cererea de prietenie si mi-a scris un mesaj... in care imi spune ca sunt neschimbata... si ca se bucura sa ma vada... M-am bucurat si eu, va dati seama... I-am raspuns cu un mesaj la fel de dragut... Poate intr-o zi iesim la un suc...

De fapt, nu voiam sa va povestesc nimic interesant (in afara de faptul ca sunt neschimbata, desi au trecut 15 ani de cand am terminat liceul), doar sa va tin pun pic in suspans cu niste puncte de suspensie. Ca doar se poarta. Noua regula a limbii romane spune: "Nicio propozitie fara minim trei puncte....".

A voastra,
Lady Io...