duminică, 29 mai 2011

Deosebit

Cuvantul de care ma feresc tot mai tare in ultima vreme este "deosebit". Daca aflu de pe net ca o pensiune este situata intr-o "locatie deosebita" (locatia, prin natura cuvantului impropriu folosit, este cu siguranta deosebita), precum si ca decorurile sunt "deosebite", deja incep sa caut alta pensiune, mai putin deosebita.
"Deosebit" se traduce de cele mai multe ori prin kitsch la nivel maxim si spoiala cu sclipici care ascunde mizeria si proasta calitate.
Dintr-un motiv sau altul constat ca tot mai multi dintre semenii nostri sunt in cautare de lucruri "deosebite": gresia si faianta trebuie sa fie "deosebite" - ce conteaza ca stai in aceeasi ordinara cutie de chibrituri in care stau milioane de alti oameni? Daca pe faianta avem niste modele egiptene deosebite si eventual si un brau cu chipul lui Nefertiti, garsoniera se transforma brusc in descrierea de pe site-urile de imobiliare: "garsoniera cu finisaje deosebite". Daca adaugam si un parchet albastru, asortat la faianta azurie cu desene aurii de pe holul de la intrare, succesul este garantat.
Deosebite sunt si tunsorile inegale de care beneficiaza trei sferturi dintre femeile de pe strada, dar si unghiile cu modele savante. Deosebite sunt si cele cateva sute de baruri si restaurante in care decoratorul a ingramadit niste sifoane vechi, un fier de calcat cu carbuni si ceva reproduceri dupa afise din anii '50-'60.
La fel cum deosebite se promit sejururile all inclusive oferite de agentiile de turism, magazinele de decoruri interioare pline de statui si de animal print, masinile mai scumpe decat apartamentele si vacantele in locuri exotice.

Se pare ca este cuvantul cheie si in acelasi timp dorinta multor compatrioti: sa fie diferiti, sa fie altfel, sa aiba lucruri diferite. Intr-un cuvant, sa fie deosebiti. Nu prin nivelul de cultura, nu prin cartile citite sau faptele de altruism, numai si numai prin ceea ce se vede si se cunoaste de la distanta.

Mergand un pic mai departe, vom constata ca dorinta de a fi "deosebiti" ne impiedica sa avem comunitati inchegate, orase coerente din punct de vedere arhitectonic si, in general, sentimentul de apartenenta la o comunitate si un popor.

Eu una ma retrag in coltisorul meu banal si ma feresc de tot ce e deosebit. Original, nu?


luni, 25 aprilie 2011

Hristos a inviat!


Pe net, dintre articolele de sezon, unul imi atrage atentia. Titlul este "Cum evitam intoxicatia cu oua". Nu am citit articolul, pentru ca stiu exact cum se evita intoxicatia cu oua: nu mancam ca disperatii (a se citi "nu bagam in noi ca disperatii").

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Dinozaurii

Adevaratul mit spulberat de stirea de mai jos este acela ca in presa trebuie sa ai notiuni elementare de limba romana. Unii dinozaurii? Unii ziaristii ar trebui sa treaca prin clasa a 4-a inainte sa fie angajatii sa scrie stiri. Sau poate stirii.

joi, 31 martie 2011

Dezacordurile "este" la mare cautare

Tot am senzatia ca in ultimele luni pe site-ul Realitatea stirile sunt scrise de catre niste copii care lipsesc in mod constant la orele de limba romana. Exemplul de astazi este numai unul dintre multele cazuri pe care le-am vazut de ceva vreme.


luni, 28 martie 2011

Romanii si occidentul

Nu inceteaza sa ma uimeasca neobositul dispret pe care il avem fata de tot ceea ce ne este propriu.
Orice este romanesc este nasol, este demn de dispret si oricum, mult mai prost decat orice este strain. Occidental, sa ne intelegem bine. Norocul nostru cu orientalii, pe ei ii putem dispretui in voie.

Sa revenim la occidentali: orice este occidental este bun: ca sunt haine (made in China, dar cu etichete de firma), ca sunt mancaruri sau maniere, tot ce este occidental este bun, iar ceea ce este romanesc este bun de aruncat la gunoi. In mod ciudat, tocmai cei mai entuziasti fani ai civilizatiei occidentale esueaza in aplicarea modelului pe care il admira.
De cate ori nu ati auzit vreo cucoana comentand in gura mare in tramvai ca traim intr-o tara de rusine? Uitam ca si noi suntem o parte a problemei. Cand ne plangem in gura mare, ar trebui sa ne intrebam cat este de occidentala aceasta atitudine. Daca tot ii admiram pe vest-europeni, cat de des credeti ca am vedea un neamt sau un olandez ocarandu-si tara in gura mare? Nu ca ei nu ar avea probleme, dar ei sunt persoane eficiente din fire. Iar lamentatul nu a produs niciodata nimic altceva decat deprimare. Deprimarea este contraproductiva, se stie.

De cate ori nu ne uitam cu dispret la Biserica ortodoxa si cu admiratie la cea catolica? O cunostinta imi explica plina de dispret ca nu intelege de ce ortodocsii ingenuncheaza si nu le-a putut explica unor straini acest gest. Sigur, si catolicii au propriile lor gesturi care fac parte din cult, dar la ei sunt misto, doar la ortodocsi nu. Ma intreb daca strainii respectivi, care puneau aceasta intrebare, ar fi raspuns stramband dispretuitor din nas atunci cand ar fi fost intrebati despre orice legat de Biserica lor.

"Mai aveti mult timp pana o sa va civilizati!" tipa, intre doua injuraturi, un comentator de pe un ziar online. Sa fim bine intelesi, doar civilizarea nu va incepe cu el. Nu, el este civilizat, doar ne atrage atentia in limbajul nostru ca trebuie sa ne civilizam si noi. Cu admiratia pentru occident pe care o au astfel de comentatori, poate ar trebui sa se uite un pic pe comentariile cititorilor de pe slate.com, de exemplu.

De cealalta parte a baricadei, romanii verzi se mai hranesc inca din iluzia ca "baietii nostri" vor face treaba buna in campionatele de fotbal, daca nu-i mai fura arbitrii.
Dispretuiesc camembertul si branza de capra, ca doar nimic nu se compara cu telemeaua noastra romaneasca.
Premiile Grammy? Dar ce, Maria Ciobanu si Sofia Vicoveanca nu ne incanta destul? Iar uneori ne incanta si vecinii, doar nu-i putem lasa sa sufere din cauza linistii.
Excursii in strainatate? Roma, Paris, Ravenna? Avem o tara asa de frumoasa, avem atatea de vazut. Tara noastra are mare, munti, paduri, ce ne-ar mai trebui sa mai vedem in lumea asta? Nimic nu se compara cu tara noastra romaneasca. Si cu dorul nostru romanesc. Si cu baietii nostri. Observati ca sunt "ale noastre" toate, si tocmai de asta sunt bune, asta le da valoare.

Intre cele doua tipuri de romani, ma vad nevoita sa nu ma plang de existenta lor, ci sa incerc sa le aduc la cunostinta ca Romania are locuri frumoase si chiar civilizate, mancaruri gustoase si oameni civilizati, ca exista loc insa de mult mai bine si ca nu ne strica un pic de experienta occidentala, ca Romania nu este centrul lumii si ca ar trebui sa ne mai intereseze si alte sporturi pe lumea asta.

duminică, 13 martie 2011

Semne

Mai intai au aparut timide cateva raze de soare.
A doua zi au inceput gugustiucii sa cante.
Chiti cauta acum petele de soare si se intinde pe ele la plaja.
Am auzit voci de copii afara.
Si in sfarsit, vecinul de la parter este din nou afara, surubareste la Trabant.

Sunt semne clare, a venit primavara!

marți, 8 martie 2011

Groaznic!

Intai au fost Moni si Iri. Mi-a fost greu sa accept, dar intr-un final am inceput sa ma obinuiesc cu ideea.
Dar acum aud de Oana si Pepe. Sunt sfasiata. Ce mai inseamna dragostea pura in ziua de azi?
Cum o sa ne mai ducem vietile de-acum incolo, stiind toate aceste lucruri teribile?

vineri, 4 martie 2011

Produsul meu romanesc preferat

Mimi ma provoaca sa va spun care este produsul meu romanesc preferat.
Mi-e atat de simplu sa raspund, incat nu am stat pe ganduri: iaurtul de oaie si bivolita de la Napolact. Mai gras decat alte iaurturi, are o aroma cu totul aparte, mult mai putina apa decat alte iaurturi si - minune! - se tine bine fara geluri, lapte praf si alte adaosuri. Imi place sa-l mananc la micul dejun, sa gatesc cu el, sa-l pun in salate si chiar sa-l folosesc in loc de smantana. In mod special imi place sa-l amestec in frisca din smantana acra.
Deja mi-a lasat gura apa, ma duc sa amestec niste iaurt cu miere si cu biscuiti, chiar daca nu e dimineata.

Apropo de biscuiti, imi plac biscuitii de la Belvita - cei cu cacao si bucati de ciocolata sunt preferatii mei. Dar ma dau in vant si dupa cei cu fructe uscate. Cei noi, cu alune, imi plac si ei. Nu ma innebunesc dupa cei cu lapte. Dar era de asteptat, nu pot fi perfecti pana la capat.

Ce-mi mai place? Branza de capra La Colline. Ca e simpla, tartinabila sau amestecata cu ierburi, ma bucur de fiecare data cand o gasesc. Si asta pentru ca nu se gaseste intotdeauna. Este foarte buna de mancat simpla, cu paine, in salate sau in alte amestecuri savante. 

Antinevralgicul - ei, la asta nu va asteptati! - este singurul medicament care imi "ia cu mana" durerea de cap. Suntem prieteni asa de buni, incat n-as da o pastila pe antinevralgic pe orice ibuprofen in caz de migrena.

Cam asta ar fi topul meu. As fi curioasa ce parere au Arcadia, Mirona, Margot si Adela.


luni, 28 februarie 2011

"De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? "

O cunostinta se plange ca tatal sau este in permanenta irascibil, ca din cauza lui cam toata lumea s-a indepartat de familia lor si ca, desi are probleme de sanatate, nu considera ca acest comportament este scuzabil.
In acelasi timp, fiica ce se plange de tata este ea insasi o persoana irascibila si extrem de instabila, le face viata un calvar nu numai sotului sau, ci si colegilor si putinilor prieteni care le-au mai ramas. Injuraturile sunt la ordinea zilei, la fel si permanentele nemultumiri legate de tot ceea ce fac ceilalti. Ii place sa fie in centrul atentiei, chiar daca pentru asta este nevoie sa tranteasca, sa bufneasca si sa tipe. Nimic nu este suficient de bun in tot ceea ce fac ceilalti, in timp ce ea are numeroase scuze pentru comportamentul sau. In acelasi timp este surprinsa de faptul ca lumea o ocoleste, ca nimeni nu vrea sa socializeze cu ea si ca, in general, nimeni nu o intreaba ce mai face.
In timp ce nimeni in jur nu are o justificare suficient de puternica pentru ceea ce face (rau, evident!), ea este mereu justificata in actiunile sale: am probleme, sunt foarte nervoasa, sunt agitata, PMS samd.
Stiu, o sa-mi spuneti ca este un exemplu clasic de personalitate histrionica si probabil aveti dreptate.
Ceea ce ma surprinde este aparenta luciditate pe care o are legata de alta persoana, cu un comportament similar, in timp ce propriul sau comportament si faptul ca lumea o ocoleste nu ii pun niciun fel de problema.
 
Ar fi ideal daca fiecare dintre noi s-ar analiza la fel de lucid cum ii analizeaza pe ceilalti. Nu pentru a se justifica, nici pentru a se autocritica, ci pentru a se echilibra. Dar cati dintre noi sunt suficient de curajosi sa faca asta?

duminică, 20 februarie 2011

O datorie: leapsa placerilor



Mi-a trimis Mihaela tocmai din Toscana un porumbel cu un mesaj: trebuie sa raspund la leapsa placerilor si sa o si dau mai departe. Un mesaj similar am primit si de la Arcadia. Cu un pic de intarziere imi indelinesc misiunea primita.

Iata cele 10 placeri ale mele:

1. Imi place teribil sa ma rasfat si sa fiu rasfatata.
2. Imi place sa calatoresc. Cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac calator.
3. Imi place sa citesc.
4. Imi place sa fiu eficienta, ceea ce e usor enervant (pentru ceilalti), pentru ca incerc sa ingramadesc cat mai multe lucruri intr-un timp scurt.
5. Imi place ceaiul negru cu bergamota. Imi place ceaiul negru cu violete. Imi place ceaiul verde si imi place ceaiul verde cu iasomie. 
6. Imi plac baclavalele de la Istanbul, dar si cele de la patiseria Fadel.
7. Imi plac mancarurile orientale foarte parfumate.
8. Imi place sa gatesc numai cand am eu chef.
9. Imi place sa alerg Chitirelul, sa-l las sa se urce pe mine, sa nu ma misc ca sa nu-l deranjez.
10. Imi plac diminetile de sambata si duminica si ceaiul din aceste dimineti.

Dau si eu mai departe leapsa catre Monica si Laura.

duminică, 6 februarie 2011

Pink



La raionul de haine pentru copii:
Mama: Deci, te-ai hotarat ce vrei?
Fetita (5-6 ani): Daaa, uite pantalonii astia! (ii arata o pereche de pantaloni de un roz tipator)
Mama (consternata): Nu sunt un pic prea... roz?
Fetita (fericita): Baaaa daaaa! (cu aerul de "tocmai de-aia")
Mama: Nu vrei totusi ceva cu mai putin roz?
Fetita: Nu, nu, eu pe astia ii vreau, pe astia ii vreau! Sunt cei mai frumosi si rooooz!

luni, 24 ianuarie 2011

Model de educatie

In Evenimentul Zilei a aparut un articol despre premergator - daca el sau nu bun pentru copii. Despre articol nu-mi dau cu parerea, ca nu ma pricep. Dar mi-a atras atentia urmatorul comentariu lasat de o mama priceputa:

Este de admirat faptul ca fetita a invatat foarte repede sa mearga... in lesa!

joi, 20 ianuarie 2011

Fii o Lady de Bucuresti!

Lady de Bucuresti

Sau

Arata-mi ce fel de Lady esti ca sa vad daca rezisti in Bucuresti

Bucurestiul este mare. Este urat. Este zgomotos. Este frumos. Este plin de evenimente culturale. Dar si de mitocani. Cum trebuie sa se comporte o lady in Bucuresti? 
Continuarea aici. Enjoy, fata!

joi, 6 ianuarie 2011

La multi ani!


La multi ani, dragul meu blog!
Iti multumesc ca mi-ai prilejuit intalnirea cu niste persoane senzationale!

marți, 4 ianuarie 2011

duminică, 2 ianuarie 2011

Descoperiri uluitoare

Realitatea.net descopera cu uimire ca jumatate din sarbatorile din 2011 pica duminica: adica prima zi de Pasti, 1 mai, prima zi de Rusalii si prima zi de Craciun.

Avand in vedere ca am remarcat o bizara coincidenta in privinta sarbatorilor de Pasti si de Rusalii, si anume ca in fiecare an pica duminica, eu propun o ancheta, sigur e ceva necurat la mijloc.


Este a doua oara cand publica articolul acesta, caruia i-au adaugat totusi un "fireste" la Paste, urmat de trei puncte nedumerite de faptul ca urmatoarea zi dupa duminica este... luni.

Si uite asa, dupa ce luam la puricat zilele din articol, ajungem la concluzia ca numai doua zile libere care ar fi putut pica in timpul saptamanii pica duminica, din cele vreo sapte din an. Deci nu "mai bine de jumatate", dragi jurnalisti!
A, si daca vor sa stie cei de la Realitatea, 2010 a fost mult mai sarac in zile libere decat 2011.

M-ati gasit?

Daca nu m-ati gasit in  gradinita Mihaelei sau vreti doar sa confirmati ca ati ghicit corect (sau nu), Mihaela a publicat lista cu rezultatele.
Felicitari Mihaelei, care a avut o idee foarte simpatica si ne-a scos din banalul cotidian.

Pentru cei care au crezut ca sunt la poza nr.11: si eu as fi crezut ca sunt acolo daca nu stiam mai bine, intr-adevar exista o asemanare destul de mare :)