Daca mai era nevoie sa ni se mai aminteasca, locuim intr-un oras bolnav. Atunci cand un organ este taiat, restul corpului este incapabil sa suplineasca lipsa acestuia.
Asta ne dovedeste greva de la metrou.
Povestile de groaza din ultimele zile vorbesc despre oameni care au facut 3-4 ore pana la serviciu, masini pe contrasens, intersectii blocate iremediabil, tramvaie blocate de masini, autobuze din care calatorii au coborat, preferand sa mearga mai repede, pe jos. Un tramvai care s-a stricat a reusit performanta de a mai bloca o mica bucatica din Bucuresti. O imagine aproape apocaliptica a unui oras care nu mai poate respira, este aproape de colaps.
In felul acesta, sindicalistii de la Metrorex pot fi siguri ca santajul exercitat asupra guvernului va functiona. Pentru ca nu mai exista cale de scapare.
De ce am ajuns aici? Trecand peste motivele care-i conduc pe cei de la Metrorex, ar fi interesant sa aflam de ce Bucurestiul moare in chinuri in lipsa metroului.
Ne este clar ca niciunul dintre edilii capitalei care s-au perindat in ultimii 20 de ani nu a avut un plan bine pus la punct de dezvoltare a transportului in comun. Metroul a fost lasat sa functioneze asa cum a fost mostenit, fara a se mai investi in alte linii de metrou, chiar daca unele incepute. Transportul de suprafata se lupta zilnic cu traficul, caci inca nu s-a inteles din modelele aplicate cu succes in alte tari ca accentul trebuie pus pe transportul in comun, nu pe automobilul personal. Decizii drastice, cum ar fi crearea unor benzi speciale numai pentru transportul in comun ne-ar fi salvat poate de la acest colaps rusinos. Ar fi fortat mana impatimitilor de condus sa mai renunte la automobil in favoarea autobuzului. Marirea numarului de autobuze, troleibuze si tramvaie ale RATB-ului ar fi fost si ea de folos in acelasi context.
Poate si pistele pentru biciclisti si rezolvarea problemei cainilor ar fi contribuit la stimularea folosirii acestui mijloc de transport care nu provoaca nici ambuteiaje, nici poluare.
Si educatia romanului are lacune. Prefera sa mearga fiecare cu automobilul propriu in loc sa se grupeze in functie de cartiere si sa mearga mai multi cu aceeasi masina. Prefera sa mearga cu automobilul chiar daca ar putea ajunge la fel de repede (sau mai repede) cu un mijloc de transport in comun. Prefera sa-si ia masini mari, voluminoase, in loc sa-si aleaga masini de oras, micute si mult mai rapide in conditii de trafic. Prefera sa blocheze intersectiile, muscand din drum inca un metru, ignorand cu buna stiinta efectele actiunilor lor. Prefera sa mearga pe contrasens si pe liniile de tramvai, desconsiderand atat regulile de circulatie, cat si pe cei blocati astfel.
Ce face Politia? Politia ignora prima zi de greva, abia in a doua zi trimitand agenti in marile intersectii pentru a fluidiza traficul.
Semafoarele merg numai daca nu ploua. Si nici atunci intotdeauna. Semafoarelor pentru pietoni le lipseste minim un bec aproape peste tot. Singura solutie de deblocare a traficului este aceea ca s-au initiat actiuni de vanare a masinilor parcate ilegal. In acelasi timp, nici daca dai cu tunul nu gasesti locuri de parcare; acest detaliu a fost ignorat, spre bucuria firmelor care ridica masini.
Autoritatile locale se plang ca nu sunt bani si isi justifica astfel lipsa de actiuni pe aceste teme. Nu mai sunt bani, ei au fost dati pe dinozauri din iarba, portite de lemn si ghivece cu flori gata uscate, pe care s-a platit mai mult decat daca ar fi fost cumparate direct din magazin, fara licitatie.
Orasul nostru este bolnav si contribuim cu totii la uciderea lui lenta, condusi spre victorie de primari de toate culorile politice.









