joi, 29 aprilie 2010

Blonda lui Bote

Aud prin targ ca blonda lui Bote a mancat bataie. Cum de la cine? De la Bote. Cine e Bote? Asta am aflat intre timp :D
Fara sa vreau, creierul meu inregistreaza tot felul de informatii fara noima. Blonda lui Bote. Mihaela si Razvan (sau Dani?). Andreea lui Banica si Andreea Banica. Iar zapand eu programele la televizor vad un titlu care suna cam asa "Dive in Romania, animatoare in alte parti". Serios, dive? Nici nu-mi place cuvantul, dar cand il folosesti? Pentru cine? Am avut curiozitatea sa ma uit la imaginile cu "divele" - evident, niste pitzipoance.
Apoi a reaparut Fizz. Nu stim cu ce se ocupa, dar e vedeta. Nu inteleg mecanismul prin care niste baietasi care umbla prin cluburi devin subiecte de stiri. Sau Nikita, saraca. Nu stiu de ce, dar cand o vad ca apare la televizor, am o reactie de mila: saraca!
Culmea este ca nu citesc ziare de scandal, nu ma uit la emisiuni mondene, nu ascult nici macar radioul. Si totusi, asa cum ziceam, creierul meu inregistreaza informatii total inutile si idioate.
Pentru ca nu e suficient ca lumea citeste sau asculta stirile astea. Le comenteaza. Se implica.
Si care e beneficiul? Uitam de viata noastra plictisitoare? Ne simtim mai buni decat oamenii despre care citim? Este mai interesant sa barfesti o vedeta decat pe vecina de la doi? Sau una nu o exclude pe cealalta?
Nu am pretentia sa discutam despre Kant (nici eu nu o fac), dar poate niste subiecte mai serioase si mai folositoare ne-ar prinde bine. Haideti sa discutam fara inversunare despre masuri eficiente de rezolvare a problemei cainilor vagabonzi. Sa discutam despre ce putem face noi pentru ca orasul in care traim sa nu mai arate ca o cocina (imi cer scuze porcilor, aceste animale sensibile). Sa discutam despre ultima carte citita, ultimul film vazut sau despre un restaurant bun. Sa facem schimb de experienta intre rolleri si biciclisti.
Sa-i lasam pe Bote si pe blonda lui in lumea lor. Si sa avem grija de lumea noastra, ca se darama peste noi! Au ei grija de lumea lor.

luni, 26 aprilie 2010

Bucovina: bisericile cu pictura exterioara

Nu am prea multe comentarii pentru fotografiile de mai jos. Va pot spune doar ca aceste biserici sunt mult mai frumoase decat orice fotografie si ca nimic nu intrece senzatia de a fi acolo, langa ele. Cel putin asa a fost pentru mine.



Si intr-un final, dovada faptul ca scrijelitul numelui pe pereti spre neuitare vesnica se purta inca din epoci pe care tindem sa le consideram mult mai bune. Iata un exemplu, unele dintre scrijelituri sunt datate in secolul 19, caligrafia dovedeste de altfel ca cei care s-au iscalit traiau in alte vremuri.

vineri, 23 aprilie 2010

Liniste si un pic de istorie in Neamt

Cateva fotografii, ca sa va bucure sfarsitul de saptamana si sa va dea idei de calatorit.

Manastirea Neamtului:


Sihastria:

Cimitirul de la Sihastria, asezat intr-un fel de neuitat, inconjurat de copaci inalti, fiecare mormant fiind acoperit de flori si pazit de o vesnica lumanare aprinsa:



La cetatea Neamtului am ajuns dupa un efort fizic sustinut, pe o panta abrupta. A meritat efortul, spun eu acum, atunci eram cam obosita ca sa-mi dau seama.
Cetatea este absolut impresionanta, fotografiile nu pot reda cu fidelitate realitatea.


Este conservata surprinzator de bine, cel putin pentru mine a fost o surpriza dupa ce am vazut cam cum se conserva cladirile de valoare din Bucuresti.


Accesul in cetate se face pe un fel de pod suspendat. Cadrul natural avantaja apararea cetatii.


Vazand cetatea aceasta mi s-au intamplat doua lucruri: mi-am amintit de lectia din manualul de limba romana de clasa a 6-a - "Sobieski si romanii" si am inceput sa-l simpatizez pe Stefan cel Mare.

joi, 15 aprilie 2010

Varatec, tot alt taram

Continuam calatoria prin Neamt cu manastirea Varatec si cu casa lui Creanga (nu parcul tematic, nu va speriati!)

Manastirea Varatec este destul de aproape de Agapia si este tot manastire de maici. O sa remarcati cateva elemente comune.


Si aici exista satul maicutelor, la fel de frumos si de linistit, cu casute din lemn.



Si bineinteles, si aici exista chitirei (daca nu stiti ce inseamna chitirei, va explica draga de Chiti)



Pe scurt, manastirea Varatec este si ea un alt taram, un taram mult mai bun.

In final va arat si casa lui Creanga de la Humulesti.  Este o casa reprezentativa pentru stilul arhitectural popular al perioadei in care a fost construita.


Daca ignorati intrarea in parcul tematic de la curtea invecinata, puteti pleca mai departe fara dureri de cap si fara a fi in pericol de a avea cosmaruri noaptea intreaga.

marți, 13 aprilie 2010

Agapia, un alt taram

Dupa cum va spuneam, inainte de ajunge in Bucovina, am petrecut cateva zile in Neamt.
Manastirea Agapia este prima pe lista.


Curtea era plina de floricele de primavara.



Toate vietuitoarele sunt binevenite in aceasta lume.



Adevarata supriza vine daca te ratacesti un pic si ajungi in satul maicutelor. Ele locuiesc in casute albe de lemn in stilul arhitectonic al zonei. Este unul dintre cele mai frumoase sate pe care le-am vazut vreodata, totul este curat si alb, linistea te inconjoara din toate partile.



In una dintre casutele din sat au locuit candva mama si sora lui Alexandru Vlahuta, care se calugerisera si erau vizitate de acesta. Casa memoriala Alexandru Vlahuta merita vizitata pentru a vedea cum arata o astfel de locuinta si inauntru.


Satul maicutelor se pare ca inspira florile sa creasca si din piatra.

luni, 12 aprilie 2010

Povestea lupului cel rau sau cum sa-ti oripilezi copilul cu cele mai bune intentii

Va promiteam cateva postari despre Bucovina, insa am sa incep cu primele zile ale concediului, petrecute in zona Neamtului.

Cand eram mica, mergeam cu bunica mea la o matusa care locuia la Oradea (incantator oras, apropo, nu ezitati sa-l vizitati daca aveti ocazia). Langa casa ei se afla usa unei pivinite adanci si reci in care nu am coborat niciodata. Ca sa se asigure ca nu am de gand sa cercetez pivnita, care avea niste trepte foarte inalte si periculoase, matusa mea s-a gandit, cu cele mai bune intentii de altfel, sa ma fereasca povestindu-mi ca in pivnita isi avea salasul un lup. Nu eram un copil foarte usor de impresionat, zmeii nu ma speriau, iar balaurii nici atat. Totusi, intr-o noapte am visat ca lupul a iesit din pivnita si bate cu un pumn urias in geamurile casei care se cutremura.



Visul nu l-am uitat niciodata, dovada ca vi-l povestesc si voua astazi. Tot asa, daca avand in minte cele mai bune intentii, veti avea ideea nefericita de a va duce copilul in asa-numitul parc tematic Ion Creanga de la Humulesti, nu va indoiti ca aveti toate sansele sa provocati traume ireversibile copilului, ba chiar si voua.

De la intrare te intampina hada o vulpe impaiata, ce tine teapana intr-o labuta un peste de plastic. In fata ei, ursul pacalit de vulpe, impaiat si el, pare sa-si strige durerea cu gura larg deschisa. Nu stim daca este din cauza cozii rupte sau din cauza ca s-a uitat peste drum si s-a speriat.



Caci acolo isi are salasul cocosul impaiat, ce tine in cioc... o punguta de bijuterii contemporana, din care rasar anemic 2 lei. Roni, ca sa fim mai exacti.



In spatele scenei, nefericitii iezi din poveste, imbracati in costume populare, au ramas tepeni in urma impaierii si incearca sa se arate terifiati de lupul cel rau. Probabil ca figura acestuia nu era suficient de fioroasa, astfel incat o limba rosie artificiala a fost lipita de bot.



Nimic nu intrece totusi in uratenie pisica ce ar trebui sa se joace cu smotoceii din fata casei. Impaiata, stramba si sinistra, pisica ranjeste in cel mai oribil mod cu putinta, intepenita in timp ce vantul leagana smotoceii prin fata ei. Este o imagine atat de sinistra incat am decis sa nu o pun aici, dupa ce reactiile de pe facebook mi-au demonstrat ca o imagine poate face mai rau decat o mie de cuvinte.

Asa ca ascultati-mi sfatul: ocoliti parcul tematic Creanga de la Humulesti! Sau mergeti daca Stephen King a inceput sa vi se para prea ... soft.

vineri, 9 aprilie 2010

Despre Bucovina - cu drag, dar fara poze deocamdata

Sunt inca in Bucovina. Ce pacat ca se termina vacanta!
Va spun inca de astazi cateva lucruri, ca sa va deschid apetitul.

Bisericile cu pictura exterioara sunt chiar mai frumoase decat in fotografii.
In Bucovina copiii se joaca pe strada. Ei se plimba cu bicicleta si cu calul. Copiii din Bucovina se catara in copaci si sar garduri. Joaca sotronul si coarda.
In Bucovina, multe masini au volanul pe dreapta si au numar de Anglia. Cele care nu au numar de Anglia au numar de Bulgaria. Cine sa-i mai inteleaga?
Femeile de toate varstele merg la biserica in port popular cand e sarbatoare. Fetele poarta basmale fara sa se jeneze.
Ciorba radauteana este un deliciu.
Peisajele iti taie respiratia. Drumurile forestiere te duc prin locuri la care nici nu visai. Informatiile date de GPS sunt relative.

Oamenii se mai saluta cu "Hristos a inviat!".
Sa fugim in Bucovina! 

joi, 8 aprilie 2010

Vin repede

Am plecat un pic din Bucuresti, va povestesc la intoarcere lucruri minunate din Bucovina.
Pana atunci, m-a pus Zazuza la treaba, asa ca va invit pe blogul ei culinar sa cititi un guest post desore cum si ce se mananca la Istanbul.

joi, 1 aprilie 2010

Grevistilor RATB

Cum ne dam seama cum va merge RATB-ul intr-o zi de lucru? Ne uitam la Lady Io si vedem daca s-a hotarat sa mearga pe tocuri la serviciu. Daca e pe tocuri, ceva se va intampla.
Asa si azi de dimineata. Noroc ca am fost anuntata inainte sa plec de familia mea, mai ales ca eu nu obisnuiesc sa deschid televizorul dimineata.
 
Dar, eu am fost dintre cei norocosi. Statiile RATB sunt pline ochi de oameni care nu au idee ce se intampla. Strazile sunt pline de clienti RATB care au luat-o pe jos, oricat de mari ar fi distantele.
 
O greva de genul asta trebuie anuntata. Nu vreau sa mai aud minciuni, nu este o greva spontana. Este o greva mitocaneasca si plina de nesimtire.
 
Ce s-ar intampla daca am face o greva antiRATB? Noi, calatorii, cei pe care ne lasati sa va asteptam in timp ce voi mai intarziati la un zar la capat de linie. Cei pe care ii lasati sa fuga dupa autobuz si le inchideti usa in nas. Cei carora nu le dati voie sa coboare daca tramvaiul ramane blocat intre statii perioade indelungate. Cei pe care ii injurati, pe care ii carati ca pe cartofi.
 
Va indemn la bun simt, dragi grevisti!