duminică, 29 noiembrie 2009

Cronica foarte scurta - Gaudeamus

Am avut o saptamana de vacanta din care m-am intors ieri. Astazi am zis sa dam o tura pe la targul de carte.
Am ajuns mai tarziu, este adevarat, caci trezirea e grea dupa un concediu. Cand am ajuns acolo, am remarcat cu uimire ca, desi ora inchiderii era destul de departe, o mare parte dintre edituri incepusera sa stranga, deja unele standuri erau inchise iar altele s-au inchis in timp ce alergam de la o editura la alta. Probabil unul dintre motivele pentru care ne merge prost ca natiune este si acela ca incercam sa furam din timpul oficial de lucru. Ca asa ne place si asa suntem obisnuiti: sa furam.
O mare parte din carti pareau sa aiba preturi mai mari chiar decat in anii trecuti (din ce am apucat sa vedem).
Iar fiorul de intensitate maxima l-am simtit cand o reprezentanta a unei prestigioase edituri i-a spus unui client: "Decat cartile cu bulina sunt reduse". Ca doar eram la un targ de carte, nu?

Despre vacanta si felurite lucruri frumoase, in episodul urmator.

duminică, 22 noiembrie 2009

miercuri, 18 noiembrie 2009

Un oras bolnav

Daca mai era nevoie sa ni se mai aminteasca, locuim intr-un oras bolnav. Atunci cand un organ este taiat, restul corpului este incapabil sa suplineasca lipsa acestuia.
Asta ne dovedeste greva de la metrou.
Povestile de groaza din ultimele zile vorbesc despre oameni care au facut 3-4 ore pana la serviciu, masini pe contrasens, intersectii blocate iremediabil, tramvaie blocate de masini, autobuze din care calatorii au coborat, preferand sa mearga mai repede, pe jos. Un tramvai care s-a stricat a reusit performanta de a mai bloca o mica bucatica din Bucuresti. O imagine aproape apocaliptica a unui oras care nu mai poate respira, este aproape de colaps.
In felul acesta, sindicalistii de la Metrorex pot fi siguri ca santajul exercitat asupra guvernului va functiona. Pentru ca nu mai exista cale de scapare.
 
De ce am ajuns aici? Trecand peste motivele care-i conduc pe cei de la Metrorex, ar fi interesant sa aflam de ce Bucurestiul moare in chinuri in lipsa metroului.
Ne este clar ca niciunul dintre edilii capitalei care s-au perindat in ultimii 20 de ani nu a avut un plan bine pus la punct de dezvoltare a transportului in comun. Metroul a fost lasat sa functioneze asa cum a fost mostenit, fara a se mai investi in alte linii de metrou, chiar daca unele incepute. Transportul de suprafata se lupta zilnic cu traficul, caci inca nu s-a inteles din modelele aplicate cu succes in alte tari ca accentul trebuie pus pe transportul in comun, nu pe automobilul personal. Decizii drastice, cum ar fi crearea unor benzi speciale numai pentru transportul in comun ne-ar fi salvat poate de la acest colaps rusinos. Ar fi fortat mana impatimitilor de condus sa mai renunte la automobil in favoarea autobuzului. Marirea numarului de autobuze, troleibuze si tramvaie ale RATB-ului ar fi fost si ea de folos in acelasi context.
Poate si pistele pentru biciclisti si rezolvarea problemei cainilor ar fi contribuit la stimularea folosirii acestui mijloc de transport care nu provoaca nici ambuteiaje, nici poluare.
 
Si educatia romanului are lacune. Prefera sa mearga fiecare cu automobilul propriu in loc sa se grupeze in functie de cartiere si sa mearga mai multi cu aceeasi masina. Prefera sa mearga cu automobilul chiar daca ar putea ajunge la fel de repede (sau mai repede) cu un mijloc de transport in comun. Prefera sa-si ia masini mari, voluminoase, in loc sa-si aleaga masini de oras, micute si mult mai rapide in conditii de trafic. Prefera sa blocheze intersectiile, muscand din drum inca un metru, ignorand cu buna stiinta efectele actiunilor lor. Prefera sa mearga pe contrasens si pe liniile de tramvai, desconsiderand atat regulile de circulatie, cat si pe cei blocati astfel.
 
Ce face Politia? Politia ignora prima zi de greva, abia in a doua zi trimitand agenti in marile intersectii pentru a fluidiza traficul.
Semafoarele merg numai daca nu ploua. Si nici atunci intotdeauna. Semafoarelor pentru pietoni le lipseste minim un bec aproape peste tot. Singura solutie de deblocare a traficului este aceea ca s-au initiat actiuni de vanare a masinilor parcate ilegal. In acelasi timp, nici daca dai cu tunul nu gasesti locuri de parcare; acest detaliu a fost ignorat, spre bucuria firmelor care ridica masini.
 
Autoritatile locale se plang ca nu sunt bani si isi justifica astfel lipsa de actiuni pe aceste teme. Nu mai sunt bani, ei au fost dati pe dinozauri din iarba, portite de lemn si ghivece cu flori gata uscate, pe care s-a platit mai mult decat daca ar fi fost cumparate direct din magazin, fara licitatie.
 
Orasul nostru este bolnav si contribuim cu totii la uciderea lui lenta, condusi spre victorie de primari de toate culorile politice.

duminică, 15 noiembrie 2009

Retoric ma intreb

Merg pe strada. Dintr-o data, ajung intr-o portiune in care trotuarul nu mai exista. Au fost scoase dalele si nu mai este decat nisip. Ma uit pe unde as putea ocoli si in acelasi timp observ ca sunt singura persoana care s-a oprit. Ceilalti o iau prin nisip fara nicio ezitare, fara sa para macar surprinsi de acest mic obstacol neasteptat.
Ma urc in troleibuz. Acesta ramane blocat vreo 15 minute intr-o mare si aglomerata intersectie. Nimeni nu pare uimit sau impacientat. Poate doar eu, am o programare si voi intarzia.
Vreau sa traversez strada. Ma uit la semafor si nu vad nimic, se pare ca-i lipseste un bec. Ma agit, incercand sa-mi dau seama daca e verde sau e rosu. Ceilalti trecatori nu se agita, traverseaza pur si simplu, ignorand masinile si orice reguli de circulatie.
Oare am luat-o eu razna sau toti par sa ia lucrurile iesite din comun ca fiind absolut normale?

miercuri, 11 noiembrie 2009

Cersetori de alt soi

Mergeam pe strada cu maica-mea. Un pusti de vreo 17-18 ani, bine imbracat si cu un Red Bull in mana se apropie de noi si incepe cu o voce plangacioasa: "Va rog sa ma ajutati si pe mine, am ajuns astazi in Bucuresti si am avut un accident de motocicleta si nu am unde dormi la noapte. Va rog sa-mi dati si mie 30 de lei".
Mama il refuza, continuam sa mergem, el tot dupa noi. De data asta mi se adreseaza mie: "Haide, te rog, de ce nu ma ajuti, nu intelegi ca nu am unde dormi, vrei sa dorm pe strada?"
Imi vine sa-i raspund ca ar putea sa-si vanda cutia de Red Bull, sa mai faca rost de bani. Il rog doar sa ma lase in pace, continua sa-mi vorbeasca, din ce in ce mai rastit: "Dar de ce nu ma ajuti, de ce nu-mi raspunzi? Am nevoie doar de 30 de lei! Da-mi si mie 30 de lei!", iar vocea sa e din ce in ce mai puternica.
Pana la urma intram intr-un magazin, iar de acolo suntem ajutate sa scapam de cersetorul agresiv si nedorit.
Imi amintesc ca moda asta a pustilor care se milogesc de trecatori ca sa capete bani de tigari a aparut inca de pe vremea cand eram la liceu. Nu este vorba despre cersetori profesionisti, ci despre copii din familii de conditie buna, care incearca sa iasa din tipare.
Acesta era insa in mod deosebit insistent si usor agresiv.
Ceea ce m-a determinat sa ma intreb daca sunt chiar in halul asta de ieftine drogurile. Doar 30 de lei?

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Cronica de film - Amintiri din epoca de aur

Nu obisnuiesc sa scriu aici despre filmele pe care le vad, insa pentru acesta (acestea) voi face exceptie.
"Amintiri din epoca de aur" este un film despre care s-a tot vorbit. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la acest film ma simt inselata.
Nu pentru ca ar fi un film rau. Dar nu este suficient de bun.

Prima parte , "Tovarasi, frumoasa e viata!" este constituita din patru filmulete bazate pe legende urbane mai mult sau mai putin cunoscute. Legendele sunt graitoare pentru spiritul epocii, mai putin aceea a politricului zelos - din care nu am inteles nici care este legenda, nici care este poanta.
Impresia mea generala despre film este ca pare facut in graba, usor incropit, avand totusi la baza niste idei care meritau exploatate mai frumos si mai atent. Actiunea pare lungita inutil, iar filmului ii lipseste pe alocuri dinamica. Prea multe detalii menite sa descrie mai bine epoca tind sa acopere povestea si sa te indeparteze de actiune.
Totusi, merita vazut atat pentru trei dintre povesti, cat si pentru finalurile destul de bine conturate.

In schimb a doua parte, "Dragoste in timpul liber" m-a dezamagit. Povestile nu pareau sa aiba cap si coada, personajele nu erau toate credibile, iar ultima poveste nici macar nu are loc in epoca respectiva, deci nu inteleg ce cauta in film ("Legenda curcanului zburator").

Va recomand totusi sa vedeti filmul, pentru ca are darul de a ne aminti de unde am pornit in urma cu 20 de ani.
Voi l-ati vazut? Ce parere aveti?

marți, 3 noiembrie 2009

Culori si lepse

Dana din Gibraltar mi-a dat o leapsa si abia astazi imi tin promisiunea de a ma ocupa de ea.

Pasul 1. Se aleg obiectele din casă de culoarea indicata şi se face o listă a lor.
Pasul 2.
Este scris un text nu prea stufos legat de unul dintre obiectele respective - textul poate să fie si-n versuri pentru cine are inspiratie. Acest text se postează pe blogul personal împreună cu o fotografie a unui obiect colorat din lista de la pasul 1.
Pasul 3.
Leapşa fiind colorată cea/cel care dă leapşa mai departe poate schimba sau nu culoarea în cauză. Singura limitare este să menţină condiţiile de la punctele 1 şi 2 .Mai adăug că leapşa este data mai departe cu o singură culoare.
Pasul 4.
Se dă "leapşa" mai departe.

Mie mi-a revenit o leapsa albastra. Ma uit in jur si nu vad nimic albastru, cu exceptia faptului ca sunt intr-o dispozitie albastra de ceva vreme incoace.
Totusi, o sa pun ceva cu mult albastru - nu este din casa, dar e o imagine pe care o am mereu cu mine.Dau si eu mai departe leapsa catre:
Clarisa - culoarea pentru ea este rosu
Misaki - culoarea ei va fi verde
Mimi - violet