luni, 31 august 2009

O poveste de la bloc

Ca orice opera literara, povestea de astazi are mai multe momente ale actiunii.

1. Expozitiunea

La noi la bloc, o intamplare a tulburat linistea locatarilor pentru o saptamana. Babutele vorbesc si acum pe la colturi, in timp ce vecinul in maieu sopteste in fata masinii in timp ce surubareste ceva la o bere impreuna cu vecinul de la parter.

2. Intriga

La avizier aparuse lista rusinii, lista... restantierilor cu plata intretinerii.


3. Desfasurarea actiunii

In urma numeroaselor zvonuri si a intrebarilor ce apareau pe buzele tuturor, administratia a simtit nevoia sa isi explice gestul. Pur si simplu, locatarii corecti doreau sa afle cine sunt aceia dintre ei care isi tradau blocul si vecinii, neachitand la timp intretinerea.


4. Punctul culminant

A aparut si o reactie, probabil a vreunui datornic vexat de prezenta sa in Lista rusinii, cum este ea numita in soapta.


5. Deznodamantul

Reactia datornicului, plina de venin la adresa dnei. Icsuleasca - presedinte de bloc, a disparut in mod misterios, la avizier ramanand spre amintire perpetua Lista rusinii, insotita de explicatiile acuzatoare.
Astazi, in blocul nostru lucrurile sunt mult mai clare. Se stia intotdeauna ca exista doua tabere - cea a oamenilor corecti si cea a celor care intarzie cu plata intretinerii, insa apartenenta locatarilor la una sau alta dintre tabere nu era foarte clara. Astazi, taberele au fost clar delimitate, iar razboiul a inceput sa isi arate fata hada.

- SFARSIT-
sau, poate...
- VA URMA -

sâmbătă, 29 august 2009

PMB - calea spre succes

Sorin Oprescu se gandeste "serios" sa candideze la alegerile din toamna. La fel a facut si Traian Basescu in urma cu cativa ani. Iar Victor Ciorbea a plecat de la Primaria Municipiului Bucuresti pentru a fi prim-ministru.
In cazul celor trei, decizia intervine la putina vreme dupa alegerea lor ca primari ai Bucurestiului. Se pare ca aceasta primarie este vazuta de unii politicieni doar ca o trambulina catre o functie mai inalta in stat.
Dupa luni de zile in care isi exprima dedicatia pentru orasul pe care doresc sa-l pastoreasca, dupa ce conving milioane de oameni ca sunt decisi trup si suflet sa munceasca pentru acest oras nefericit, politicienii pleaca mai departe. De cele mai multe ori fara ca Bucurestiul sa fi avut parte macar de cateva luni de conducere inteligenta.

Eu nu am nimic impotriva, dar i-as obliga sa plateasca o mica taxa de penalizare. O taxa egala cu cheltuielile facute pentru alegerea unui nou primar.
In felul asta, poate mai salvam din banii care lipsesc de la buget.

joi, 27 august 2009

Hating pps

Urasc powerpoint-ul. Stiti voi, tot felul de ganduri intelepte, insotite de imagini graitoare, in timp ce o muzica suava se revarsa din boxe.
Sau glume desfasurate pe 10 pagini, insotite de desene furate de pe net.
Poze cu mancare imbracata "dragut" - pepeni care arata ca niste lebede gratioase; bucati de paine cu ochi facuti din masline si un zambet amuzat taiat dintr-un ardei.
Poze cu flori, fete si baieti-castraveti.
Rugaciuni si fapte pilduitoare.

De cand primesc zilnic cateva astfel de "prezentari", am inceput sa ma tem sa mai deschid vreun fisier care se termina in .pps. Chiar daca este ceva "de business", care ma intereseaza. Ce ma fac daca la sfarsit imi cere sa-l trimit la inca 10 persoane, sub amenintarea unui ghinion iminent?

marți, 25 august 2009

Un interviu

in Hotcity.

Gospodine pricepute

In tramvaiul 41, doua taranci (in sensul cel mai real al cuvantului) cu basmale si fuste, mirosind a branza, vorbeau repede, aproape mestecand cuvintele:

- Fai, ce ma enerveaza Vetuta!
- E proasta, stii ca nici macar paişpan nu stie sa faca?
- Da-o incolo de proasta!
- Nici macar paişpan - ca ce crede ea, ca se face usor? Doua ore sa faci un paişpan.

Intr-un tarziu, ma prind: pandişpan.

luni, 24 august 2009

Plictiseala

Mergeam azi cu autobuzul. Deja va place cum incepe, nu?
Discutie intre doi muncitori tineri:

- Bai, si dupa ce terminam acolo mergem si ne luam niste parizer si mancam. (cu foame in glas)
- Bai, dar mai lasa-ma cu parizerul asta, ca m-am saturat de el. Frate, de trei saptamani numai parizer. Luam salam!

sâmbătă, 22 august 2009

Caldura mare

Caldura mare, zic, ca de sfarsit de august. 
Mergeam eu acum vreo ora pe strada, intrebandu-ma cine m-a pus sa ies din casa pe caldura asta. Soarele ma batea drept in cap si il simteam cum imi ardea pielea. Mi-era si sete si visam in sinea mea la o piscina cu apa rece, la un dus rece, macar la o sticla de apa rece.
Oare gandurile mele sa aiba o astfel de forta? Dintr-o data, un suvoi de apa rece ca gheata, venit parca din cer, mi s-a raspandit racoritor pe tot corpul. Cineva isi uda balconul. Mi-o fi auzit gandurile, mi-o fi simtit neputinta in fata caldurii?
Nu stiu, dar m-am gandit sa-i multumesc si sa va povestesc si voua ca avem semeni care se gandesc la noi si ne sar in ajutor atunci cand avem nevoie.

Aveti grija... cu caldura!

miercuri, 19 august 2009

Mesaj pentru un cititor

Cititorului care a ajuns astazi pe blogul meu prin Google, cautand "Dusmanii iti poarta pica si n-au valoarea ta", as vrea sa-i raspund: asa este, ii multumesc ca-mi recunoaste valoarea. Am un singur amendament: corect este "dusmanii n-are valoarea ta". Va rog sa incercati sa respectati regulile minime de gramatica manelistica.

luni, 17 august 2009

20 de minute...

... atata a durat sa scot bani de la bancomat.

La banca, doua bancomate. Unul nu functiona. La celalalt era coada. Termina toti cei din fata mea, pana cand ii vine randul unei babute simpatice. Are nevoie de ajutor pentru a depune bani la bancomat, asa ca vine o angajata sa o ajute.
Angajata, o pustoaica acra care nici macar nu se straduia sa-i explice femeii ce are de facut. Mai degraba parea ca-i da ordine: "Bagati cardul!", "Da, e bine asa.", "Acum bagati banii. Dar aranjati-i, doamna, putin, ca nu-i ia altfel". Evident, bancomatul nu "ii lua". De ce? Nu se stie. "Poate sunt prea noi" a zis domnisoara plictisita. Dupa care a anuntat ca se intoarce in 5 minute. Unde o fi fost, ce o fi facut, nu stiu, cert este ca in spatele meu coada capata proportii.
In sfarsit, trec cele 5 minute in care babuta ramasese cuminte in fata bancomatului, asteptand-o pe domnisoara intepata. Se simtea rusinata ca intarzie coada din cauza ei. Se simtea rusinata in locul intepatei.
Care a aparut in cele din urma cu aceeasi mutra acra. Am crezut ca s-a dus sa rezolve ceva. Da' de unde? Iarasi: "Bagati cardul!", "Da, e bine asa.", "Acum bagati banii. Dar aranjati-i, doamna, putin, ca nu-i ia altfel", iarasi bancomatul nu lua banii, iarasi o luau de la capat. Timp in care lumea astepta. Unul dintre colegii mei de suferinta a intrebat-o pe intepata noastra daca va merge si celalalt bancomat. La care ea a raspuns sec, fara sa se uite la el: "Da, o sa mearga." Cand? Nu se stie, doar nu era acolo ca sa ne ajute.

Si uite asa, pana mi-a venit randul au trecut 20 de minute.
Distractiv, nu?

PS Nu dau numele bancii pentru ca, intamplator, este prima experienta neplacuta pe care o am din partea lor.

Un premiu

Am primit de la Sonho de Lisboa un premiu pentru care ii multumesc.









Trebuie sa-l dau mai departe catre alte trei bloguri. Dar am o dilema: cum sa aleg numai trei? Mie imi plac mult toate blogurile din blogroll. In plus, unii dintre cei din blogroll l-au mai primit, oare se poate da de doua ori?

Pana la urma, m-am hotarat: toata lumea din blogroll il merita, deci toata lumea il primeste. Va rog sa-l dati si voi mai departe, da?

miercuri, 12 august 2009

Viata privata


Intru intr-o zi intr-o toaleta dintr-un centru comercial. In toaleta de langa mine, unei domnisoare ii suna telefonul. Raspunde si are loc urmatorul dialog, din care nu pot reproduce decat cele spuse de colega mea de toaleta:
- Alo! Buna, fata, ce faci? (zgomotul fermoarului de la pantaloni)
- ...
- Pai, fata, eu sunt la Mall, la shopping, dar acum am intrat un pic la toaleta. (pshhht)
- ...
- Nu, nu ma deranjezi. Ia povesteste-mi, ce a mai zis Luminita? (pshhht)
- ...
- Pai, fata, io ti-am zis ca-i proasta. Si el nu i-a zis? (trage apa)

Conversatia continua, in timp de simpatica domnisoara iese de la toaleta.

Nu trece o saptamana, intru la toaleta de la sala. Din cabina de langa se aude:
- Alo! Buna, eu sunt! Voiam sa-ti spun la multi ani! (zgomotul de usa trantita)
- ...
- La multi ani! Sa fii fericita si iubita! (se aud hainele fosnind)
- ...
- Nu, eu sunt la sala, am venit pana la toaleta si m-am gandit sa te sun, sa nu uit. (pshhht)

In fine, conversatia continua, printre zgomotele specifice activitatii dintr-o toaleta si urarile aniversare.

Iar eu plec, gandindu-ma ca este prea mult sa am parte de aceeasi experienta in numai o saptamana.

marți, 11 august 2009

Genul programului: Romance

Ce poti face cand ai pierdut tramvaiul? Injuri in barba si te resemnezi, privindu-l cum se indeparteaza. Totusi, in aceasta zi injuraturile de rigoare au fost domolite de aparitia unui alt tramvai.
Intr-o statie goala, ma dusesem in spate, pentru a ma urca in ultimul vagon, care oprea mai aproape de destinatia mea.
Tramvaiul era gol, iar vatmanul era probabil intr-o dispozitie romantica. Cu o maiestrie nebanuita, a oprit tramvaiul neregulamentar, deschizand usa din mijloc a primului vagon chiar in dreptul meu. M-am urcat, caci tramvaiul livrat personal nu se refuza. Si m-am bucurat de asa gest romantic nemaivazut.

luni, 10 august 2009

Mici frustrari zilnice si cei ce le provoaca

Sunt unii oameni care par sa fi rasarit in calea ta cu unicul scop de a-ti face viata mai nesuferita. Nu fac lucruri marete pentru asta, ci fac exact acele lucruri marunte care adunate te fac sa uiti de educatia primita, cartile citite si muzica ascultata.

Statatorii in drum - ii intalnesti pe trotuar, stand de vorba impasibili la chinurile trecatorilor de a-si face loc printre ei. In magazine ii vezi pe culoarele dintre rafturi, cu cosurile blocate in cate o pozitie strategica, sau aproape lipiti de raftul de pe care ai vrea si tu sa iei ceva, dar nu mai ai cum. In mijloacele de transport in comun, sunt cei care stau pe scara, desi nu coboara, si nici macar pe butonul de deshidere a usii nu apasa. Sunt soferii care ocupa cate doua benzi, mergand cu 20 la ora, nehotarati daca sa faca stanga sau dreapta.

Imputitii - foarte raspanditi, dinspre ei se revarsa tone de mirosuri - transiratie, mizerie, fum de tigara. Dar specia superioara sunt imputitii parfumati. Eventual tone de parfum date direct peste hainele care trasnesc a fim de tigara si transpiratie. Combinatia ucigatoare. Daca au mai si baut, succesul este garantat.

Oratorii - nu stiu daca este cel mai bun nume pentru ei. Este vorba despre cei care vorbesc tare si fara oprire. Obisnuiesc sa dea lectii insotitorilor sau nefericitilor care le ies in cale, pe un ton taios, cu o voce puternica, ce face sa vibreze peretii din jur. Nu se opresc din vorbit, nu-i intereseaza ca deranjeaza, nu conteaza decat sa-si afirme ego-ul cat mai puternic posibil. Iar daca vorbesc la telefonul mobil, discursul se transforma adesea intr-un discurs urlat.

Nebunii - stiu ca nu e vina lor, insa uneori ai senzatia ca sunt mai multi decat oamenii normali. Vorbesc singuri pe strazi, cersesc, lovesc ce le iese in cale, se cearta cu calatorii din autobuze, se plang ca sunt urmariti de OZN-uri si de securitate, scot cutitul cand au senzatia ca sunt agresati, urla la cei din jur si la alti nebuni.

Inconstientii - nu ma refer aici la cei care sunt inconstienti in alegerile lor privitoare la viata. Ma refer la cei care nu au constiinta propriului lor corp. Nu simt cand se apropie prea mult de cineva, nu se deranjeaza atunci cand ating pe cineva, se dau in spate in autobuz fara sa realizeze ca ar putea lovi pe cineva. Sunt de fapt nesimtitii zilelor noastre.

Curiosii - citesti ceva in tramvai? Citesc si ei impreuna cu tine, stand langa tine uneori atat de aproape incat le simti respiratia. Cand dai pagina ii auzi pufnind nemultumiti - nu au apucat sa citeasca tot, e greu de la o distanta atat de mare. Incetul cu incetul, tu si curiosul tau formati o echipa; el te apara de ceilalti, tu ai grija sa apuce sa citeasca tot. Parca-parca ai vrea sa mai ramai si in tramvai, sa nu cobori inaintea lui, este pacat sa-l lasi cu lectura neterminata.

Grabitii - dau peste tine ca sa treaca primii. Daca tu cobori dintr-un autobuz, ei te dau la o parte ca sa urce si sa prinda loc. Nu conteaza ca tu nu mai apuci sa cobori, scopul lor este atins. Sau mergi pe trotuar, cand simti ceva rece pe picior. Este bara din fata a masinii unei persoane care se grabeste spre serviciu si te atentioneaza amabil sa te dai din drum.

Negrabitii - esti pe un culoar stramt, intre doua rafturi de supermarket? Vrei sa ajungi la casa? In fata ta merge cu viteza melcului turbat o doamna cu un carucior plin ochi. Din cand in cand se mai opreste, sa mai admire ceva intr-o vitrina. Nu o intereseaza sa se dea la o parte ca sa faca loc, lucrurile trebuie luate incet, nu ati auzit de slow living?





vineri, 7 august 2009

O alta plimbare pe scari

Intamplarea povestita anterior mi-a amintit de alta, care a avut loc cu cativa ani in urma.
Era iarna si ninsese toata dupa-amiaza. Am iesit sa ne bucuram de zapada la caderea serii.

Dupa plimbarea prin mormanul de alb, bulgarii aruncati intre noi si prinsul fulgilor cu limba, ne intorceam fericiti spre casa (nu-i asa ca vi se face un pic dor de iarna?).
Ajunsi in scara blocului, am constatat ca "se luase lumina", asa ca ne-am dus la masina, am luat lanterna pusa acolo pentru orice situatie si am intrat din nou in bloc. Am inceput sa urcam scarile prin intuneric, ghidati de lanterna, dar si de lumanarile pe care toit vecinii, iesiti la o sueta cu ocazia caderii curentului, le tineau in maini.
Conversatiile se poticneau cand ajungeam la fiecare etaj, in timp ce, la lumina palpaitoare, fetele noastre erau cercetate cu atentie.

Pana la urma, cineva ne-a pus intrebarea care statea pe buzele tuturor: "Sunteti de la lumina?"

joi, 6 august 2009

O plimbare pe scari

Ies din casa pentru niste cumparaturi. De dupa usa vecinilor iese o fata curioasa, dar usa se inchide repede la loc. Cobor un etaj si gasesc mai multe vecine stand de vorba. Se intrerup cand trec pe langa ele si ma masoara de sus pana jos. Inca un etaj. Un batran sta in fata usii si ma priveste curios. Inca doi pasi si o doamna scoate capul pe usa si se uita la mine.

Inca un etaj. Usile se intredeschid usor pentru a se inchide discret la loc cand trec. Ma simt urmarita, iar in bloc este o vanzoleala ciudata.
Inca un etaj: oamenii stau pe scari, toti se uita la mine, simt ca din spatele usilor inchise sunt privita prin vizoare.
In sfarsit, la parter, o batranica deschide hotarata usa: "Aaaa, dumneavoastra sunteti? Asteptam lumina."

marți, 4 august 2009

No more Mr. MJ

Nu vreau sa intretin si eu nebunia constanta din ultimele saptamani cu inca o postare despre acest subiect. Totusi, simt nevoia sa strig: GATA! E de ajuns!
Merg la cumparaturi. In magazine, probez haine pe ritmuri de Billie Jean. In autobuz, un telefon zbiara Black or White. Seara, la stirile zilei, aud ca vor sa transforme in diamante o suvita din parul lui Michael Jackson. Si ca nu-stiu-cine a castigat custodia copiilor lui. Si ca tatal lui a mai declarat ceva.
O asemenea inflatie de stiri si melodii nu s-a mai pomenit de ani de zile. Radio-urile, ziarele si televiziunea, care pana deunazi l-au aruncat in uitare sau si-au mai amintit de el numai pentru scandaluri, par acum sa ingroase o galerie de sustinatori din care nu au facut niciodata parte.
Cunosc o femeie de treaba, care acum cateva luni radea la glumele care circulau pe internet cu Michael Jackson. Din ziua mortii sale insa, ceva s-a schimbat.

Socul initial a fost inlocuit de o dragoste aproape obsesiva pentru celebrul mort. Cauta stiri, melodii, interviuri cu el. Cu Michael. De cate ori vine vorba despre Michael, ochii i se umplu de lacrimi, iar vocea ii tremura. In fiecare zi ne povesteste lucruri noi (de fapt, lucruri abia acum aflate de ea) despre Michael. Cand a constatat ca una din prietenele ei este nascuta in aceeasi zi cu Michael s-a emotionat enorm. Nu-i venea sa creada ca exista o asemenea coincidenta minunata. Asculta in fiecare zi Michael. Vorbeste cu toata lumea despre
Michael.

Ce s-a schimbat? Face moartea un om mai valoros decat era pana atunci. Iti deschide ochii asupra valorii sale? Sau este doar un instrument de marketing, abil folosit?

duminică, 2 august 2009

Fuga din Brasov - fotografii (4)

Nu ma mai pot satura sa va arat poze cu aspecte din Brasov care mi-au atras atentia. Astazi, copiii.

Eleganta, domnisoara apreciaza cu un ochi critic operele de arta expuse in Piata Sfatului.


In timp ce domnisoara de mai jos se preocupa de o altfel de arta - direct pe piele:


Este micut, parintii il tin in ham. Asa ca el crede ca e catel si vrea apa din fantana:


Ce strada mare, numai buna de alergat pe ea!


Cineva este seful!


Florile sunt pasiunea mea:


Ma pregatesc deja sa ma fac mare:


Mami nu aude, mai bine o tragem de rochie ca sa-i atragem atentia:

sâmbătă, 1 august 2009

Fuga la Brasov - fotografii (3)

Brasovul este un punct de atractie pentru artisti de toate felurile.
Am constatat ca baloanele de sapun pot fi o arta.


Sud-americanii cantatori sunt omniprezenti.


Corpul uman poate fi un imens sevalet.


Ciclismul si arta merg mana-n mana.


Piata Sfatului transformata in expozitie.