vineri, 31 iulie 2009
Fuga la Brasov - fotografii (2)
Sunt prietenosi:
Sunt foarte sociabili:
Sunt curiosi:
Sunt iubitori ai naturii:
miercuri, 29 iulie 2009
Unul pe fata, altul pe dos
Ce ma frapeaza astazi, privind in urma, este dualitatea permanenta in care se afla societatea romaneasca. Intotdeauna exista o diferenta uriasa intre ceea ce aratai, ce manifestai, si ceea ce gandeai si iti doreai.
Partidul lupta pentru bunastarea poporului, dar poporul se adancea in mizerie - fizica si morala. Partidul lupta pentru egalitate, dar palierele sociale erau mult mai bine delimitate decat in societatile "imperialiste".
Restul cititi, ca de obicei, La panou.
marți, 28 iulie 2009
luni, 27 iulie 2009
vineri, 24 iulie 2009
Despre ura
miercuri, 22 iulie 2009
Noutati despre trandafiri
marți, 21 iulie 2009
Din nou la panou
duminică, 19 iulie 2009
De vorba
sâmbătă, 18 iulie 2009
joi, 16 iulie 2009
Program artistic zilnic
Dimineata. Soarele straluceste pe cer, ma urc in tramvai somnoroasa. Gasesc un loc sa ma asez si deschid cartea.
Tramvaiul opreste in statie. Dintr-o data, o voce imbietoare: "Leucoaplast, doua pachete la un leu. Servetele parfumate, un leu pachetul. Ace de siguranta, un leu douazeci de bucati. Portofel, numai doi lei, si are si spatiu special pentru noul tip de buletin.". Vocea continua, intr-un ritm si cu o intonatie pe care le-am invatat deja. Dupa doua statii, vanzatorul de nimicuri coboara, nu inainte de a fi vandut niste ace de siguranta si un pachet de servetele.
O noua voce, de data asta de copil, incepe cu "Doamnedoamnecerestata" si se termina cu "Suntem cinci copii la mama, si doi au Sida, chiar acum sunt in spital. Iar mama este paralizata si tata la fel. Doi frati au cancer si altul nu mai are picior. Sora mea este bolnava grav si nu avem bani de doctorii (intre timp, numarul persoanelor bolnave din familie depaseste numarul total al persoanelor declarate initial). Va rog sa ma ajutati si pe mine, ca sunt un copil amarat!". Copilul se plimba si el printre calatori, asteptand pomana care vine sau nu. Coboara si el si se duce in statia de peste drum, sa ia tramvaiul in sens invers.
Lumea se adanceste in lectura ziarelor de sport si a celor de scandal. Nu prea mult, vin controlorii. Sunt aceiasi de luni de zile, deja ii recunosc. Imi cer abonamentul si il mai cer celor cativa calatori pe care ii cunosc deja, ne intalnim zilnic in tramvai. Cativa barbati bine facuti, cu muschi si burti cat toate zilele, mananca seminte scuipand pe jos si privesc impasibili. Nu cred ca au bilete sau abonament. Nici nu putem afla, caci controlorii nu-i intreaba nimic. Unul a reusit sa prinda o pustoaica de liceu fara bilet, iar aceasta ii zambeste printre lacrimi, sperand sa-l impresioneze. Altul a gasit o doamna mai in varsta care nu a compostat corect biletul. Desi sarmana incearca sa protesteze, demonstrand ca aparatul folosit composteaza gresit, controlorul o apostrofeaza: "Nu tine astea cu noi, doamna! Daca erati corecta, vedeati ca nu s-a compostat corect si va duceati la alt aparat de taxare. Lasa ca va stim noi.". Tremurand de suparare, doamna incearca sa le vorbeasca frumos, insa nu are sanse. Scena face deliciul mancatorilor de seminte, care se uita si comenteaza intre ei prin strigate intrupte de hohote de ras.
Controlorii coboara impreuna cu cele doua victime, iar vagonul nostru se scufunda in ritmul cunoscut al rotilor de tramvai. Simt ca imi lipseste ceva. Stiu, fata care vindea Libertatea a disparut de cand cu criza. Locul ei in program nu este ocupat de nimeni.
Dar tramvaiul opreste in alta statie. Urmatorul, va rog, urmatorul!
marți, 14 iulie 2009
Ce-si face omul cu mana lui sau Orice pasare pe limba ei piere
Trei studii de caz:
1. Un cunoscut se plange ca fiul sau nu mananca mancare gatita, mai degraba moare de foame daca nu primeste cartofi prajiti si carne prajita sau hamburgeri. Este insa foarte cooperant atunci cand este dus la McDonald's.
Ma intreb: de unde stie copilul sa manance prajeli? De unde stie copilul de McDonald's?
2. O amica imi spune ca fetita ei nu bea niciodata apa (!?!), pentru ca spune ca o doare burta de la apa (da, sigur!). Nu bea decat suc. Si parintii o cred si ii cumpara suc. Rareori o conving sa bea ceai.
Imi vine mereu sa o intreb cand o aud: Cine i-a dat copilului sa bea suc? S-a trezit inca de cand a trecut de la lapte la hrana solida si lichide diverse si a zis: "pe mine ma doare burtica, vreau suc"?
3. O colega preocupata de alimentatia sanatoasa isi hraneste fetita conform principiilor acestui tip de alimentatie (fara prajeli, fara grasimi, fara multe dulciuri etc). Acum cateva saptamani, invitata de o colega de la gradinita, fetita a mers la aniversarea acesteia la Mc Donald's. A refuzat mancarea de acolo, declarand ca " i se pare scarboasa".
Sunt convinsa ca nu trebuie sa comentez prea mult, ati inteles ce vreau sa spun.
Cam ce te astepti tu, ca parinte, sa manance copilul? Mananca ceea ce il inveti sa manance si ceea ce te vede mancand. Mananci prajeli si dai iama prin fast-food? Asta o sa manance. Ii dai suc? Asta o sa bea. Il hranesti sanatos? Asa o sa-i placa.
Majoritatea copiilor refuza sa manance fructe. Mi se pare si normal, pentru ca nevoia lor de dulce a fost crescuta in mod artificial cu dulciurile din comert, un fruct nu mai face fata dorintei lor de dulce. Legumele sunt ocolite cu strasnicie, pentru ca nu fac parte din cultura fast-food. Cartofii prajiti, hamburgerii si pizza sunt singurele valori ale acestei lumi alimentare in declin.
M-am saturat de cei care sa plang de obiceiurile alimentare ale copiilor lor, pentru ca majoritatea sunt vinovati de a le fi dat un prost exemplu.
luni, 13 iulie 2009
Au disparut trandafirii...
Acum cateva zile insa, am constatat ca trandafirii au fost scosi, tot pamantul a fost rascolit, s-au bagat niste tuburi, insa trandafirii nu au mai aparut. Si iata cum arata acum:
Macar copaceii au ramas in picioare.
Cum nimeni nu ne explica ce s-a intamplat, nu putem face decat presupuneri:
Precizare: banda desenata de mai sus este doar un pamflet, personajele si faptele nu sunt reale.
Probabil ca voi continua intr-un episod urmator, in functie de cum merg lucrurile, sa va tin la curent cu situatia trandafirilor. Desi nu cred ca se vor intoarce la locurile lor. Pot doar sa banuiesc ca vor fi inlocuiti cu ceva tufe savante, arbusti ornamentali si plante exotice care vor scurge din bugetul local ceva mai multi bani decat produsul intern brut al unei mici tari africane.
sâmbătă, 11 iulie 2009
O judecata pripita
vineri, 10 iulie 2009
La sfarsit de saptamana... o leapsa
1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieţi aici al 4-lea rand:
"- Iti plac turcii? intreba Svejk, intorcandu-se spre Palivec."
2. Fara sa verificati, cat e ora?
18.45
3. Verificati
18.55
4. Cum sunteti imbracat(a)?
Camasa de noapte cu catei si pisici (stiu ca nu e inca noapte!)
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
La un fotoblog turcesc.
6. Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?
Mierle si cotofene.
7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Aseara, am fost cu prietenul meu si o amica la o inghetata si o bere (fetele inghetata, barbatul bere)
8. Ce-ati visat ieri noapte?
Nu-mi amintesc.
9. Cand ati ras ultima data?
Mai devreme, discutand cu Sonho.
10.Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Am trecut prin Pipera. Mi s-a parut neobisnuit de urat.
11.Ce parere aveti despre acest chestionar?
Plicti.
12.Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
Mimi a zis foarte bine: Ca sa va spun ceva ce nu stiti ar insemna sa stiu ce stiti.
Stiu! Ca tot vorbeam despre vremurile de dinainte de '89, stiati ca...
... am fost comandant de detasament?
13.Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?
Maria.
14.Si daca ar fi vorba de un baiat?
Nu m-am gandit. (Haha, la Mimi e invers, stie nume de baiat, dar nu stie de fata... o fi un semn)
15.V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Da, dar am ales sa raman aici.
16.Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
Nu stiu.
17.Daca ati putea schimba ceva in lume (in afară de politica), ce ati schimba?
As mai reduce agresivitatea oamenilor.
18.Va place sa dansati?
Nu.
19.George Bush?
Bleah!
20.Ce ati vazut la televizor ultima data?
Friends.
21.Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar?
Nu ma pot limita la 4. Ia, luati-l toti. Da, si Mimi, chiar daca l-a mai facut o data! Si vedeti ca va controlez!
PS Dupa cum observati, sunt intr-o dispozitie jucausa azi. Nu va speriati, imi trece!
miercuri, 8 iulie 2009
La Alimentara
Dupa ce ati aflat saptamana trecuta cum l-am intalnit pe Ceausescu, a venit timpul sa va povestesc si cateva aventuri de la coada.
marți, 7 iulie 2009
Poveste de amor
In statie, doi indragostiti asteapta tramvaiul. Sunt tineri si frumosi. Vin de la strand, pielea luceste intunecata. El isi arata bustul gol usor transpirat, in timp ce burtica ei freamata in cautarea soarelui, intre un tricou-sutien si o fustita aproape inexistenta. Machiajul usor, de vara si strand, include sclipici si un ruj mov. Se asorteaza bine cu tricoul galben si fustita rosie, dar si cu unghiile pregatite pentru orice ocazie: fiecare unghie are alta culoare si este decorata cu motive florale.
Tramvaiul soseste, iar baiatul o ia inainte, ca orice cavaler, pentru a obtine loc pe scaun. Impinge o femeie insarcinata, placheaza un batranel tremurand si reuseste sa se aseze. Ea, mandra de cavalerul sau, se apropie de scaun radiind de mandrie pentru vitejia iubitului. Prinde un loc, agatata de bara din dreptul scaunului lui. Tramvaiul porneste, ea se dezechilibreaza usor. Insa el este acolo, gata sa o apere de toate relele. Ca sa o sustina, o tine de un picior, pe sub fustita scurta. Ea se bucura, rade imbujorata.
Tramvaiul se aglomereaza. El nu poate sta degeaba in timp ce iubita sa este inghesuita. Se rasteste la o batranica, o injura pe gravida impinsa mai devreme, pentru ca se apropie prea mult de iubita lui, impinse si ele de multimea din spate. Pana la urma, tot el isi salveaza iubita. O trage de fusta in jos, sa i se aseze in brate. Emotia o copleseste, relatia a ajuns deja la nivelul urmator. Il umple de sarutari care ii lasa urme violete pe buze si pe fata transiprata. El o pipaie, sa simta daca se simte bine. Continuarea este interzisa la vizionare copiilor sub 12 ani neinsotiti de parinti. Din fericire, nu sunt prea multi copii de fata.
Spectatorii involuntari se bucura sa vada o poveste de dragoste atat de frumoasa. Cat de des mai vezi dragostea implinita intr-un mod atat de perfect?
luni, 6 iulie 2009
Michael Jackson pentru noi va fi Michael Jackson doi
duminică, 5 iulie 2009
Rasfaturi si lucruri inutile
Ne cumparam ceasuri scumpe, desi ceasul nici nu mai este o necesitate astazi, cand toata lumea foloseste telefonul si ca ceas. Ne cumparam mii de zorzoane, bluzite, pantofi si declaram ca shoppingul este doar o terapie care se ne face sa ne simtim mai bine. O terapie de tip nou, in ziua de azi, cand valorile nu mai sunt evidentiate de cartile citite, ci de mall-urile frecventate.
Iar cand vin vremuri ca cele de acum, gasim foarte dificil sa traim fara aceste mici rasfaturi, desi acum cativa ani dormeam linistiti noaptea si fara sa avem pantofi si bijuterii asortate fiecarei tinute. Nu aveam depresii, desi nu auzisem inca de terapia prin shopping. Ne multumeam cu o casuta in care sa ne ducem existenta, fara sa ne punem problema piscinei din curte.
Urmaresc din cand in cand o emisiunea fascinanta la MTV - Sweet Sixteen. Puteti vedea aici episoade din ea. Este vorba de niste fetite din Statele Unite, care isi organizeaza petrecerea pentru aniversarea celei de-a 16-a zile de nastere. Inteleg ca este o varsta importanta (sunt usor ignoranta, recunosc, nu stiu de ce e atat de importanta, probabil ca din cauza ca e varsta la care isi pot lua carnetul de conducere), de aceea trebuie sa organizeze o petrecere cu totul si cu totul speciala (cam cum isi pregateau unii dintre noi majoratul). Ei, dar fetele astea nu sunt doar niste americance obisnuite. Sunt fete de bani gata, iar pretentiile lor sunt pe masura. De la o tanara domnisoara care declara ca daca nu primeste de ziua ei un Mercedes alb, viata sa intreaga ca fi distrusa, pana la o alta tanara domnisoara pentru care s-a blocat circulatia pe mai multe strazi dintr-un oras ca sa ajunga ea, intr-o limuzina inconjurata de un alai de motociclisti, la locul unde se tinea petrecerea. Sau de la o pustoaica ce isi acuza tatal ca nu este in stare sa-i angajeze niste staruri adevarate care sa-i cante la petrecere (onorariul fiind unul cu multe zerouri) pana la alta care si-a umilit colegii de scoala aruncandu-le un numar limitat de invitatii, pe care care acestia pur si simplu s-au batut.
De ce ma fascineaza? Este incredibil cat de departe pot merge proasta educatie insotita de posibilitatile financiare oferite copiilor. Este o oglinda hiperbolizanta a societatii de astazi, cand nu ne mai percepem noi insine ca pe niste valori, ci doar ca purtatori de haine, masini si accesorii la moda, iar singurul lucru pentru care ne mai luptam este bunastarea - preferabil luxurianta.