duminică, 29 mai 2011

Deosebit

Cuvantul de care ma feresc tot mai tare in ultima vreme este "deosebit". Daca aflu de pe net ca o pensiune este situata intr-o "locatie deosebita" (locatia, prin natura cuvantului impropriu folosit, este cu siguranta deosebita), precum si ca decorurile sunt "deosebite", deja incep sa caut alta pensiune, mai putin deosebita.
"Deosebit" se traduce de cele mai multe ori prin kitsch la nivel maxim si spoiala cu sclipici care ascunde mizeria si proasta calitate.
Dintr-un motiv sau altul constat ca tot mai multi dintre semenii nostri sunt in cautare de lucruri "deosebite": gresia si faianta trebuie sa fie "deosebite" - ce conteaza ca stai in aceeasi ordinara cutie de chibrituri in care stau milioane de alti oameni? Daca pe faianta avem niste modele egiptene deosebite si eventual si un brau cu chipul lui Nefertiti, garsoniera se transforma brusc in descrierea de pe site-urile de imobiliare: "garsoniera cu finisaje deosebite". Daca adaugam si un parchet albastru, asortat la faianta azurie cu desene aurii de pe holul de la intrare, succesul este garantat.
Deosebite sunt si tunsorile inegale de care beneficiaza trei sferturi dintre femeile de pe strada, dar si unghiile cu modele savante. Deosebite sunt si cele cateva sute de baruri si restaurante in care decoratorul a ingramadit niste sifoane vechi, un fier de calcat cu carbuni si ceva reproduceri dupa afise din anii '50-'60.
La fel cum deosebite se promit sejururile all inclusive oferite de agentiile de turism, magazinele de decoruri interioare pline de statui si de animal print, masinile mai scumpe decat apartamentele si vacantele in locuri exotice.

Se pare ca este cuvantul cheie si in acelasi timp dorinta multor compatrioti: sa fie diferiti, sa fie altfel, sa aiba lucruri diferite. Intr-un cuvant, sa fie deosebiti. Nu prin nivelul de cultura, nu prin cartile citite sau faptele de altruism, numai si numai prin ceea ce se vede si se cunoaste de la distanta.

Mergand un pic mai departe, vom constata ca dorinta de a fi "deosebiti" ne impiedica sa avem comunitati inchegate, orase coerente din punct de vedere arhitectonic si, in general, sentimentul de apartenenta la o comunitate si un popor.

Eu una ma retrag in coltisorul meu banal si ma feresc de tot ce e deosebit. Original, nu?


18 comentarii:

arcadia spunea...

O, da! O, da!
Nimic nu mai e normal, banal, obişnuit în zilele noastre, totul e deosebit! Iar dacă mai adaug aici şi adjectivul "cool" pe care-l foloseşte vecina mea fie că e vorba de o rochie, de o tunsoare, de o carte, de o tufă de trandafiri, de gânguritul lui Mihnea, etc, mă retrag şi eu în celălalt colţ banal şi nu mai plec. :D

p.s. Mi-era dor de tine! :)

Lady Io spunea...

@arcadia
Cool e noul deosebit :-)
Multumesc de p.s., adevarul e ca nu stiu exact ce vreau sa fac cu blogul si cat/ daca sa-l mai tin.

Zazuza spunea...

"o locatie deosebit de deosebita" :)). cred ca poporul are o problema cu el insusi. nu-si stie rostul, locul, si nici limitele, si atunci tot incearca sa se deosebeasca prin... deosebiri.

Lady Io spunea...

@Zazuza
Exact. Fara identitate, incearca sa-si creeze una.

Teodora spunea...

Amicul meu R. a sesizat fenomenul în următoarea conversaţie.
Mă-ntâlnesc într-o zi cu el şi-mi pune clasica întrebare:
- Ce faci?
La care, într-o criză de plictiseală suprapusă cu sinceritate, n-am vrut să răspund cu banalul "Bine", ci am vrut să dau un răspuns deosebit, drept pentru care-am trântit-o că:
- Ce să fac? Nimic deosebit!
- Aoleu, dar voi numai lucruri deosebite vreţi să faceţi!? a fost replica lui, pe un ton care aducea a exasperare.

În acel brusc-apărut "voi" cred că intram mai mulţi care-l chinuiserăm în ultima vreme pe tema asta, iar eu eram picătura care nu mai încăpuse. :)

Se pare că vrând-nevrând te contaminezi.
Multă vreme (ani de zile) m-a agasat "OK"-ul, iar acum l-am adoptat, deh.
Şi multe altele asemenea...

Oricum, e cert că limba română e într-o perioadă de transformări semnificative. Repetirurile golesc cuvintele de conţinut. Şi-uite-aşa ne întoarcem la aceeaşi stare de fapt (limbă de lemn), doar că acum nu mai oglindeşte habitudini comunistice, ci... (nu ştiu cum să le spun, că-s prea deosebite :) ca să fie cuprinse într-un singur termen).

Iulia spunea...

Sa stii ca tunsorile deosebite nu sunt in voga doar la femei. Vad tot mai multi baieti tunsi deosebit, adica rasi pe ceafa si laterale si cu un ciuf carliontat in crestet. Deosebit, iti spun.

Acum serios, cred ca la noi a fi normal este considerat deopotriva periculos si plictisitor, ceva de care trebuie sa te feresti ca de foc. Iar oamenii normali simt nevoia sa se retraga fiecare in coltul lui ca sa se protejeze, in timp ce deosebitii umbla nestingheriti in libertate. Poate ar trebui sa infiintam un grup de suport, "Normalii Anonimi"...

Lady Io spunea...

@Teodora
Acum imi dau seama ca si eu mai trantesc cate un "nimic deosebit", ca sa scap de eternul "ce mai faci" si faptul ca nu am facut nimic in ultima vreme care sa merite sa fie mentionat.

Lady Io spunea...

@Iulia
Mda, stiu despre ce tunsori vorbesti. Deosebite, la fel ca si palariutele alea mici pe care le poarta unii.
Asociatia "Normalii Anonimi" e o idee buna, putem fi fondatorii ei :D

Iulia spunea...

Dar e important sa ramanemi anonimi, altfel devenim si noi niste deosebiti. :)

Zazuza spunea...

haha: traduc acum "in conditii redactionale deosebite". dar zau ca asa e in germana, nu pot eu sa zic altfel :)).

Lady Io spunea...

@Iulia
Suntem niste deosebiti de cand ne-am hotarat sa fim banali :D

Lady Io spunea...

@Zazuza
Cuvantul in sine nu e rau, problema e cand devine un fel de obsesie nationala.
Am mers sa-mi cumpar gresie acum un an si gaseam numai modele extrem de incarcate. Eu imi doream ceva foarte, foarte simplu. Misterul a fost elucidat cand am auzit o alta cumparatoare vorbind la telefon si explicandu-i interlocutorului "autam gresie si faianta. Vrem ceva mai deosebit". Evident, si importatorii de gresie si faianta aleg modele din ce in ce mai deosebite.

Miss Zebra spunea...

Ihaa, poze de familie.....

dana spunea...

Mergand un pic mai departe, vom constata ca dorinta de a fi "deosebiti" ne impiedica sa avem comunitati inchegate, orase coerente din punct de vedere arhitectonic si, in general, sentimentul de apartenenta la o comunitate si un popor.

arcadia spunea...

Să ai un Crăciun...deosebit! =))

Mioara spunea...

Fiecare cu gusturile sale stim toti ca acestea nu se discuta

Adidasi spunea...

mai publicam si noi ceva nou ? :))

Maricel Chisca spunea...

Oameni, locuri, intamplari din Romania de ieri:
http://deieri-deazi.blogspot.ro/
Sper sa va placa!