Dupa cum ma stiti, imi place sa ciulesc urechile la discutiile din jur (doua exemple aici si aici).
Acum cateva zile, am auzit-o pe o colega de-a mea de serviciu plangandu-se ca la scoala nu se mai fac ore de atelier si lucru manual. Caci iata, copiii de astazi nu mai stiu sa coasa un nasture, sa faca o ciorba (fetele), sa bata un cui (baietii). In paranteza fie zis, Doamne fereste sa invete fetele sa bata cuie, sau baietii sa isi coasa un nasture! In fine, inchid paranteza ca sa continui cu amaraciunea colegei. Deci, copiii nu mai stiu sa faca una alta (cusut, gatit, batut cuie), deci ce sa ne asteptam sa se intample cu ei... nu vor ajunge sa faca nimic in viata!
Sesizati ca problema nu este atat de simpla pe cat parea initial! O femeie care nu coase si gateste sau un barbat care nu bate cuie - sunt oameni fara capatai, oameni fara realizari, oameni care nu se pot lauda ca "fac ceva in viata".
Dincolo de stupizenia unei afirmatii de acest fel, ma inspaimanta faptul ca aceste mentalitati sunt transmise mai departe copiilor nostri, care pana la urma vor invata sa gateasca, sa coasa sau sa bata cuie, dar nu din placere sau din necesitate, ci pentru ca asta le lipseste pentru a deveni pe deplin oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu