Intamplarea povestita anterior mi-a amintit de alta, care a avut loc cu cativa ani in urma.
Era iarna si ninsese toata dupa-amiaza. Am iesit sa ne bucuram de zapada la caderea serii.
Dupa plimbarea prin mormanul de alb, bulgarii aruncati intre noi si prinsul fulgilor cu limba, ne intorceam fericiti spre casa (nu-i asa ca vi se face un pic dor de iarna?).
Ajunsi in scara blocului, am constatat ca "se luase lumina", asa ca ne-am dus la masina, am luat lanterna pusa acolo pentru orice situatie si am intrat din nou in bloc. Am inceput sa urcam scarile prin intuneric, ghidati de lanterna, dar si de lumanarile pe care toit vecinii, iesiti la o sueta cu ocazia caderii curentului, le tineau in maini.
Conversatiile se poticneau cand ajungeam la fiecare etaj, in timp ce, la lumina palpaitoare, fetele noastre erau cercetate cu atentie.
Pana la urma, cineva ne-a pus intrebarea care statea pe buzele tuturor: "Sunteti de la lumina?"
4 comentarii:
Asta este buna si de pus intr-un film!
Nefericita idee au avut arhitectii cand au creat blocurile astea mamut, in care locuiesc mai multi oameni decat pe strada mea.
La fel ca si cea de la postarea anterioara :-)
Poate au avut o idee buna, uite cate subiecte avem; plus ca avem ocazia de a cunoaste mai multe tipologii umane.
Aoleu! Cat de sinistru, sa ii vezi cu lumanari pe paliere :)) Horror!
@Morticia
O atmosfera speciala, nimic de zis.
Trimiteți un comentariu