Restaurante bucurestene: Divan

Tot in Centrul vechi, la cativa metri de St. George, restaurantul unguresc despre care va povesteam data trecuta, se afla un restaurant turcesc. Cei care o stiti pe Lady Io cea gatitoare de multe turcisme veti intelege de ce m-am hotarat sa vad ce cu restaurantul acesta.

Mai bine pozionat decat Pinar si cu siguranta adresandu-se unui alt tip de public, Divan este un amestec de mancare turceasca de buna calitate cu un decor de fitze. Fitzele nu ajuta prea mult confortului personal, pentru ca mesele joase, la care te asezi pe niste taburete micute, intr-un spatiu destul de stramt, te determina sa stai cam incomod (vorbesc despre terasa, nu am stat inauntru).

Divan este dotat cu o armata de chelneri ce par usor dezorientati. Servirea se desfasoara cu incetinitorul, mancarurile sunt aduse intr-o ordine usor haotica, astfel incat ajungi uneori sa primesti painea cam pe cand esti pe cale sa termini de mancat.

Dar ce paine! Destul am criticat. Painea este facuta chiar de catre bucatar, este o lipie umflata si extraordinar de gustoasa.

Meniul prezinta o poveste destul de simpatica despre bucatarul de la Divan, un turc pe nume Salih, care viseaza noaptea ca gateste si nu isi poate imagina o lume fara arome. Preturile sunt mai mari decat la Pinar (este oarecum si firesc, din cauza pozitiei).

Am comandat Lahmacun (lipie peste care se pune carne de oaie/ miel, rosii, ceapa si condimente) si un amestec de aperitive/ gustari (meze) in care turcii sunt mari specialisti.

Aspectul este ireprosabil, iar aromele se intrepatrund in acel mod perfect pe care il reusesc turcii chiar si in cele mai umile lokanta din Istanbul. Nu stiu daca Salih chiar viseaza o lume alcatuita din arome, dar va pot spune cu certitudine ca are o contributie importanta la alcatuirea unei astfel de lumi. Asa ca mancarea te face sa uiti orice mici neajunsuri ar avea acest restaurant. Pentru ca indiferent de decor, pana la urma valoarea unui restaurant este data de bucatarul sau.

Sa nu va imaginati ca m-am oprit aici. Am tinut neaparat sa incerc si un desert. Güllaç se face din foi din faina de orez, insiropate cu lapte si apa de trandafiri, presarate cu fistic zdrobit. Un desert care aproape ca-l face pe cel care il degusta sa ii inchine poezii.

Concluzii: mancarea exceptionala, servirea de nota 6, confortul tot cam asa. Dar, cum ziceam, bucatarul salveaza tot prin arta sa.

Divan: Str. Franceza nr.46-48, rezervari +40 (0)21 312 30 34