Ce ne lipseste

Am citit pe strada pe un banner o afirmatie care m-a surprins prin adevarul ei:: Binele o duce rau in Romania.

De ce ne plangem? Ca a crescut TVA-ul, ca salariile au scazut, ca avem cei mai scumpi kilometri de autostrada din lume, ca nu esti in siguranta pe trotuar, ca marfa este scumpa si proasta, ca suntem pacaliti de comercianti, ca ne stricam pantofii proaspat cumparati pe strazile stricate, ca facem 2 ore pana la serviciu in inghesuiala, ca in tramvaie pute, ca semafoarele sunt defecte de luni de zile, ca ambulanta nu ajunge la pacienti, ca traficul este de cosmar, ca la circa financiara programul este pana la pranz, ca functionarii sunt scarbosi, ca vanzatoarele sunt obraznice, ca si clientii sunt turbulenti, ca misoginismul este in floare, ca mizeria infloreste la tot pasul samd.

Desigur ca exista  multiple cauze, pe cele economice si politice nici nu vreau sa le discut. Dar ce-ar fi daca am cauta o cauza comuna a tuturor acestor probleme care ne fac viata amara? Convingerea mea este ca probema noastra mare este lipsa respectului fata de celalalt.

In familie copilul este invatat sa nu fie fraier si sa nu respecte pe nimeni. Nu este de mirare ca, odata ajuns la adolescenta, isi bate mama sau isi injunghie tatal. Daca Doamne fereste are parte de o invatatoare sau un profesor care il invata regulile de bun simt, ajuns acasa este "prelucrat" de parintii sai, care ii spun ca "aia este proasta" si "da-i dracu', ca e toti niste comunisti".

Ajuns la liceu, adolescentul nostru are sansa de a gusta din numeroasele oportunitati care sa vand ca painea calda in curtea scolii: ierburi si tigari, pe care nici macar nu le mai ascunde acasa, caci parintii sai sunt cei care l-au invatat ca regulile sunt pentru prosti.

Cand termina liceul, banii parintilor il ajuta sa obtina o diploma de facultate si carnetul de sofer. Acum este un om implinit. Va face fata vietii asa cum a fost invatat: dispretuindu-i pe ceilalti, dorindu-si sa vada toate caprele vecinului moarte, isterizandu-se in magazine si ucigand oameni pe trecerea de pietoni. Dar nu-i nimic, aceasta nu este decat o frana, caci nu-i asa? cu bani cazierul ramane curat ca lacrima.

Sigur, acesta este un exemplu. Haideti sa ne uitam la paznicul unui magazin. Sta in dreptul intrarii, cu un aer magistral, uitandu-se cu dispret la clientii care trebuie sa-l ocoleasca pentru a putea intra. Sau la chelnerul care uita sa aduca desertul, dar nu uita sa-l puna pe nota de plata. Sa ne uitam la copilul dragalas care trece pe langa noi, de mana bunicutei care ii indeasa pe gat ultimii pufuleti si arunca punga pe jos. Si la sugarul pe care mama lui il plimba intr-un carucior pe care-l tine cu o mana, in timp ce cu cealalta se straduieste sa-si aprinda o tigara. Sa privim cum in jurul nostru infloreste nesimtirea, la care nimeni nu mai are reactii.

Sa ne miram deci ca guvernul anunta o majorare de TVA cu 3 zile inainte de punerea ei in practica? Ca pe forumuri si pe diverse platforme online comentariile sunt in majoritate injurioase? Sau ca respectarea regulilor limbii romane este considerata desueta sau, si mai rau, comunista?

Respectul fata de celalalt trebuie predat ca materie obligatorie la scoala, la facultate si la serviciu. Iar ignorarea lui trebuie amendata de cei din jur si de autoritati. Dar, ca sa spun o vorba ce mi-e draga tare: N-ai cu cine!