Cand femeile au cerut drepturi egale cu barbatii nu se gandeau ca vom ajunge atat de departe cu aceasta egalitate.
Eu una nu mai vreau sa fiu pe picior de egalitate.
Da, vreau sa fiu considerata mai slaba si sa fiu invitata sa iau loc in mijloacele de transport in comun.
Vreau sa fiu considerata incapabila de a duce mari greutati, iar acestea sa fie carate de barbati.
Vreau sa fiu salutata, sa nu mai astepte diversi cunoscuti sau vecini sa fie salutati.
Vreau sa intru prima pe usa si sa fiu tratata cu consideratie.
In ziua de astazi, egalitatea intre sexe inseamna exacerbarea pornirilor mitocanesti ale unora dintre concetatenii nostri care erau oricum predispusi la asa ceva. Ii recunoastem cu usurinta: sunt cei care imping cu burta si cu mainile pentru a ajunge primii la un loc liber din tramvai; sunt tinerii care zac prabusiti pe cate un scaun in timp ce alaturi o femeie gravida abia se mai tine pe picioare; sunt cei pe care ii vezi ducand o painica intr-o punguta, in timp ce nevasta se grabeste in spate, carand o plasa cu cartofi; sunt cei care nu te saluta, desi te cunosc; sunt cei care se ingramadesc sa intre inaintea ta in magazin sau te dau la o parte ca sa ajunga primii la casa; sunt cei care isi lasa sotia gravida sa coboare cu caruciorul si copilul in brate, zbierand la ea din masina sa se grabeasca.
9 comentarii:
Din umilul meu punct de vedere, "egalitatea" nu are nici o legătură cu "mitocănia". Pe de altă parte, recunosc, le blamez pe amândouă. Mitocănia ar trebui amendată nu numai moral dar şi din punct de vedere legal. Iar tâmpenia cu egalitatea, ar trebui repudiată pentru că, în esenţa ei, este o aberaţie. Bărbatul şi femeia nu vor putea, niciodată, să fie egali. Poate doar spiritual/moral. Bărbatul are punctele sale "forte" şi, de asemenea, şi femeia. Cele două fiinţe se completează, nu se iau la întrecere.
@PeterG
Ai intuit foarte bine ceea ce voiam sa spun :-)
Doar ca mitocanii iti mai arunca in fata: ei, ati vrut sa fiti egale! Poftim egalitate!
De fapt, ceea ce ma (ne) deranjeaza este mitocania.
Ma tem ca pe unii din mitocanii despre care este vorba i-au crescut cu grija asa niste femei,mamele lor.Am vazut in tramvai de mai multe ori cand mama statea pe un scaun si in fata ei, pe alt scaun, odorul de 6-7 ani.Tramvaiul plin si o batranica sta in picioare.Cineva a "indraznit" sa ii spuna copilului sa ofere locul doamnei in varsta. Nu stiti ce scandal a urmat, pentru ca mamica a inceput sa urle: Sa nu te scoli cumva Gigica! Ce aveti cu copilul, ca e obosit, vine de la scoala... Asa invata de mic ca de pe scaunul din tramvai te ridici doar daca trebuie sa cobori!
Am senzatia ca in ziua de azi manierele si politetea (cum ar fi sa-i deschizi usa unei femei sau sa-i cari ceva greu) sunt considerate de (unii) barbati ceva old-fashioned, din alte epoci. Uneori cand am ocazia sa vorbesc cu un barbat trecut de 60-70 de ani, sau cand vad vreunul la televizor invitat la vreo emisiune, ma frapeaza de fiecare data politetea, manierele, buna crestere, cavalerismul care transpar din vorbe si gesturi. In mod clar e ceva ce nu mai vezi la barbatii de azi, chiar si la cei care sunt ok ca politete si bun-simt. Pur si simplu nu mai preda nimeni bunele maniere la scoala si nici in familie...
@Miss Zebra
Foarte corect! Si asta nu se aplica numai in treaba cu tramvaiul.
@teampit
Poate ar fi bine sa initiem o miscare pentru predarea bunelor maniere in scoala; eventual si ceva similar pentru parinti si copii, la TV. Ce parere ai?
Oooof, ar trebui sa initiem o gramada de miscari! :) Numai ca eu ma simt neputincioasa. Ma simt ca in povestirea lui Mihai Bendeac, cand a fost umilit in benzinarie de un cocalar cu SUV, apoi a tras motocicleta pe dreapta si a plans cu casca pe cap, pentru ca si-a dat seama ca e invins si a hotarat sa nu faca niciodata copii in Romania. :( Dar poate daca ne adunam mai multi imi revine optimismul. :)
Din pacate, nu avem in ce alta tara sa facem copii. Cel putin eu.
Si cum m-am saturat sa ma plang, ma gandesc ce se poate face. Si sa stii ca suntem multi, doar ca ceilalti sunt mai zgomotosi :-)
imi aduc aminte acum vreo cinci ani cand fostul meu sef ma intreba daca nu ma simt jignita in calitate de fomeie independenta ca cel care avea sa imi devina jumatate mai buna imi deschidea usa, imi tinea scaunul sa ma asez, imi dadea haina la plecare, etc. i-am zis ca nu, pentru ca nu exista nicio legatura intre una si alta. daca pot sa negociez dur intr-o sedinta, nu inseamna ca nu pot sa accept sa mi se care papornitele dupa. sunt zmeu doar la job, si si acolo doar cand trebuie. altfel, sunt mica, neajutorata si delicata :D. (daca Zana sustine vreodata contrariul, sa nu o credeti!)
@Zazuza
Mici, neajutorate si delicate, imi place :-))
Trimiteți un comentariu