Manastirea Neamtului:
Sihastria:
La cetatea Neamtului am ajuns dupa un efort fizic sustinut, pe o panta abrupta. A meritat efortul, spun eu acum, atunci eram cam obosita ca sa-mi dau seama.
Cetatea este absolut impresionanta, fotografiile nu pot reda cu fidelitate realitatea.
Este conservata surprinzator de bine, cel putin pentru mine a fost o surpriza dupa ce am vazut cam cum se conserva cladirile de valoare din Bucuresti.
Accesul in cetate se face pe un fel de pod suspendat. Cadrul natural avantaja apararea cetatii.
Vazand cetatea aceasta mi s-au intamplat doua lucruri: mi-am amintit de lectia din manualul de limba romana de clasa a 6-a - "Sobieski si romanii" si am inceput sa-l simpatizez pe Stefan cel Mare.
10 comentarii:
Mai, tu-mi amintesti de locurile copilariei. :) Si aici am fost tot intr-o excursie cu pionerii. E foarte frumos, intr-adevar, sper sa ma intorc acolo candva...
Minastirile Moldovei au fost intotdeauna, pentru mine, un refugiu din viata de zi cu zi.
Si totusi ma gindeam ca toata aceasta energie a atitor maicute si calugari, foarte multi tineri, ar trebui indreptata si spre binele comunitatilor exterioare, nu numai pt cel al unei minastiri.
Maicutele ar putea ajuta la programele dupa orele de scoala pt copii din clasele mici, la vizite in case de batrini carora ar putea sa le citeasca, sa faca cu ei simple exercitiii de gimnastica. Sunt o sumedenie de lucruri foarte utile care ar putea fi facute in folosul comunitatii. Asa vad eu credinta, o credinta aplicata.
In tari vestice sunt multe persoane care fac acest gen de voluntariat. Insa pentru maicute si calugari aceste activitati ar trebui sa fie o implinire a celor propovaduite.
@teampit
Daca ti-am amintit de copilarie, asta nu poate fi decat de bine :) Sunt locuri speciale.
@Anonim
Din pacate, nu stiu suficient de multe lucruri despre activitatea calugarilor pentru a avea o parere despre asta, poate exista lucruri pe care noi nu le stim.
@Anonim 2
Spam-ul nu e binevenit pe acest blog, prin urmare comentariul tau a fost sters.
Lady Io, :) ,
cu ceva ani in urma am vizitat manastirea Neamtu. Pe una dintre aleile ce duc spre biserica centrala, era marcat cu vopsea un dreptunghi. Curios, din fire, am intrebat ce e cu forma respectiva pe care nu calca -atunci cel putin- nimeni. Mi s-a povestit ca intr-o buna zi, in locul acela pamantul s-a inaltat brusc, iar cand calugarii au sapat, au gasit ramasite umane. Cam cu asta am ramas de atunci- scuzabil, aveam vreo 9 ani.
Mai exista marcajul acela?
@Viva el Penguin!
Nu l-am vazut.
Uau! Ce frumos e cimitirul. Eu nu am fost :( dar tare imi doresc sa ajung si eu prin partile acelea...
@Morticia
Daca ai nevoie de informatii despre cazare, stii unde ma gasesti :)
Trimiteți un comentariu