Tot am senzatia ca in ultimele luni pe site-ul Realitatea stirile sunt scrise de catre niste copii care lipsesc in mod constant la orele de limba romana. Exemplul de astazi este numai unul dintre multele cazuri pe care le-am vazut de ceva vreme.
Se afișează postările cu eticheta TV. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta TV. Afișați toate postările
joi, 31 martie 2011
duminică, 26 aprilie 2009
Uimire si cutremur...
... sau numai cutremur, ca de uimit nu prea ne mai uimeste nimic.
Vreau sa acord premiul Rusinica cu ardei iute televiziunilor romanesti, care aseara parca aveau un scop comun in viata: sa panicheze populatia.
Nu lucrez in televiziune si nu stiu cum e. Adevarat. Dar sunt telespectator si pot spune ce mi-ar trebui in minutele de dupa un cutremur, minute in care este clar ca nu am cum sa aflu magnitudine, epicentru, pagube etc.
Si de ce spun "ce mi-ar trebui" - pentru ca televiziunile la asta trebuie sa se gandeasca ce informatii sunt necesare populatiei care trece/ tocmai a trecut printr-un cutremur. Simplu: acele informatii care salveaza vieti (sau, cel putin, nervi).
Daca as avea o televiziune, as crea chiar de astazi un scenariu de cutremur, usor de accesat. Imediat dupa cutremur, stirile trebuie sa contina: informatia ca a fost cutremur (pentru cei care nu sunt siguri), urmata de "best practices" - sfaturi despre cum sa ne calmam, cum sa reactionam, sa nu intram in panica, sa nu o luam pe scari si tot ce se mai spune la Manualul bunului cutremurat.
Datoria televiziunilor, aseara, nu era sa informeze populatia ca a fost cutremur, ca nu se stie inca magnitudinea, ca in cazul unui cutremur pot muri multi oameni. Nu, datoria lor era sa informeze populatia asupra lucrurilor care se stiau clar in acel moment si care erau necesare: a fost cutremur, este esential sa nu intram in panica etc.
PS fara nicio legatura cu vreun cutremur, mie mi-a placut cartea care a dat titlul acestei postari - Uimire si cutremur si o recomand celor care vor sa cunoasca putin Japonia contemporana. Si nu, nu este vorba despre cutremur in aceasta carte.
Vreau sa acord premiul Rusinica cu ardei iute televiziunilor romanesti, care aseara parca aveau un scop comun in viata: sa panicheze populatia.
Nu lucrez in televiziune si nu stiu cum e. Adevarat. Dar sunt telespectator si pot spune ce mi-ar trebui in minutele de dupa un cutremur, minute in care este clar ca nu am cum sa aflu magnitudine, epicentru, pagube etc.
Si de ce spun "ce mi-ar trebui" - pentru ca televiziunile la asta trebuie sa se gandeasca ce informatii sunt necesare populatiei care trece/ tocmai a trecut printr-un cutremur. Simplu: acele informatii care salveaza vieti (sau, cel putin, nervi).
Daca as avea o televiziune, as crea chiar de astazi un scenariu de cutremur, usor de accesat. Imediat dupa cutremur, stirile trebuie sa contina: informatia ca a fost cutremur (pentru cei care nu sunt siguri), urmata de "best practices" - sfaturi despre cum sa ne calmam, cum sa reactionam, sa nu intram in panica, sa nu o luam pe scari si tot ce se mai spune la Manualul bunului cutremurat.
Datoria televiziunilor, aseara, nu era sa informeze populatia ca a fost cutremur, ca nu se stie inca magnitudinea, ca in cazul unui cutremur pot muri multi oameni. Nu, datoria lor era sa informeze populatia asupra lucrurilor care se stiau clar in acel moment si care erau necesare: a fost cutremur, este esential sa nu intram in panica etc.
PS fara nicio legatura cu vreun cutremur, mie mi-a placut cartea care a dat titlul acestei postari - Uimire si cutremur si o recomand celor care vor sa cunoasca putin Japonia contemporana. Si nu, nu este vorba despre cutremur in aceasta carte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
