Am copilarit intr-un cartier frumos, cu case si blocuri vechi, curti mici si pline de verdeata, garduri acoperite de flori cataratoare.
Mergeam la gradinita in curtea Bisericii Armenesti, intr-o cladire care apartinuse comunitatii armene si fusese confiscata de comunisti. Treceam in fiecare zi pe langa usa Bisericii, iar intr-un an, de Craciun, am vazut inauntru un brad imens, impodobit. Amintirile din curtea gradinitei, aceeasi cu a bisericii, sunt amintiri ale unei copilarii frumoase.
Dupa '89, cladirea gradinitei a fost redata proprietarului de drept, comunitatii armene. Langa biserica a inceput un santier care a chinuit cartierul ceva vreme. Urma sa se construiasca o cladire de birouri cu multe etaje, nesocotindu- se in totalitate cartierul vechi care urma sa fie afectat de o astfel de constructie. Oricat s-au opus unii, constructia a continuat. Intr-o noapte, primul semn al nefastei apropieri dintre o cladire istorica si o cladire de dimensiuni mult prea mari s-a produs: Biserica s-a crapat in trei parti. A fost ulterior incorsetata intr-un brau metalic care sa o tina intreaga.
Cladirea de birouri a continuat sa se inalte, sfidand orice lege a bunului simt. A fost finalizata, data in folosinta, iar in aceasta noapte a ars. Incendiul a pus inca o data in pericol Biserica Armeneasca, dar si intregul cartier (la numai cativa metri, peste drum, se afla un imens distribuitor de gaze, plin de semne de avertizare asupra pericolului reprezentat de foc).
14 comentarii:
Este tare frumos si emotionant ce ai scris! O fi un semn incendiul asta...
Multumesc, Flavius! Si eu m-am gandit la asta tot ca la un semn - al doilea semn, dupa craparea bisericii, ca aceasta cladire nu isi are locul acolo.
Ca de obicei, oamenii cu bun-simt isi fac griji ca nu e frumos si politic corect sa-si doreasca daramarea unei cladiri-monstru din toate p.d.v... In timp ce niste arhitecti de doi lei si niste autoritati corupte incurajeaza fara niciun scrupul distrugerea monumentelor istorice si a peisajului urban. Cine a aprobat aceste cladiri de beton si sticla langa cladiri istorice ar trebui impuscat cu bile de cauciuc in fund. Daca vrei cladiri de birouri si zgarie-nori, construieste-le, frate, la periferie sau in zone industriale! Hai ca m-am enervat! :)
Cu bile de cauciuc in fund, haha, chiar ca da :-))
Off-topic: M-am apucat de dulceata de visine :-)
Superbe amintirile si fotografiile vechilor cladiri bucurestene...n-ai putea sa faci mai multe pentru bucuria ochiului ?
@Danagib
Ma bucur ca ti-au placut. O sa mai fac, de indata ce imi cumpar o camera noua, caci a mea tocmai a sucombat :-((
Apropo de asta, problema asta exista si la cladirea aia imensa care se construieste langa catedrala sf. iosif. Am auzit acum ceva vreme ca i-au ridicat avizul de constructie si ma tot astept de atunci sa o darame. Insa nu misca nimic la ea. Probabil asteapta un nou primar ca sa le dea din nou aprobarea...
@Morticia
Asa este, nu stiu ce se va intampla si cu acea cladire.
Apropo, cand a fost finalizata cladirea de la Armeneasca, un vecin mi-a spus ca "macar e mai frumoasa decat altele" si mi-am amintit de bancul cu "Amanta noastra e mai frumoasa".
Daca as fi primar, as delimita anumite zone in care sa fie interzisa constructia de cladiri de genul asta (metal si sticla); toate cladirile care se construiesc ar trebui sa fie de o inaltime maxima de 3-4 etaje, iar stilul ar trebui sa nu intre in contradictie cu cel al cladirilor din jur.
eu mă bucur din tot sufletul că a luat foc. trebuia să ardă de tot, ca multe altele de genul ăsta.
ca să nu mai zic că pe zi ce trece mă conving că nu e nicio diferenţa între cei care dau autorizaţii de construcţii acum şi cei dinainte de '89. toţi sunt o apă şi un pământ.
@licurici
Nu cred ca sunt diferiti, sunt aceiasi oameni, poate doar interesele sa difere.
cladirea de langa Sf. Iosif, din pacate, se va finaliza. desi Biserica Catolica a castigat primul proces, a pierdut la recurs :(.
Pacat!
Am auzit la TV si am si citit pe undeva, ca structura de rezistenta nu este afectata.
Asta inseamna ca vor reface negresit monstruozitatea.
Mai tineti minte versurile cantecelului din copilarie:
"Podul de piatra s-a daramat,
A venit apa si l-a luat;
vom face altul, pe rau in jos,
altul mai trainic si mai frumos" ???
Cred ca varianta refacuta o sa fie si mai rea decat cea care a ars.
Este curios cum functioneaza memoria. Cand am citit acum ce ai scris, mi-am amintit brusc de o scena de cand eram mica, in curtea gradinitei, si jucam chiar podul de piatra.
Trimiteți un comentariu