marți, 9 iunie 2009

Bucuresti - my kind of town



"Tu crezi ca Bucurestiul este de vis...chiar si in poza asta???" m-a intrebat cineva intr-un comentariu, vorbind despre poza din antetul blogului.
Tot intr-un comentariu lasat pe blog, altcineva mi-a dat de inteles ca iubeste Bucurestiul, spre deosebire de mine.

Il iubesc? Il urasc? Am de ales, pot sa nu-l iubesc? Si am de ales, pot sa nu-l urasc? Ca in orice relatie pasionala, granita dintre dragoste si ura este una foarte subtire.

M-am nascut in Bucuresti si multe dintre amintirile mele dragi sunt aici. Copiii de pe alee, joaca pana la caderea noptii, intrerupta de bunicile care ne chemau la masa, scoala de la colt - toate fac parte din mine si au avut loc in Bucuresti.
Toate evenimentele normale sau mai putin normale din viata unui om: scoala, '89, golanii (cei de la Piata Universitatii), mineriade, liceul, amoruri de liceu, facultatea, relatii pierdute, relatii castigate, bucurii, dezamagiri, impliniri - toate s-au intamplat in Bucuresti.


Cand ies duminica dimineata din casa, tot cartierul este insorit si este liniste, nu se aud decat pasarile ciripind.



Deci am de ales, pot sa nu-l iubesc?

Pe de alta parte: mizerie, mitocanie, agresivitate, prost gust, galagie, hotie - toate acestea caracterizeaza Bucurestiul poate mai mult decat alte orase din Romania. Asadar, am oare de ales, pot sa nu-l urasc?

Ceea ce nu-i poate contesta insa nimeni acestui oras este faptul ca il el nu te plictisesti niciodata.
Un drum pana la paine este suficient pentru a mai descoperi ceva: un vecin mai special, o muzica noua, un gunoi nou, o reclama noua. Apropo, mai stiti cum arata magazinul Unirea, pe sub reclame?
Daca mergi cu masina, iar nu te plictisesti. Intotdeauna, vecinii de trafic vor avea grija sa-ti mentina atentia treaza. Daca esti iubitor de spectacole, din fericire sunt suficiente teatre si manifestari culturale.
Reclamele de pe cladiri, planurile primariei, pasajele care se construiesc sau se inchid, noaptea muzeelor, bordurile, parcarile (mai exact, lipsa lor), spectacolele de teatru in strada, concertele in aer liber, parcurile in care copiii stau la coada pentru a se da in leagan, bucurestenii de toate provenientele (oameni, caini, pisici, sobolani, vrabii, mierle, ciori, porumbei) - toate acestea alcatuiesc un puzzle din care rasare, mandru Bucurestiul - my kind of town, cel in care niciodata nu te plictisesti.

Flavius ne-a aruncat manusa, propunandu-ne sa scriem cate un articol despre orasele in care traim. Povestea intreaga a acestei initiative o gasiti aici.
Va provoc si eu pe voi acum la acelasi exercitiu ma refer aici la toti cei care intra pe blogul acesta (Flavius, nu te superi, nu? Ma gandeam sa devina un fel de leapsa - mai altfel). Ce parere aveti?

9 comentarii:

Miss Zebra spunea...

Daca as fi amicul nostru V, as rosti pe un glas subtirel" Supeeerb!", lasand asistenta in dilema ; E de bine?.. E de rau?..Ce o fi vrut sa zica?...
Eu spun numai ca este foarte frumos si mi-a placut!
Dar am fost total derutata de imaginea aceea cu scara unui bloc.. Mi-a dat peste cap toate reperele.

Lady Io spunea...

Oof, Miss Zebra! Poate vrea sa spuna mai mult imaginea decat ca e o scara banala de bloc...

Zazuza's Gulaschsuppe spunea...

ma voi stradui sa zic ceva despre multiplele locuri prin care imi port existenta: multiple in numar de trei :). stiu deja care e favoritul... oare?!

Lady Io spunea...

Asteptam cu nerabdare :-)

Flavius Ţerbea spunea...

Normal ca nu ma supar sa dai ideea mea creatza mai departe! Dimpotriva, cred ca-i interesant sa citesti "my kind of town" la cat mai multa lume. Zilele astea incerc si eu sa scriu despre Williamsburg, sper sa-mi vina inspiratia...care cam sta la umbra zilele astea...
Multumesc ca ai scris! :)

Dana spunea...

Imi aduce aminte de cei 5 ani de facultate petrecuti intr-un Bucuresti pe care credeam ca-l voi detesta, dar pe care l-am iubit facand abstractie de plusurile si minusurile lui, doar pentru farmecul lui....

Lady Io spunea...

@Danangib
Poate asta este farmecul lui, ca nu stii daca sa-l detesti sau sa-l iubesti. Ce este clar e ca nu nu-i poti ramane indiferent.

Morticia spunea...

Urasc sa o dau in clisee, dar "pacat ca e locuit" (de atatea neamuri proaste).

Lady Io spunea...

Morticia, sa stii ca-mi trecuse si mie prin cap exact acelasi "cliseu"