De vorba

Ne cunoastem de vreo doi ani si ii cunosc deja cea mai mare parte din viata: iubiri, prietenii, probleme cu masina, probleme de familie. Nu am cerut niciodata sa le aflu, totusi mi le-a povestit. Ce conteaza inca o persoana care ii cunoaste viata sexuala si preferintele culinare?

Iar acum se invarte in jurul meu, povestindu-mi despre ultima sa achizitie. De fapt, impropriu spus achizitie, mai degraba dorinta nerealizata.

A vazut niste blugi la Zara, niste blugi perfecti, cu un mic fermoar in partea de jos. Nu a avut timp sa-i probeze, asa ca s-a dus acasa gandindu-se la ei. I-a visat si noaptea, a vorbit cu toata lumea despre ei. Imi explica cum dintr-o data i s-a parut ca este un nimic fara blugii aceia. Pur si simplu nu exista fara ei.

Asa ca s-a dus la Zara, dar ce supriza neplacuta! Erau prost croiti si nu-i veneau deloc bine. Iar acum se simte ca si cand viata sa nu ar mai valora nimic fara blugii aceia. Pur si simplu, se pare ca viata si-a pierdut din savoare din cauza unei perechi de pantaloni.

Si stau sa ma intreb: cand am gasit ultima oara acel ceva care sa ma defineasca pe mine ca persoana si fara de care viata mea sa nu mai valoreze nimic?