Rasfaturi si lucruri inutile

Suntem niste oameni tare rasfatati. Nu de soarta, ci de noi insine. Impinsi de la spate sa consumam, ne trezim spunand ca pur si simplu nu mai putem trai fara o bluza noua, o pereche noua de pantofi sau o camera foto scumpa.
Ne cumparam ceasuri scumpe, desi ceasul nici nu mai este o necesitate astazi, cand toata lumea foloseste telefonul si ca ceas. Ne cumparam mii de zorzoane, bluzite, pantofi si declaram ca shoppingul este doar o terapie care se ne face sa ne simtim mai bine. O terapie de tip nou, in ziua de azi, cand valorile nu mai sunt evidentiate de cartile citite, ci de mall-urile frecventate.

Iar cand vin vremuri ca cele de acum, gasim foarte dificil sa traim fara aceste mici rasfaturi, desi acum cativa ani dormeam linistiti noaptea si fara sa avem pantofi si bijuterii asortate fiecarei tinute. Nu aveam depresii, desi nu auzisem inca de terapia prin shopping. Ne multumeam cu o casuta in care sa ne ducem existenta, fara sa ne punem problema piscinei din curte.

Urmaresc din cand in cand o emisiunea fascinanta la MTV - Sweet Sixteen. Puteti vedea aici episoade din ea. Este vorba de niste fetite din Statele Unite, care isi organizeaza petrecerea pentru aniversarea celei de-a 16-a zile de nastere. Inteleg ca este o varsta importanta (sunt usor ignoranta, recunosc, nu stiu de ce e atat de importanta, probabil ca din cauza ca e varsta la care isi pot lua carnetul de conducere), de aceea trebuie sa organizeze o petrecere cu totul si cu totul speciala (cam cum isi pregateau unii dintre noi majoratul). Ei, dar fetele astea nu sunt doar niste americance obisnuite. Sunt fete de bani gata, iar pretentiile lor sunt pe masura. De la o tanara domnisoara care declara ca daca nu primeste de ziua ei un Mercedes alb, viata sa intreaga ca fi distrusa, pana la o alta tanara domnisoara pentru care s-a blocat circulatia pe mai multe strazi dintr-un oras ca sa ajunga ea, intr-o limuzina inconjurata de un alai de motociclisti, la locul unde se tinea petrecerea. Sau de la o pustoaica ce isi acuza tatal ca nu este in stare sa-i angajeze niste staruri adevarate care sa-i cante la petrecere (onorariul fiind unul cu multe zerouri) pana la alta care si-a umilit colegii de scoala aruncandu-le un numar limitat de invitatii, pe care care acestia pur si simplu s-au batut.
De ce ma fascineaza? Este incredibil cat de departe pot merge proasta educatie insotita de posibilitatile financiare oferite copiilor. Este o oglinda hiperbolizanta a societatii de astazi, cand nu ne mai percepem noi insine ca pe niste valori, ci doar ca purtatori de haine, masini si accesorii la moda, iar singurul lucru pentru care ne mai luptam este bunastarea - preferabil luxurianta.