Mi-am dat seama ce urasc cel mai mult la orasul asta (adica la Bucuresti). Nu e doar mizeria, nu e doar uratenia din jur. Urasc frica cu care ne confruntam zi de zi cand iesim pe strada.
Frica de a nu fi muscat(a) de cainii intretinuti de portarii fabricilor sau de batranele miloase de la bloc. Dar carora nu le este suficienta mila incat sa-i tina in casa.
(Lasati, domnisoara, ca astia nu stie sa muste!")
Frica de a nu ti se smulge geanta pe strada.
Frica de a nu fi agresat(a) de diversi indivizi.
Frica de a nu fi buzunarit(a) in tramvai.
Frica de a nu fi calcat(a) de masina pe trotuar sau pe trecerea de pietoni.
Frica de a nu da peste nebuni cu cutite in autobuz.
Frica de a nu-ti rupe vreun picior din cauza gaurilor de pe strada sau a unor bare de otel care rasar din pamant.
Frica de a nu te trezi cu tencuiala vreunui bloc in cap.
Frica de a nu ti se scutura gunoaie in cap, de la vreun balcon.
Frica de a nu mai gasi loc de parcare la intoarcere, daca faci imprudenta sa pleci cu masina.
De fiecare data cand plec in concediu in alte tari, imi place sa ma uit dimineata la localnicii care pleaca la treburile lor zilnice. Poate nu zambesc, dar fetele lor sunt senine. Nu am vazut atatia oameni incruntati cum vad in Bucuresti. Poate pentru ca nu au de ce se teme.
10 comentarii:
despre asta o sa scriu si pe blog, dar asa, ca avanpremiera, discutie ieri cu frate-mio in masina cand il asteptam pe jumi sa iasa de la serviciu. subiect: prin fata masinii parcate a trecut o femeie care zambea larg.
Fratello: iete-o si p-asta, de ce o rade asa ca proasta? (frtello nu e deloc delicat)
Eu: ma, esti chiar culmea! ce te miri asa? in loc sa te bucuri ca vezi o fatza fericita. ce, daca vezi unu' trist, te intrebi de ce o fi asta trist ca prostu'?
cred ca dialogul spune multe despre noi si despre Bucuresti.
Bun inventar al fricii! Si eu am "pe stoc" tot ce-ai enumerat, plus altele, cum ar fi: teama ca salvarea sau pompierii n-ar putea sa intre, in caz de ceva grav, pe strada mea blocata de masini parcate aiurea. Sper macar ca in Bucuresti sa nu avem motive si mai grave sa ne temem, cum ar fi: sa nu fim impuscati sau jefuiti la orice colt de strada, sa nu puna vreun terorist bomba in metrou si alte chestii naspa. Brr!
Mi-aș permite să fac afirmația conform căreia lucrurile nu stau chiar așa de rău. În ceea ce privește pericolul ce ne pândește la tot pasul, nu cred că orașul este neapărat "vinovat". Mai degrabă este părtaș la ceea ce se întâmplă, sub nuanțele sale cenușii și pâcla ce-l înconjoară.
Vremurile pe care le trăim și societatea în sine, sunt direct vinovate de starea lucrurilor, mai degrabă decât acest oraș ce, cândva, era supranumit "micul Paris" [actualmente, i se poate spune, cu siguranță, "micul Periș"].
Cât despre "moacele" concetățenilor noștri... S-ar putea scrie un tratat despre acest aspect și tot nu am putea înțelege exact ce se întâmplă cu adevărat. Chiar acum câteva zile, revedeam secvențe din emisiunea "Lumea lu' Gaiță" [realizată undeva prin anii '90] și am observat diferențele notabile dintre Bucureștiul de atunci, cetățenii săi și prezent. Îmbunătățiri majore se pot observa cu ușurință. Faptul că nu ne putem compara cu "străinezii", nici acum, nici atunci și, cred eu, nicicând, ține totuși și de faptul că suntem români.
Si eu traiesc cu fricile enumerate de tine (la care adaug frica de a merge pe jos pe Victoriei si de a nu intra vreo masina in mine, in special de cand am aflat ca stalpisorii de pe marginea trotuarului nu sunt pentru protectia pietonilor ci pentru a impiedica parcarea masinilor :|), dar, vorba Iuliei, zic mersi ca macar nu traiesc cu teama ca pot intra intr-o banca si sa aiba loc vreun jaf armat sau mai stiu eu ce. Desi vad ca au aparut si pe la noi din astea in ultima vreme (sau acum au inceput sa se dea si la tv)...
@Zazuza
Foarte buna dovada ca am ajuns ca lucrurile normale sa ni se para iesite din comun.
@teampit
Sau teama de sistemul medical in sine (ceea ce nu tine neaparat de Bucuresti, unde totusi situatia este ceva mai buna, cred)
In privinta temerilor mai grave, cred ca nu mai avem mult, avand in vedere dispozitia unora spre rau.
@PeterG
Depinde la ce te referi cand spui ca nu e chiar asa de rau. E mai bine decat era? E mai bine decat in alte parti? (da, poate sunt localitati din Romania in care e si mai rau).
Iar orasul este vinovat in masura in care el este definit si (mai ales) prin locuitorii sai.
Toata lista de mai sus depinde de noi toti, cei care locuim in oras (in plus, si de cei care ar trebui sa-l "gospodareasca", insa de la ei am renuntat de multa vreme sa mai am asteptari).
@Morticia
Banuiesc ca te referi la partea aceea cu un trotuar aproape inexistent de pe Victoriei.
Oricum, nu stiu daca sunt singura care remarca faptul ca pentru masini se mai fac imbunatatiri, dar pentru pietoni aproape niciodata. Si ma refer aici la asfaltare sau semafoare. Strazile se mai asfalteaza, trotuarele insa se imbogatesc zilnic cu gropi noi. Semafoarele pentru masini sunt intretinute, cele pentru pietoni nu. Era sa fiu calcata intr-o zi de o masina pentru ca nu mergeau deloc semafoarele pentru pietoni, am crezut ca nu merg nici cele pentru masini si am prioritate (trecere de pietoni), insa un sofer venez cu viteza. Avea verde.
Eu zic ca nu e bine chiar deloc! Si ar trebui facut ceva! Dar ce?!
@Flavius
Probabil, sa ne inscriem la Loteria Vizelor. Ca sperante de mai bine aici... nu prea.
Trimiteți un comentariu