... de ce ne este frica sa iesim pe strada:
Eram in autobuz (va spun, zilele astea am auzit tot felul de lucruri, cred ca o sa mai revin si cu alte povestiri) si langa mine a avut loc urmatoarea conversatie, intre un el si o ea:
Ea: - M-a sunat Anisoara, a luar Marcel sala si intreba daca poti tu...
El: - Ce sa pot? Sa-i aranjez ceva?
Ea: - Da, ma intreba daca poti tu vorbi cu Vasile
El: - Mai, da' esti proasta! Nu ti-am zis ca nu aranjeaza decat pentru aia care au facut scoala cu el?
Ea: - Da, numai pentru aia? Si nu-l poate ajuta si pe Marcel?
El: - Pai sa se duca sa-l aranjeze instructorul lui. Ca asa merge treaba: fiecare isi aranjeaza cu instructorul lui.
Ei, acum este mai clar de ce unii nu stiu sa semnalizeze cand schimba banda? De ce altii ignora trecerile de pietoni si culoarea semaforului? De ce se baga in depasiri periculoase si de ce sunt atatea accidente?
Ceea ce m-a socat insa cel mai tare este ca nimic din tonul acestei conversatii nu arata ca este vorba despre ceva anormal. Discutia se purta in gura mare, in autobuz, iar cei implicati considerau absolut normal sa se procedeze asa... doar ca dupa niste reguli: fiecare instructor "aranjeaza" pentru elevii lui. Aici nu incape discutie!
Bineinteles ca este vorba doar despre o parte dintre soferi. Si eu mi-am luat permisul "pe bune", ca si multi altii. Numai ca siguranta tuturor (automobilisti sau pietoni) nu depinde doar de cei care si-au luat permisul "pe bune", ci si de cei care au dat spaga pentru asta.
* Numele reale au fost inlocuite... pentru ca nu mi le amintesc. Am fost prea socata de discutie.
5 comentarii:
Doamna, te anunt pe aceasta cale ca in Mexic faci scoala sau te invata cineva care stie, dupa care mergi si platesti am uitat exact cat, nu mult, si primesti permisul. Soferii profesionisti la fel. Am inventat niste injuraturi de iti sta mintea in loc. Niste verbe cu rezonanta, Aghiutza, cimitire alte alea, mai mare rusinea. Acum am invatat si niste lucruri in limba locului dar, cum poti cumpara pistoale, daca stii pe cine trebuie, poate ar trebui sa ma abtin.Si apoi mi-am cumparat de la un plafar o tinctura de plante denumita "Fericire". Functioneaza, duminica nu am sarit din masina sa o iau de coada pe o vajnica tinatoare de volan, cum as fi facut daca nu luam 40 picaturi, nu mai putin.
"Fericire"? Buna treaba, mi-ar trebui si mie, macar cateva picaturi cat sa rezist pe drumul pana/ de la serviciu.
Apropo, eu m-am hotarat sa nu conduc... niciodata. Dar imi place cardul roz, mi-a iesit bine poza :-))
nah, eu conduc, dar ma kk pe mine de frica de cate ori ma urc la volan. 50/60 km/h. mai ales de cand Zana si-a tuflit masina intr-un fara de hal :(
Eu nu am reusit sa-mi inving teama de a conduce. Am condus doar de cateva ori de cand mi-am luat carnetul, ultima oara acum vreo doi ani.
:)) E randul meu sa zic "I am not alone" :D Eu mi-am luat in ianuarie carnetul. Si am condus de maxim 10 ori, dintre care de vreo 8 ori m-a "obligat" Gomez sa conduc (ca el nu are carnet). Sunt super panicata la volan si mi-e frica ca de dracu' de toti cretinii si nebunii de pe strazi. Nu am depasit cred 50 km/h pana acum and I am proud :P
Trimiteți un comentariu