O judecata pripita

De multe ori ne grabim sa-i judecam pe cei din jur, poate pentru ca suntem obisnuiti sa ne asteptam la ce e mai rau din partea lor. Am si cateva exemple, adunate de curand de prin Bucuresti.

Exemplul 1

In autobuz, o doamna intreaba cuplul din fata ei daca urmeaza sa coboare la prima statie. Nimeni nu raspunde nimic. Doamna se stramba, ceilalti calatori la fel. Ne uitam cu totii urat spre cei doi. Ei nu se uita urat, dar incep sa vorbeasca intre ei. Prin semne, ca sunt surdomuti. Evident, nu auzisera intrebarea.

Exemplul 2

Merg pe strada, in fata mea un grup de adolescenti zgomotosi. Pe strada sta intr-o rana un sac de plastic cu frunzele stranse de pe jos de gunoieri, sac ce urmeaza sa fie ridicat de o masina de gunoi, probabil. Ii vad pe pustii din fata mea oprindu-se in fata sacului si imi imaginez deja o scena de groaza, in care imprastie tot gunoiul si se distreaza. In loc de asta, ei deschid sacul si isi scot din buzunare gunoaie pastrate cu grija, pentru ca nu gasisera niciun cos de gunoi pana atunci. Apoi leaga frumos sacul la loc si il lasa asa cum l-au gasit.

Exemplul 3

Chiar astazi, prietenul meu se afla pe o straduta facand poze. Observa un pusti pe bicicleta, care se opreste in dreptul unei masini si ia stergatoarele acesteia. Ii face repede cateva fotografii, ca sa aiba ce arata la politie, apoi se repede la pusti: "Ce faci aici?". Pustiul raspunde ca a fost trimis de proprietarul masinii sa ia stergatoarele, se suie pe bicicleta si fuge.

Putin mai tarziu, apare proprietarul masinii, iar prietenul meu vrea sa-l ajute sa prinda hotul. Surpriza! Nu era hot, il trimisese chiar el sa-i aduca stergatoarele.

Bine, asta nu inseamna nici sa ne asteptam la ce e mai bun din partea concetatenilor nostri, dar totusi... poate nu ne mai grabim sa judecam dupa prima impresie.