Bienvenido, Mister Marshall

In 1953, spaniolii au facut un film foarte simpatic, considerat astazi una dintre capodoperele cinematografului spaniol. Bienvenido, Mister Marshall este o comedie care suprinde Spania anilor '50. Este perioada in care americanii incep sa puna in aplicare planul Marshall, plan menit sa ajute la reconstructia tarilor vest-europene.
Actiunea are loc intr-un sat din centrul Spaniei, Villar del Rio. Primarul este informat ca mai multi inalti oficiali americani vor trece prin satul sau, prin urmare spera sa primeasca din partea acestora ajutoare pentru satul sau prin planul Marshall. Asadar incearca sa le ofere oficialilor americani cea mai buna primire posibila.
Dupa numeroase idei mai mult sau mai putin originale de intampinare a americanilor, ideea castigatoare este aceea de a "imbraca" satul in haine andaluze (retinem, totusi, ca nu este un sat andaluz). Prin urmare, cu grele sacrificii din partea intregii populatii, sunt cumparate haine si decoratiuni andaluze, iar satul din centrul Spaniei se transforma peste noapte intr-un sat din sud. Evident, tot efortul se dovedeste inutil intr-un final.

De ce va povestesc filmul? Pentru ca de filmul asta imi amintesc primarii bucuresteni - ca este vorba despre primarul general sau despre cei de sector, ca sunt afiliati unui partid politic sau altuia, problema lor este sa "infrumuseteze" urbea prin diverse elemente decorative fara nicio legatura cu specificul orasului sau climei, din pacate si fara nicio legatura intre ele si vreun simt estetic.
Observ, de exemplu, ca multe zone din oras s-au imbogatit cu copacei exotici, care nu rezista climei noastre; cu flori necunoscute, care nu dureaza prea mult; cu fantani arteziene si constructii ciudate. Orasul este imbracat in haine care nu-i apartin, dar care costa mult. Scopul pare sa se fi pierdut pe drum, deja nu se stie pe cine mai vrem sa impresionam.
Mister Marshall nu mai vine.

Later edit: va recomand si articolul acesta, se vede treaba ca sunt destul de multi oameni saturati de proiectele cu fantani. Probabil ca suntem totusi mult prea putini.

O judecata pripita

De multe ori ne grabim sa-i judecam pe cei din jur, poate pentru ca suntem obisnuiti sa ne asteptam la ce e mai rau din partea lor. Am si cateva exemple, adunate de curand de prin Bucuresti.

Exemplul 1

In autobuz, o doamna intreaba cuplul din fata ei daca urmeaza sa coboare la prima statie. Nimeni nu raspunde nimic. Doamna se stramba, ceilalti calatori la fel. Ne uitam cu totii urat spre cei doi. Ei nu se uita urat, dar incep sa vorbeasca intre ei. Prin semne, ca sunt surdomuti. Evident, nu auzisera intrebarea.

Exemplul 2

Merg pe strada, in fata mea un grup de adolescenti zgomotosi. Pe strada sta intr-o rana un sac de plastic cu frunzele stranse de pe jos de gunoieri, sac ce urmeaza sa fie ridicat de o masina de gunoi, probabil. Ii vad pe pustii din fata mea oprindu-se in fata sacului si imi imaginez deja o scena de groaza, in care imprastie tot gunoiul si se distreaza. In loc de asta, ei deschid sacul si isi scot din buzunare gunoaie pastrate cu grija, pentru ca nu gasisera niciun cos de gunoi pana atunci. Apoi leaga frumos sacul la loc si il lasa asa cum l-au gasit.

Exemplul 3

Chiar astazi, prietenul meu se afla pe o straduta facand poze. Observa un pusti pe bicicleta, care se opreste in dreptul unei masini si ia stergatoarele acesteia. Ii face repede cateva fotografii, ca sa aiba ce arata la politie, apoi se repede la pusti: "Ce faci aici?". Pustiul raspunde ca a fost trimis de proprietarul masinii sa ia stergatoarele, se suie pe bicicleta si fuge.

Putin mai tarziu, apare proprietarul masinii, iar prietenul meu vrea sa-l ajute sa prinda hotul. Surpriza! Nu era hot, il trimisese chiar el sa-i aduca stergatoarele.

Bine, asta nu inseamna nici sa ne asteptam la ce e mai bun din partea concetatenilor nostri, dar totusi... poate nu ne mai grabim sa judecam dupa prima impresie.

Si totusi...

... nu toata lumea arunca gunoaie pe jos in Bucuresti.

Ele se pot infige in gard, precum niste trofee, sa stie si cei ce umbla cu nasul pe sus ca se afla totusi in Romania.

Unde, unde, unde...

... sa aruncam gunoiul?

Pai de ce sa ne putem atatea intrebari? Raspunsul este evident:







Dar cred ca sunt biodegradabile, cel putin o parte dintre ele... deci suntem salvati!

Bucurestiul sapunit

Angajatii firmelor de salubritate au iesit zilele acestea pe strazi sa curete si sa spele (cu detergent biodegradabil) Bucurestiul - mai exact trotuare, strazi, cosuri de gunoi, banci si semne de circulatie.
I-am vazut si eu si chiar ma miram ce i-a cuprins asa o harnicie dintr-o data.
Dar intrebarea mea este: la ce ne foloseste?
Nu, nu imi spuneti ca e curat, ca e frumos, ca miroase bine. Asta stiu.
Ma intreb la ce ne foloseste ca se intampla asta astazi si poate la anu' pe vremea asta. Cu asta nu rezolvi absolut nimic. Este ceva temporar, o actiune care da bine in presa, dar pe termen lung nu aduce nimic. Maine va fi din nou murdar.
Actiunile astea heirupiste au ca unic scop vrajirea populatiei. Daca vrei sa ai un Bucuresti curat, trebuie sa ai un plan mult mai bine pus la punct. Un plan permanent si pe termen lung.

Ceea ce se intampla astazi este un nimic impopotonat.

Si, apropo de ce ne mai bucura ochiul prin Bucuresti si ce fac autoritatile, iata aici un mic exemplu.

Citite, vazute si auzite azi

Viitorul Bucurestiului sta in gunoi, cel putin asa spun specialistii.
Mie mi se pare ca si prezentul este tot in gunoi, oare ma insel?

Azi de dimineata era o aglomeratie grozava si din cauza asta s-a blocat circulatia. Toti soferii claxonau si se injurau, in timp ce pietoni innebuniti treceau printre masini. Toate astea se intamplau pe trotuar! S-a blocat circulatia pe trotuar...

Sorin Oprescu ne ameninta cu o mare curatenie. Proprietarii sunt obligati sa curete trotuarele din dreptul blocurilor sau locuintelor (am o veste pentru primar: nu se pot curata, pentru ca sunt pline de masini, de gropi si de noroaie adunate in ani de zile). Primariile de sector se vor ocupa de refacerea spatiilor verzi, inclusiv toaletarea copacilor. Poate ar fi bine sa le spuna careva ca toaletare nu inseamna ciuntirea definitva a acestor copaci.
In fine, sa vedem ce iese si din aceasta actiune anuntata cu surle si trambite. Tare mi-e teama ca nimic. Dar remarc ca Oprescu stie sa se faca auzit si sa produca stiri chiar si cand nu se intampla (inca) nimic.

In ciuda celor spuse mai sus, imi iau doza de optimism privind fotografia de la postarea anterioara, care imi produce un mare zambet.