sâmbătă, 20 februarie 2010

Cu claustrofobia la plimbare

Ce inseamna pentru cineva care sufera de claustrofobie sa locuiasca in Romania? Va invit in lumea mea!

Este o lume care se intampla sa coexiste cu un Bucuresti plin de stimuli. Daca in alte orase din lume stimulii de acest gen sunt aproape inexistenti, in orasul meu ma intalnesc cu ei zilnic.

Autobuzele si tramvaiele sunt pline, calatorii circula de multe ori in vehicule supraincarcate in care nu poti nici macar sa faci un pas, iar uneori nu reusesti sa ajungi la usa la timp pentru a cobori la statia la care doresti. Mijloacele de transport la suprafata se opresc adesea din cauza traficului, ajungand sa faca 20-30 de miunte intre doua statii. Inauntru, zeci de oameni inghesuiti si sufocati asteapta rabdatori (sau nu) ca lucrurile sa se miste. Nu-i nimic, macar nu este curent. Intotdeauna se asigura un calator de bine ca niciun geam nu este deschis, in niciun fel de conditii.
Daca doresti sa cobori nu poti, practic esti inchis impreuna cu cateva alte sardele intr-o cutie de tabla din care nu mai poti iesi.

Metroul, dincolo de faptul ca este el in sine un stimul de claustrofobie prin natura sa, este atat de incarcat la anumite ore incat nu incap oamenii pe peroane. Intra cu greu in vagoanele care gem de atata lume, usile se inchid cu greu. Iar metroul porneste intr-o calatorie care promite sa fie rapida. Dar care se intrerupe din cand in cand, fara nicio explicatie, pentru minute intregi, intr-un tunel stramt si intunecat. Pentru ca nu sunt bine corelate trenurile. Alte sardele, alta cutie, aceeasi situatie.

Ceea ce este surprizator este faptul ca nu am atatea ocazii de a ma simti rau in alte orase. Am folosit transportul in comun la Istanbul, Budapesta, Viena, Barcelona, Madrid si nu numai. Nu am avut nici macar o data ocazia de a-mi reaminti ca sufar de claustrofobie.
Concluzia este ca, indiferent de cauzele problemei mele, orasul ma ajuta sa nu o ignor si sa stiu mereu ca ea, claustrofobia, ma vegheaza.

13 comentarii:

Dana spunea...

Mmmmm...sufar si eu de claustrofobie si de multe ori a trebuit sa cobor din tramvai mai devreme decat trebuia, de teama sa nu lesin (ceea ce mi s-a intamplat o data in tren, ruta Bucuresti-Ploiesti). In general caut sa ignor problema, pentru ca daca o bag in seama e mai rau.Uneori insa nu rezist la lipsa de aer, minim confort, mirosuri si conversatii stupide. Noroc ca aici nu se circula in aceleasi conditii.

Mirona spunea...

Ca sa nu folosesc trasportul in comun, dar si pt ca ador sa merg pe jos, o luam la pas in fiecare zi spre facultate si inapoi, cam 40 de minute faceam (dr taberei-kogalniceanu, universitate)...Cred ca si daca nu esti claustrofob poti deveni...orasul asta vegheaza la asta :( Cateodata imi doresc atat de mult sa vad verde in jurul meu, iarba, copaci, sa simt ca exista natura, nu betoane! Imi place sa locuiesc "la oras", dar cred ca pierderea contactului cu natura ne costa mai mult decat ne imaginam.

Zazuza's Gulaschsuppe spunea...

mai bine nu citeam :)) - am o usoara tendinta spre claustrofobie, si cum tu scrii asa de bine, a trebuit intai sa ies sa iau aer, si pe urma sa comentez :)). eh, la Viena e si aici aglomeratie la ore de varf, singura chestiune diferita este ca vin mijloacele de transport in comun la intervale regulate, anuntate de obicei pe panourile electronice din statii...

Lady Io spunea...

@Danangib
Am incercat sa o ignor, insa se pare ca nu a mers.

Lady Io spunea...

@Misaki
Observ ca suntem vecine :), si eu tot in Dr. Taberei stau. Candva mergeam si eu pe jos o bucata mare de drum, acum lucrez in alta parte si nu am cum sa ajung decat cu tramvaiul.

Lady Io spunea...

@Zazuza
Mi s-a intamplat in noiembrie sa merg cu metroul la orele de varf, insa nu se compara aglomeratia de-acolo cu cea de aici. Nu am vazut totusi metrourile atat de pline incat sa stea oamenii lipiti unii de altii.

Anonim spunea...

Eu sufar de claustrofobie combinata cu agorafobie si in magazine, supermarketuri si mall-uri. De asemenea, am constatat ca exista si "claustrofobia de aer liber" :), asta de cand lucrez in Pipera si ies dimineata de la metrou la stata Aurel Vlaicu sau Pipera, unde literalmente oamenii se calca in picioare si pe strada, pe trotuare, incat simti ca te sufoci. Bonus, calatoria cu microbuzul. Aaaaeeer!!!

arcadia spunea...

Lady, se pare ca postarea mea ti-a declansat criza de claustrofobie si de aici o reactie in lant.
Vai mie! Va invit la mine la tratament, am curtea mare si aer curat! Si fac si prajituri bune. :D

Lady Io spunea...

@teampit
Dam cunosc si senzatia de claustrofobie in aer liber, cand simti ca nu mai ai sanse sa pleci dintr-un loc. Sau la Idea, incercand sa gsesc iesirea :))

Lady Io spunea...

@arcadia
Recunosc ca, desi ma tenta de mai multa vreme sa scriu despre asta, m-am hotarat datorita tie :))
Suna bine: Brasov, curte si prajituri. Si in plus, conversatie de calitate.

Flavius Ţerbea spunea...

si daca mai trebuie sa urci/cobori cu un lift dintr-ala, antic si scartaitor si mic si intunecat...uf...atunci chiar e o zi claustrofoba ca la manualul de claustrofobie!

Lady Io spunea...

@Flavius
De asta nu merg cu liftul. Mai exact, merg cu liftul la mine la bloc, dar o fac numai ca sa ma obisnuiesc cu ideea, dupa ce ani de zile am urcat pe scari pana la et.9

Morticia spunea...

Din pacate nu cred ca e obligatoriu sa fii claustrofob ca sa iti vina rau in unele mijloace de transport in comun de pe la noi. Cu aglomeratia cred ca m-am obisnuit, dar nu o sa ma obisnuiesc nicicand cu lumea care inchide geamurile in autobuze sau cu porcariile alea de metrouri noi care nu au (pornit) aer conditionat.