Vacanta la Viena - un inceput putin promitator

Inceputul este simplu. Biletele de avion se cumpara fara vreun efort special, de acasa.
Cautatul cazarii este putin mai complicat, insa se rezolva destul de bine atunci cand stii ce vrei. Iar noi am vrut sa inchiriem un apartament cat mai aproape de centrul Vienei. Nu am gasit chiar in buricul targului, ci la patru statii de tramvai mai incolo.

Problema cu avionul este ca trecerea de la un mediu la altul este prea brusca. Am plecat de la Baneasa, un fel de autogara jegoasa de provincie si dupa numai o ora si jumatate eram intr-un aeroport luminos, plin de cafenele si de magazine imbietoare. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa intru la brutarie si sa-mi iau delicioasa paine neagra cu nuci recomandata de Zazuza.

Urmatoarele trei ore sunt marturii tacute ale straduintei noastre de a ajunge la apartamentul pe care-l inchiriasem. Asta pentru ca ghiseele de bilete in care un functionar zambitor si amabil te ajuta sa intelegi ce trebuie sa faci au fost inlocuite de automate de bilete care, chiar si setate pe engleza, se incapataneaza sa vorbeasca mai mult in germana. Apoi hartile cu traseele trenurilor care lipseau, o statie aleasa gresit si imposibilitatea de a gasi pe cineva care sa ne ajute.
In sfarsit, ne-am urcat in alt tren in care un controlor ne-a explicat in engleza ce trebuie sa facem (da, controlorii vorbesc engleza!). Si totusi, un gust amar lasat de niste pusti care, imediat dupa plecarea controlorului, si-au aprins tigarile in tren.

Dupa trei ore de aventuri, in care nu vazusem nimic din Viena, am ajuns in sfarsit la apartament, unde am mai asteptat o jumatate de ora in frig sa ne trimita proprietarul cheile, printr-un sofer de taxi.

Nu mi se parea ca incepuse bine vacanta noastra si deja Viena ma enervase, ca tot se vorbea zilele astea despre lucruri care ne enerveaza.