duminică, 24 mai 2009

Despre inceput

Sa va spun cum m-am apucat sa-mi fac eu blog. Totul a inceput de la María Amelia, o batranica din Spania, care primise in dar de ziua sa (implinea 95 de ani) un blog.
Mi s-a parut simpatica aceasta María Amelia, care se plimba pe malul marii, dadea sfaturi de viata, isi amintea tot felul de lucruri din tinerete si se plimba pana in Brazilia, unde dansa si se distra cot la cot cu tinerii.

Prin ianuarie 2009, mi-a picat fisa. Am, vorba Iuliei, o gramada de pitici. Ce-ar fi daca i-as scoate un pic la lumina, sa nu-si mai faca de cap numai cu mine? Sa ii scot la joaca si sa intalnesc alte persoane cu pitici comuni cu ai mei. De pe blogul Mariei Amelia am apasat direct pe butonul "Creati blog" si iata-ma aici.

Am deci de adresat multumiri Maríei Amelia - la abuela bloguera. Ea a parasit aceasta lume in urma cu cateva zile. Descanse en pas, María Amelia!

5 comentarii:

Flavius Ţerbea spunea...

Sa o odihneasca Doamne Doamne pe María Amelia si...foarte bine ca i-ai desoperit blogul si ai apasat pe "creati blog"-ul ala. Cu folos ai facut-o, zic eu... :)

Zazuza spunea...

da, frumos omagiu! si sper ca María Amelia sa fie in rai, si sa povesteasca si altora cum e sa faci blog :)...

Morticia spunea...

Frumoasa poveste.
@Zazuza: Ce frumos ai zis :)

cor y amor spunea...

da, frumoasa poveste. eu am inceput la indemnul unor prieteni, desi detestam ideea. pana la urma am vrut sa-mi inving frica de a vorbi in public ( sau scrie, tot aia) si frica de a fi plicticoasa in fata aceluiasi public. am invins si frica si pana la urma nici nu ma mai gandesc ca ma citesc oameni de pretutindeni, nu prea ma mai gandesc la asta. ciudat...
si e adevarat, e o foarte buna maniera de a scoate piticii de pe creier la aer :)

Lady Io spunea...

@Flavius
Multumesc :-)

@Zazuza si Morticia
Cu siguranta e o poveste frumoasa. Oricum, a influentat foarte multe persoane in varsta, care au descoperit internetul.

@coryamor
Eu nu mai am teama de vorbit in public cum aveam candva, patru ani de invatamant si cativa ani in care am facut si training m-au calit. Mai am emotii din cand in cand, depinde de auditoriu.
In alta ordine de idei, ma bucur ca ni s-au intalnit piticii :-))