joi, 28 mai 2009

La putere

Este ciudat ce face puterea din om. Este suficient sa-i dai o pozitie in care se simte puternic si l-ai scos din multime pentru totdeauna. Orecum pasarea Phoenix, renaste din propria-i cenusa pentru a nu mai fi niciodata la fel.
 
Sa luam, de exemplu, un portar oarecare. Pana cand si-a gasit acest serviciu, erau probabil unul dintre oamenii obisnuiti pe care ii vedeai in tramvai. Poate ca lucra intr-o fabrica si asculta de maistru, tremura de frica acestuia si a directorului. Probabil a trecut prin somaj resemnat, cand a mers la Oficiul fortelor de munca si a vazut ca specializarea sa nu mai are valoare pe piata muncii, a asteptat umil ca cineva sa se indure si de el. Si iata, a venit momentul in care si-au putut lua revansa. Umerii s-au indreptat, privirea s-a sumetit mandra inainte. Acum, o institutie intreaga depinde de el. Este omul cel puternic, in fata caruia nici directorul nu are nimic de comentat. El poate sa hotarasca cine intra sau cine iese din cladire. Daca lucreaza intr-un spital, profita de amaraciunea apartinatorilor pentru a-si exercita puterea. Tuna si fulgera, pentru ca are puterea.
 
Sau administratorul. La inceput, este unul dintre locatarii obisnuiti. Parca ar vrea mai mult, asa ca sopteste pe la colturi impreuna cu alti locatari avizi de putere. Reuseste sa intre in C.E. De acum, activitatea sa subversiva incepe sa dea roade. Criticile in cadrul sedintelor de bloc, observatiile facute administratorului in functie isi ating telul. Administratorul demisioneaza, iar el este noul administrator. Nu mai are nevoie de manevre subversive, este la putere. Spatele se indreapta, buzele se subtiaza. Umbla prin bloc cu aerul unui stapan care isi cerceteaza mosia. Nu mai raspunde la salut, pentru ca este puternic. Ii repede pe locatarii care vin la el cu probleme si se ratoieste la cei care intarzie cu plata intretinerii. Iar daca cei din urma nu se executa, recurge la vechea metoda: suna la usa vinovatilor sambata dimineata, la ora 7.
Ceea ce nu si-a calculat el este echilibrul puterilor in bloc. C.E. nu sta degeaba, vegheaza. Iar in C.E. exista probabil si alti locatari dornici de putere. Incep activitatile subversive. Lupta pentru putere este in plina desfasurare. Urmeaza micile sicane, anunturile puse de C.E. Fiecare este o mica sageata si un avertisment: epoca puterii se apropie de final. In sfarsit, pleaca de la putere - de bunavoie sau nu. Redevine un locatar obinuit? Nu, el a gustat din nectarul puterii. A ajuns acolo unde putini ajung: in varf. Iar de acolo, caderea este dureroasa si niciodata acceptata. Se retrage cu amaraciune in apartamentul sau, visand la ziua in care va reveni in forta la putere si se va razbuna.
 
Ce sa mai spunem despre controlorii RATB? La ei, jocul intre balansul intre putere si neputinta este permanent. Sunt oameni despre care stiu de la inceput ca nu au bilet. Totusi, nu se pot duce sa le ceara biletul, de frica. Teama ii paralizeaza, dar ii si frustreaza. Dar iata, au zarit salvarea. O doamna bine imbracata a taxat incorect biletul. Acum isi pot exercita puterea. Desi isi dau seama ca nu este o persoana necinstita, o pot umili pentru simpla vina de a nu fi reusit sa foloseasca portofelul electronic, dupa cateva erori. Remarci dojenitoare, zambete cu subinteles, dispret fatis. Si amenzi nemeritate.
 
Am terminat de multa vreme facultatea, uneori chipurile profesorilor au intrat intr-un colt umbrit al memoriei. Nu si chipul secretarei, o alta detinatoare a puterii. Program de lucru cu studentii - o ora sau doua pe zi. Coada. Cativa studenti care au stat la coada ajung in fata chiar la terminarea scurtului program de lucru. Li se inchide usa in nas. Cand bietul student reuseste totusi sa intre, este tratat cu dispret suveran si certat parinteste:'"Pai acum imi vii?" Amaratul inghite in sec si isi inghite, de teama, orice replica. A stat la coada de vreo doua ori, dar nu a reusit sa intre.
Ce placere! Aceste femei care sunt probabil umilite acasa de barbat si de copii, au ocazia sa arate ca sunt persoane puternice in fata studentilor. Frustrarile sunt astfel exorcizate, iar la sfarsitul zilei ramane placutul sentiment al puterii.
 
Banuiesc ca aveti si voi cateva exemple, nu va sfiiti!
 
PS Astazi incepe B-fit in the Street!

12 comentarii:

Flavius Ţerbea spunea...

Tipii aia care, cica, dirijeaza circulatia...cand se repara drumurile si se circula doar pe un sens...ei stau cu un steag in mana si conduc Lumea! Dupa aia, i-am baut...

cor y amor spunea...

vai, politistii de la circulatie?
ai dreptate cu secretarele de la scoli, secretara sefa de la litere se credea cel putin profesor-doctor, sau vrei diva ceva. o deranjai ori de cate ori te duceai cu o problema. mai bine renuntai, ca iti acrea toata ziua.

cor y amor spunea...

vreo (nu vrei) diva adicatelea...

Zazuza spunea...

aoleu, da, aia cu secretarele! vad ca si altii au facut litere, si au aceeasi opinie, mai, niste acre si nefe, ca patru ani de zile a mers numai mama la secretariat, ca mie mi-era frica. hehe, dar cum totul are un dus si un intors, la ceva vreme dupa terminarea facultatii ma apucase dragul si am mers sa ma interesez de un master. pentru ca au fost cu nasul pe sus, si-au pierdut un musteriu platitor de taxa. mde, ce sa-i faci, economia de piata: tratezi bine cleentu', sta, nu-l tratezi bine, pleaca la altii :D. reeeeeeeeeeeeeveeeeeeenge! oricum, niste nesimtite idioate proaste si urate :D. na!

Lady Io spunea...

Am senzatia ca cele mai multe urari de bine si le-ai asigurat secretarele de la facultate :-))
Flavius, corect, la ei nu ma gandisem.

teampit spunea...

Mai sunt si tipele de la receptie din unele companii. Unele sunt tinere si bine-crescute, dar altele sunt din aceeasi specie cu secretarele de facultate: acre, nepoliticoase, se uita la tine de sus si barfesc angajatii de fata cu vizitatorii care asteapta... Mi s-a intamplat asta cand am fost la un interviu la Ringier si asteptam sa ma cheme tanti de la HR. Tipa de la receptie vorbea si se purta de ziceai ca e cel putin CEO. Mi-a lasat o impresie execrabila.

Morticia spunea...

Nu am auzit niciodata pe cineva zicand ceva de bine despre vreo secretara. Cea de la noi are, dupa cum si Lady Io a exemplificat, 2 ore/zi de "program de lucru cu studentii", interval in care tot se stramba daca o deranjam din, ce credeti (?!), solitare, tetris si mancat zacusca :|
Mai sunt si asistentele medicale care, din cate am inteles de la sor'mea, se poarta execrabil cel putin cu rezidentii. Despre cum se poarta cu pacientii nu mai zic, pentru ca asta e alta discutie.
Cat despre administratori: Lady, data viitoare cand te enerveaza vreun administrator, fa si tu un sacrificiu si mergi la o sedinta si anunta-i pe inteligenti ca administratorul TREBUIE sa aiba facute cursuri de administratie de bloc si nu sa fie un pensionar care sta cu ochiul pe vizor tot timpul sa vada cine intra, cine iese, cu cine vine si cand vine. Be mean! :P

cor y amor spunea...

hm! aici, in portocalia, te poti plange daca esti prost tratat de vreun functionar. condica de reclamatii chiar functioneaza si tuturor le e frica de ea! functioneaza si plangerea la seful respectivului functionar, poti oricand chema pe cineva responsabil si iti poti varsa oful.
atentie: si mama mea a fost secretara (nu la scoala, e adevarat), dar era extrem de simpatica si saritoare sa ajute. deci nu e o regula ;)
cele de la facultati sunt teribil de frustrate, aia e. rectific ce am spus la sus: eu am avut de-a face cu secretarele de la Limbi Straine, parca la Liptere erau altele... sau nu mai stiu. Era una singura simpatica, tre' s-o remarc: doamna Martin parca! daca isi aduce cineva aminte de ea, sa-i facem dreptate!

Lady Io spunea...

@teampit
Pai asta e si impresia unora dintre aceste personaje, ca sunt un fel de CEO, nimic nu merge fara aprobarea lor

@Morticia
Da, de asistente nu stiam cum se poarta cu rezidentii, insa tocmai am auzit astazi niste povesti cam sinistre cu femei aflate in travaliu pe care asistentele nu le bagau in seama pana in ultimul moment, iar cand isi dadeau seama ca a inceput nasterea tipau la ele sa nu mai impinga (copilul fiind deja "pe drum")

@coryamor
Mai sunt si persoane amabile si simpatice intre personajele acestea, ce pacat ca sunt cam putine (cel putin deocamdata). Bun exemplul cu Portocalia, poate ajunge si pe-aici

teampit spunea...

eu mi-aduc aminte de doamna Martin de la limbi straine!!!

Anonim spunea...

Strict autentic: Intr-un bloc, la etajul 7, o tanti trecuta de 60 de ani se burzuluieste la femeia de serviciu: "Auzi fata, tu sa m-asculti ce-ti spun, ca eu nu sunt oricine aici. Eu sunt sefa de palier!"

Lady Io spunea...

Hahaha, asta e chiar foarte buna!
Pe vremuri exista sef(a) de strada, prin anii '50 - '60.