La cinema

Inspirata de Licurici, care se implica in salvarea cinematografului Republica din Cluj, mi-am adus aminte de ceea ce s-a intamplat in Bucuresti, dar probabil si in restul tarii.

Candva, toti eram fericiti daca la cinematograful de cartier venea un film mai bun. Lumea toata se bulucea, uneori se statea la niste cozi imense (imi aduc aminte ce succes nebun au avut filmele din seria Liceenii, la cinematograful Miorita de la mine din cartier erau cozi de sute de persoane). Sala de cinematograf era aproape in fiecare seara plina (prea multe distractii nu erau, oricum).
Imi aduc aminte ca au fost filme pe care ne duceam sa le vedem si de 5-6 ori (de exemplu, Petrecerea cu Peter Sellers). Copil fiind, in vacante mergeam si la programul de dimineata special pentru copii.

A venit Revolutia si a aparut un fenomen curios. Lumea nu s-a mai dus la cinematograful de cartier. Erau preferate cinematografele din centru - Scala, Patria, din cand in cand Studio. Cinematografele de cartier s-au luptat o vreme cu aceasta criza, apoi au inceput sa inchirieze sala pentru diverse spectacole, iar intr-un final au fost inchise.

Dar nici cinematografele din centru nu s-au simtit pentru multa vreme bine. S-au deschis mall-urile, cu salile lor mult mai bine amenajate, cu fotoliile confortabile si o calitate a sunetului si a imaginii mai buna. Lumea a migrat spre ele, iar cinematografele din centru, desi mai au clienti, nu mai au acelasi succes.

Acum eu ma intreb: ce i-a determinat pe oameni sa renunte la cinematograful de cartier in favoarea celui din centru? Filmele erau aceleasi, scaunele la fel de incomode. Cred ca aparuse un element nou, pe langa dorinta de a vedea filmul: cheful de socializare, de promenanda in centru, un pic de snobism chiar. Voi ce ziceti?

PS Daca vreti sa vedeti cum mai functioneaza un cinematograf de cartier care se incapataneaza sa existe, cititi aici. 4 telespectatori in sala... nu credeti ca este un lux mult mai mare decat a te lafai intr-un scaun de la Mall?

Zebra si pietonul

Blogul meu are o prietena buna inca de la inceputurile sale. Este o persoana care nu a prea lasat comentarii pana acum, insa astazi s-a hotarat sa rupa tacerea in modul sau: si-a facut un... blog.
Miss Zebra se numeste aceasta prietena, iar blogul ei se numeste, coincidenta misterioasa, Pieton in Bucuresti. Nu uitati, chiar daca au masina, si soferii trebuie sa mai mearga din cand in cand pe jos si sa se simta in siguranta pe trotuar! Iar pietonii s-au saturat sa sufere din cauza nesimtirii unor soferi care nu respecta nimic - fie ca este vorba despre regulile de circulatie, fie ca este vorba despre concitadinii lor.

Ca sa nu se simta singurica, Miss Zebra m-a invitat si pe mine sa-mi impartasesc frustrarile pietonale la ea pe blog, asa ca ma veti vedea la sponsori.
Ups, muncesc la o gramada de bloguri acum. O fi insemnand ca am multe de spus, sau ca am multe frustrari?

B-Fit in the Street! (ziua 1)

Repetitii inainte de spectacol - Provisional Danza

The Scarecrows (Compania Funambule)

Zap Doo Hap (Compania Les Enjoliveurs):

Calle 4 (Compania Provisional Danza)

Time Out (Compania Antagon)

Sa vezi si sa nu crezi!

Numa' ce terminasem scris postarea asta, cand CE a decis sa numeasca pe cineva in functia de gospodar !?!

V-am zis eu ca stau intr-un bloc special.
(Imi cer scuze pentru calitatea pozei, dar am facut-o pe fuga, ca tot intra lume in bloc si mi-era frica sa nu ma prinda careva din CE... )

PS Am fost aseara la B-Fit, neaparat sa mergeti, ca merita. O sa revin si cu poze, dar nu stiu exact cand.

La putere

Este ciudat ce face puterea din om. Este suficient sa-i dai o pozitie in care se simte puternic si l-ai scos din multime pentru totdeauna. Orecum pasarea Phoenix, renaste din propria-i cenusa pentru a nu mai fi niciodata la fel.

 

Sa luam, de exemplu, un portar oarecare. Pana cand si-a gasit acest serviciu, erau probabil unul dintre oamenii obisnuiti pe care ii vedeai in tramvai. Poate ca lucra intr-o fabrica si asculta de maistru, tremura de frica acestuia si a directorului. Probabil a trecut prin somaj resemnat, cand a mers la Oficiul fortelor de munca si a vazut ca specializarea sa nu mai are valoare pe piata muncii, a asteptat umil ca cineva sa se indure si de el. Si iata, a venit momentul in care si-au putut lua revansa. Umerii s-au indreptat, privirea s-a sumetit mandra inainte. Acum, o institutie intreaga depinde de el. Este omul cel puternic, in fata caruia nici directorul nu are nimic de comentat. El poate sa hotarasca cine intra sau cine iese din cladire. Daca lucreaza intr-un spital, profita de amaraciunea apartinatorilor pentru a-si exercita puterea. Tuna si fulgera, pentru ca are puterea.

 

Sau administratorul. La inceput, este unul dintre locatarii obisnuiti. Parca ar vrea mai mult, asa ca sopteste pe la colturi impreuna cu alti locatari avizi de putere. Reuseste sa intre in C.E. De acum, activitatea sa subversiva incepe sa dea roade. Criticile in cadrul sedintelor de bloc, observatiile facute administratorului in functie isi ating telul. Administratorul demisioneaza, iar el este noul administrator. Nu mai are nevoie de manevre subversive, este la putere. Spatele se indreapta, buzele se subtiaza. Umbla prin bloc cu aerul unui stapan care isi cerceteaza mosia. Nu mai raspunde la salut, pentru ca este puternic. Ii repede pe locatarii care vin la el cu probleme si se ratoieste la cei care intarzie cu plata intretinerii. Iar daca cei din urma nu se executa, recurge la vechea metoda: suna la usa vinovatilor sambata dimineata, la ora 7.

Ceea ce nu si-a calculat el este echilibrul puterilor in bloc. C.E. nu sta degeaba, vegheaza. Iar in C.E. exista probabil si alti locatari dornici de putere. Incep activitatile subversive. Lupta pentru putere este in plina desfasurare. Urmeaza micile sicane, anunturile puse de C.E. Fiecare este o mica sageata si un avertisment: epoca puterii se apropie de final. In sfarsit, pleaca de la putere - de bunavoie sau nu. Redevine un locatar obinuit? Nu, el a gustat din nectarul puterii. A ajuns acolo unde putini ajung: in varf. Iar de acolo, caderea este dureroasa si niciodata acceptata. Se retrage cu amaraciune in apartamentul sau, visand la ziua in care va reveni in forta la putere si se va razbuna.

 

Ce sa mai spunem despre controlorii RATB? La ei, jocul intre balansul intre putere si neputinta este permanent. Sunt oameni despre care stiu de la inceput ca nu au bilet. Totusi, nu se pot duce sa le ceara biletul, de frica. Teama ii paralizeaza, dar ii si frustreaza. Dar iata, au zarit salvarea. O doamna bine imbracata a taxat incorect biletul. Acum isi pot exercita puterea. Desi isi dau seama ca nu este o persoana necinstita, o pot umili pentru simpla vina de a nu fi reusit sa foloseasca portofelul electronic, dupa cateva erori. Remarci dojenitoare, zambete cu subinteles, dispret fatis. Si amenzi nemeritate.

 

Am terminat de multa vreme facultatea, uneori chipurile profesorilor au intrat intr-un colt umbrit al memoriei. Nu si chipul secretarei, o alta detinatoare a puterii. Program de lucru cu studentii - o ora sau doua pe zi. Coada. Cativa studenti care au stat la coada ajung in fata chiar la terminarea scurtului program de lucru. Li se inchide usa in nas. Cand bietul student reuseste totusi sa intre, este tratat cu dispret suveran si certat parinteste:'"Pai acum imi vii?" Amaratul inghite in sec si isi inghite, de teama, orice replica. A stat la coada de vreo doua ori, dar nu a reusit sa intre.
Ce placere! Aceste femei care sunt probabil umilite acasa de barbat si de copii, au ocazia sa arate ca sunt persoane puternice in fata studentilor. Frustrarile sunt astfel exorcizate, iar la sfarsitul zilei ramane placutul sentiment al puterii.

 

Banuiesc ca aveti si voi cateva exemple, nu va sfiiti!

 

PS Astazi incepe B-fit in the Street!

Ia uitati ce stie sa faca Zazuza

Este suficient sa spuneti ca va doriti un pisoi, ca Zazuza va si indeplineste dorinta!

E ca-n povesti, doar ca indeplineste o singura dorinta, nu trei, si este vorba despre un pisoi, nu despre alte dorinte, si il primiti, nu il puteti da.

Primul venit, primul servit, deci va invit aici.

 

Cip-cirip

Cip-cirip, de dimineata ma bucur de ciripitul pasarelelor. Insa pasarelele tac in curand. Au sosit masinile. Aglomeratie, claxoane, muzicile se revarsa din boxele automobilelor, spre trezirea soferului, dar si a tuturor celor care locuiesc in zona.

Plec la serviciu. Cineva bate cu putere in usa liftului si striga catre cei de la etajele superioare "Dati, baaa, drumul la lift! Nu-l mai tineti blocat!". Copiii care inca mai dormeau, acum cu siguranta s-au trezit.

La trecerea de pietoni, semaforul arata verde. Masinile trec in continuare, claxonandu-i pe eventualii optimisti care incearca sa traverseze. Ajung pe celalalt trotuar. Ma strecor printre masinile parcate, cu grija sa nu ma calce masinile care merg in viteza. Unele ma claxoneaza, cativa soferi ma injura: ce dracu' mai caut si eu pe trotuar exact cand ei se grabesc?

Ajung la statia de tramvai. Sina este noua, tramvaiul este vechi. Rotile metalice produc zgomote si vibratii atat de puternice, incat o conversatie nu se poate face decat prin ridicarea vocii.

La serviciu, toata cladirea vibreaza, pe strada au loc niste reparatii. Ne zdrangane si creierii, si gandurile.

Dupa serviciu, la sala. Sport, miscare si barfe in vestiar, telefoane in sala. Plec acasa. Cu tramvaiul, inapoi la rotile de fier. Ma dau jos langa parc. Niste peruani zdrangane din niste chitare la intrarea in parc, in timp de curiosii se strang in jurul lor. Programul artistic continua cu aceleasi 2-3 melodii repetate pana pe la 10 seara, spre bucuria locuitorilor din zona.

Acasa, vecinul din dreapta isi incearca bormasina. Cel de jos ciocanul. Batrana din apartamentul de alaturi este surda, stirile sunt puse la volum maxim. Din cand in cand se mai aude schelalaitul isteric al unui catel lasat acasa. Seara, zgomotele se mai atenueaza, Ma duc la culcare. Este cald, vecinii de deasupra nu pot dormi si ies pe balcon sa se aeriseasca. Mai stau de vorba. Mai ascult si eu, fara sa vreau. In strada, niste betivi au inceput sa urle. Asa ca incep si vecinii de pe balcon sa urle la ei: "Baaaai, mai incet, nu vedeti ce ora e? Nesimtitilor, treziti tot cartierul!". Nu, pe mine nu m-au trezit betivii, ci vecinii.

Se intorc in casa. O usoara perioada de liniste. Urmata de un scartait familiar al patului. Se termina si acesta. Incepe cearta, incep sa tipe. Ea pleaca din dormitor trantind usa. El o urmeaza la baie, unde continua cearta. Acum aud limpede ce spun, din baie se transmit sunetele mult mai bine. Au terminat. Iarasi scartaie patul (impacarea…). Se linistesc. Ar trebui sa adorm. Sunt usor agitata, ma intreb de ce. Trece o ambulanta cu sirenele pornite. In sfarsit, adorm. Ma cufund intr-un somn dulce. Prea tarziu, suna ceasul. O noua dimineata. Pasarelele, cirip-cirip…

Leapsa

Am primit o leapsa de la Morticia.

Daca eram o luna, as fi fost: Aprilie
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: Vineri
Daca eram o parte a zilei, as fi fost: Dimineata
Daca eram un animal marin, as fi fost: Delfin
Daca eram o directie, as fi fost: Inainte
Daca eram o virtute, as fi fost: Empatie
Daca eram o planeta, as fi fost: Marte
Daca eram un lichid, as fi fost: Ceai verde/ Mate
Daca eram o piatra, as fi fost: Rubin
Daca eram o pasare, as fi fost: Soim
Daca eram o planta, as fi fost: Lalea, desigur!
Daca eram un instrument muzical, as fi fost: Pian
Daca eram o emotie, as fi fost: Teama
Daca eram un sunet, as fi fost: nu stiu, ceva armonios
Dacă eram un element, aş fi fost: Foc
Dacă eram un cântec, aş fi fost: Rosas (La Oreja de van Gogh)
Dacă eram un film, aş fi fost: Tacones Lejanos
Dacă eram un serial, aş fi fost: Dr. House
Dacă eram o carte, aş fi fost: Pe vremea fluviului Amur
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: Cenusareasa
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: ceva turcesc, cu siguranta
Dacă eram un gust, aş fi fost: dulce-acrisor si usor picant
Dacă eram o aromă, aş fi fost: Cardamom
Dacă eram o culoare, aş fi fost: Verde si Rosu
Dacă eram un material, aş fi fost: Bumbac
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: Curiozitate si nerabdare
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: Capul
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: Mirare
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: Literatura
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost: Dee Dee
Dacă eram o formă, aş fi fost: triunghi
Dacă eram un număr, aş fi fost: 3
Dacă eram o maşină, aş fi fost: Nissan Micra
Dacă eram o haină, aş fi fost: rochita babydoll

Leapsa merge la Clarisa si Sonho de Lisboa si la cine mai pofteste, cine mai doreste. Serviti-va, ca avem destule.

Si un cadou pentru toata lumea:

"Decat o vorba sat-i mai spun"

Nu, nu am innebunit.

Bietul Pruteanu, cand a conceput titlul emisiunii Doar o vorba sa-ti mai spun, nu stia ca urma sa vina tavalugul - acest "decat" care a stors ultima picatura de vlaga a celor care se straduiesc sa respecte limba romana.

Nu sunt vreo specialista in materie,  mai calc si eu stramb din cand in cand, insa decat-ul asta imi zgarie timpanele de ani de zile. Nu stiu cum e prin alte parti din Romania, dar in Bucuresti este omniprezent.

Il auzi in statia de metrou: "Da, iubito, vin acum acasa, astept decat metroul."

Este prezent in tramvai: "Mai mergeti decat o statie pana la Razoare."

Il vezi pe forumuri: "Mi-am cumparat decat aparatul, pentru obiectiv nu am avut bani"

Il auzi de la colegi si prieteni "Voiam decat sa-ti spun ca iesim diseara la o bere."

 

Unii dintre cei care scot fraze de genul asta se justifica" "Traim intr-o epoca a vitezei, nu mai avem timp sa punem negatia.". Le raspunzi ca pot folosi "doar" sau "numai" si se ratoiesc: "Ei, si tu acum, tot se intelege ce vreau sa spun, nu?".

Da, intelegem, la fel cum intelegem si un text in care sunt inversate literele in cadrul unui cuvant. Ceea ce nu se poate intelege este acest dispret fata de limba romana si fata de interlocutor.

 

Da, ati ghicit, astazi mi-am atins limita de decat-uri tolerate zilnic.

C.E.

Ce credeti ca se ascunde in spatele titlului, de la ce credeti ca este prescurtarea? Ceva legat de Uniunea Europeana, vreun standard tehnic, un campionat european de popice?



Nu, va inselati, este vorba despre o institutie mai puternica decat guvernul si parlamentul. In fata sa, chiar si Uniunea Europeana se teme sa vorbeasca. Este... Comitetul Executiv al blocului.

Despre care trebuie sa vorbim cu tot respectul cuvenit.

Atunci cand la avizier apar anunturi semnate CE, locatarii stiu ca trebuie sa trateze lucrurile cu seriozitate. Pentru ca nimic nu este simplu.




Sedintele de bloc pot fi ordinare si extraordinare, asta stabileste CE atunci cand editeaza anuntul. Au o ordine de zi, primul punct fiind stabilirea ordinei de zi. Subiectele i-ar face sa paleasca de invidie pe cei care participa la sedintele parlamentului. Exista o serie de dari de seama - administratorul, dar si CE trebuie sa dea de seama, apoi exista discutii pe sectiuni asupra bugetului, iar apoi... fiti un pic atenti! aprobarea proiectului de hotarare. Nici mai mult, nici mai putin. Nu m-am dus niciodata, dar trebuie sa fie foarte interesant.




CE sta cu ochii pe toti locatarii. Din cand in cand, cand unul dintre locatari calca stramb, CE il anunta prin intermediul avizierului sa se potoleasca. Anunturile sunt redactate intr-un limbaj care este un amestec intre Monitorul Oficial si declaratiile de la stiri ale politistilor.






Nu este simplu sa ajungi in CE, cu atat mai mult sa ajungi presedinte de bloc. Aceste pozitii sunt ravnite de majoritatea pensionarilor din bloc, iar luptele pentru putere se tin lant. Din cand in cand apar si dizidente, dar revoltele sunt lesne inabusite de cate un anunt la avizier.




La fel cum si in anii trecuti in Romania presedintele era din tabara opusa guvernului, si la noi in bloc am avut o astfel de situatie. Administratorul era urmarit cu atentie de catre CE, care astepta rabdator ca acesta sa faca o greseala.




Intr-o vara, am gasit urmatorul anunt:

Ne-am intalnit dupa cateva zile cu administratorul. Era cam suparat. I se stricase masina in vacanta si isi amanase din acest motiv intoarcerea cu doua zile.

Dar despre administrator (alta specie umana speciala), in alt episod.

Despre inceput

Sa va spun cum m-am apucat sa-mi fac eu blog. Totul a inceput de la María Amelia, o batranica din Spania, care primise in dar de ziua sa (implinea 95 de ani) un blog.
Mi s-a parut simpatica aceasta María Amelia, care se plimba pe malul marii, dadea sfaturi de viata, isi amintea tot felul de lucruri din tinerete si se plimba pana in Brazilia, unde dansa si se distra cot la cot cu tinerii.

Prin ianuarie 2009, mi-a picat fisa. Am, vorba Iuliei, o gramada de pitici. Ce-ar fi daca i-as scoate un pic la lumina, sa nu-si mai faca de cap numai cu mine? Sa ii scot la joaca si sa intalnesc alte persoane cu pitici comuni cu ai mei. De pe blogul Mariei Amelia am apasat direct pe butonul "Creati blog" si iata-ma aici.

Am deci de adresat multumiri Maríei Amelia - la abuela bloguera. Ea a parasit aceasta lume in urma cu cateva zile. Descanse en pas, María Amelia!

Hot, hot, hot news!

Roshkatzika a iesit in Teambuilding cu piticii ei si a ajuns pana in Hotcity. Interviul ei il puteti citi aici.
In interviu vorbeste si despre proiectul Romania, casa mea - pe care il cunoasteti deja. Daca vreti si voi sa sustineti aceasta initiativa, ati observat probabil ca puteti lua codul pentru a-l pune pe blogurile voastre.

Si pentru ca lauda de sine miroase din cand in cand a bine... Bucurestiul de vis este si el un Hotcity, dovada ca apare si el mentionat aici. (Multumita cuiva care l-a recomandat intr-un interviu... ghiciti voi cine!)
Na, ca m-am si laudat, ca o lady ce sunt...

Tot din categoria laude este si stirea ca din cand in cand gatesc - ceea ce s-a materializat intr-un blog despre aceasta frumoasa activitate culturala - Lady Io Is cooking.
Cu ocazia aceasta invat tot felul de lucruri despre platforma Wordpress... deocamdata nu am trecut prea bine de stadiul de "Nu inteleg nimic!".

Cam astea sunt stirile fierbinti. Nu uitati sa cititi Hotcity, saptamana aceasta are niste recomandari interesante in privinta blogosferei feminine ;-)

O poveste de pe strada mea

Cioc, cioc, cioc toata ziua. Brrrrm toata ziua. Ciocanitul alterna cu zgomotul bormasinii, iar nervii nostri vibrau in ritmul impus de - l-ati recunoscut? - vecinul gospodar.

Deja era clar ca nu este obisnuitul ciocanit de week-end, vecinul avea in minte un proiect mult mai mare. L-am vazut trebaluind pe la geam cu bormasina, observati ca munca nu-i usoara:

In sfarsit, rezultatul mult asteptat a aparut. Acesta:

Avem, asadar, doua suporturi de flori nou-noute agatate la geamul vecinului. Unul dintre suporturi este o placa de faianta sparta, infipta direct in peretele de sub pervaz. Al doilea suport este un blat de pal, cu 2-3 centimetri mai mic decat rama la care vecinul a muncit cu sarg mai bine de o saptamana. Dar ce conteaza impresia artistica, atunci cand este vorba despre o incropeala salvatoare?

Asa cum arata cele doua suporturi, ai zice ca la prima pala mai puternica de vant vor zbura cu tot cu flori. Cum inca nu s-a intamplat asta, nu pot decat sa presupun ca bormasina a fost folosita pentru fixarea ghivecelor pe suporturi cu suruburi si fixarea suporturilor pe perete cu... probabil tot suruburi, habar n-am.

Pot sa va spun si ca proiectul s-a derulat in mai multe faze, pe parcursul unei saptamani intregi. Placa cea mare de pal a aparut initial, apoi a disparut, probabil pentru o ajustare a proiectului.
Am stat cu sufletul la gura in toata aceasta perioada - si de nervi, asteptand sa se termine odata zgomotul, dar si de curiozitate, care ne-a fost pe deplin satisfacuta.

Fotografia este facuta in Dr. Taberei.

Aceasta poveste de pe strada mea participa la Concursul LG Electronics Romania, avand ca premiu un televizor LCD LG LH5000.
O invit si pe Sonho de Lisboa sa participe la acest concurs, sa aiba ce sa-i tina de urat pana cand visul devine realitate.

Later edit: Prima fotografie este adaugata ulterior, a trebui intai sa blurez capul vecinului :-)

Ne vedem la B-fit in the Street, saptamana viitoare?

Saptamana viitoare are loc a doua editie a festivalului de teatru de strada - B-fit in the Street!
Pentru ca anul trecut a fost extraordinar si am ramas cu impresii de neuitat (vedeti cateva fotografii in partea stanga, ca sa va faceti o idee, in cazul in care nu ati fost), anul acesta il asteptam cu nerabdare.

Later edit: Fotografii si impresii de anul acesta gasiti aici si aici.

Am gasit programul aici, il pun si pentru voi, in cazul in care vreti sa ajungeti la spectacole.
Spectacolele sunt interactive, imprevizibile si foarte bine organizate. Spectatorii sunt diversi, unii intamplatori, altii veniti special.


Joi, 28 Mai
10.00 – 20.00 / Salvador&Calul Real (Compania Carros de Foc)
Spectacol fix / Parcul Unirii
12.30 – 13.00 / The Scarecrows (Compania Funambule)
Spectacol fix / Piaţa Unirii
14.00 – 14.30 / The Scarecrows (Compania Funambule)
Spectacol fix / Piaţa Universităţii
17.00 – 17.50 / Homocatodicus (Compania L’Excuse)
Spectacol fix / Metrou Unirii
18.00 – 18.45 / Ole Maestro! (Compania Les Enjoliveurs)
Spectacol fix / Piaţa Universităţii
18.30 – 19.20 / Homocatodicus (Compania L’Excuse)
Spectacol fix / Metrou Victoriei
19.30 – 20.00 / The Scarecrows (Compania Funambule)
Spectacol fix / Piaţa George Enescu
20.00 – 21.00 / Zap Doo Hap (Compania Les Enjoliveurs)
Spectacol fix / Piaţa George Enescu

21.00 – 21.25 / Calle 4 (Compania Provisional Danza)
Spectacol fix / Piaţa George Enescu
21.00 – 21.15 / Vertical (Compania XtREme)
Spectacol fix / Faţada Universităţii de Arhitectură
21.30 – 22.40 / Time Out (Compania Antagon)
Spectacol fix / Piaţa George Enescu
22.00 – 22.15 / Vertical (Compania XtREme)
Spectacol fix / Faţada Universităţii de Arhitectură

Vineri, 29 Mai

10.00 – 20.30 / Salvador&Calul Real (Compania Carros de Foc)
Spectacol fix / Parcul Unirii&Piaţa Constituţiei
12.00 – 13.00 / Zap Doo Hap (Compania Les Enjoliveurs)
Spectacol mobil / Piaţa Romană – Piaţa Universităţii
12.20 – 13.00 / Mario, Panto, Djezel (Compania Les Geants du Sud)
Spectacol mobil / Piaţa Romană – Piaţa Universităţii


12.30 – 13.00 / 16.00 – 16.30 / 19.00 – 19.30 / The Scarecrows (Compania Funambule)
Spectacol fix / Piaţa Unirii / Piaţa Universităţii / Piaţa Universităţii
13.00 – 13.30 / 15.30 – 16.00 / 16.30 – 17.00 / 17.30 – 18.00 / 18.30 – 19.00 /
Concert Hydrophonique (Compania Les Cubitenistes)
Spectacol fix / Parcul Colţea
13.30 – 14.10 / Mario, Panto, Djezel (Compania Les Geants du Sud)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii

14.00 – 15.00 / Zap Doo Hap (Compania Les Enjoliveurs)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii
14.50 – 15.30 / Rosa Luna, Mephisto, TimTao (Compania Le Caramantran)
Spectacol mobil / Piaţa Romană – Piaţa Universităţii
16.30 – 17.10 / Rosa Luna, Mephisto, TimTao (Compania Le Caramantran)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii
16.30 – 17.10 / Mario, Panto, Djezel (Compania Les Geants du Sud)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Parcul Cişmigiu
17.00 – 17.45 / Ole Maestro! (Compania Les Enjoliveurs)

Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Parcul Cişmigiu
17.30 – 18.20 / 19.30 – 20.20 / Homocatodicus (Compania L’Excuse)
Spectacol fix / Bucureşti Mall Vitan / Mall Plaza România
18.00 – 18.45 / Ole Maestro! (Compania Les Enjoliveurs)
Spectacol mobil / Parcul Cişmigiu – Piaţa Universităţii
18.00 – 18.40 / Rosa Luna, Mephisto, TimTao (Compania Le Caramantran)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Parcul Cişmigiu


19.30 – 20.30 / Cocktail (Teatrul Masca)
Spectacol fix / Esplanada Teatrului Naţional
20.20 – 21.20 / Salvador&Calul Real (Compania Carros de Foc)
Spectacol mobil / Parcul Unirii – Piaţa Constituţiei
21.00 – 21.15 / 22.00 – 22.15 / Vertical (Compania XtREme)
Spectacol fix / Faţada Universităţii de Arhitectură
21.30 – 22.00 / Calle 4 (Compania Provisional)
Spectacol fix / Piaţa Constituţiei
22.10 – 23.00 / Voala (Compania Voala)
Spectacol fix / Piaţa Constituţiei

Sâmbătă, 30 Mai

12.00 – 12.20 / Countdown Dimonis (Compania Els Comediants&Fanfara Shavale)
Spectacol fix / Esplanada Teatrului Naţional
12.20 – 12.50 / Mario, Panto, Djezel (Compania Les Geants du Sud)
Spectacol mobil / Piaţa Romană – Piaţa Universităţii
12.20 – 13.00 / Rosa Luna, Mephisto, TimTao (Compania Le Caramantran)
Spectacol mobil / Parcul Cişmigiu – Piaţa Universităţii
13.00 – 13.30 / 14.00 – 14.30 / 16.30 – 17.00 / 17.30 – 18.00 / 18.30 – 19.00 /
Concert Hydrophonique (Compania Les Cubitenistes)
Spectacol fix / Parcul Colţea

13.30 – 14.10 / Mario, Panto, Djezel (Compania Les Geants du Sud)
Spectacol mobil / Pţa Universităţii – Piaţa Unirii
15.00 – 15.40 / Rosa Luna, Mephisto, TimTao (Compania Le Caramantran)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii
17.20 – 18.00 / Rosa Luna, Mephisto, TimTao (Compania Le Caramantran)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Cişmigiu
18.10 – 19.00 / Somnis D’Alicia (Compania Teatre Nu)
Spectacol fix / Parcul Cişmigiu


18.20 – 19.00 / Mario, Panto, Djezel (Compania Les Geants du Sud)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Cişmigiu
19.00 – 20.30 / Carilló (Compania La Tal)
Spectacol fix / Cişmigiu
21.00 – 21.15 / 22.00 – 22.15 / Vertical (Compania XtREme)
Spectacol fix / Faţada Univ. de Arhitectură
21.00 – 22.00 / Parada L’Odyssée des Saltimbanques (Compania Malabar)
Spectacol mobil / Parcul Unirii – Pţa Constituţiei
22.10 – 23.00 / Carillon 3.1 – Zborul Timpului (Compania Kitonb Project)
Spectacol fix / Piaţa Constituţiei

Duminică, 31 Mai

11.00 – 11.30 / 12.30 – 13.00 / 15.00 – 15.30 /16.00 – 16.30 /17.30 – 18.00 /
Concert Hydrophonique ( Les Cubitenistes)
Spectacol fix / Parcul Colţea
11.30 – 12.00 / Mario, Panto, Djezel (Les Geants du Sud)
Rosa Luna, Mephisto, TimTao ( Le Caramantran)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Cişmigiu
12.00 – 12.20 / Countdown Dimonis (Compania Els Comediants&La Banda del Surdo)
Spectacol fix / Esplanada Teatrului Naţional


15.00 – 15.30 / Mario, Panto, Djezel (Compania Les Geants du Sud)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii
15.00 – 15.50 / Somnis D’Alicia (Compania Teatre Nu)
Spectacol fix / Parcul Cişmigiu
15.20 – 16.00 / Rosa Luna, Mephisto, TimTao (Compania Le Caramantran)
Spectacol mobil / Piaţa Universităţii – Piaţa Unirii
17.00 – 18.00 / Musiclown (Compania Maravilla Teatro y Musica)
Spectacol mobil / Pţa Unirii – Pţa Universităţii

18.00 – 19.30 / Carilló (Compania La Tal)
Spectacol fix / Cişmigiu
19.00 – 20.00 / Musiclown (Compania Maravilla Teatro y Musica)
Spectacol mobil / Pţa Universităţii – Parcul Izvor
19.30 – 20.30 / Mario, Panto, Djezel (Les Geants du Sud)
Rosa Luna, Mephisto, TimTao ( Le Caramantran)
Spectacol mobil / Cişmigiu – Pţa Constituţiei
20.30 – 21.30 / La Banda del Surdo
Spectacol mobil / Pţa Unirii – Pţa Constituţiei
21.30 – 23.00 / Dimonis (Compania Els Comediants)
Spectacol fix / Piaţa Constituţiei

Scrisoare

Dragul meu vecin, draga mea vecina,

Poate ma cunoasteti sau poate nu.
Totusi, daca va intalniti cu mine in bloc, va rog sa imi raspundeti la salut. Nu va demonstrati superioritatea strangand din dinti atunci cand va salut si uitandu-va intr-o parte. Va demonstrati proasta crestere - de parca era nevoie de o confirmare.
Va informez ca regulile cele mai elementare de bun simt cer ca cel care intra sa salute, nu sa se uite la celalalt si sa astepte sa fie salutat. Iar daca ne intalnim in bloc, nu la intrare, este de datoria barbatului sa salute, chiar daca este mai in varsta.
Ati remarcat, poate, ca folosesc pluralul in adresare. Este din politete - aceeasi cu care inteleg sa-i tratez chiar si pe cei care ma tutuie in virtutea ideii ca sunt mai tanara.

Cand ne intalnim in bloc si vedeti ca urc sau cobor pe scari nu este nevoie sa ma intrebati de ce fac asta. Este suficient sa ne salutam ca sa aratam ca suntem politicosi. Discutiile despre deciziile mele personale nu fac parte din salut.
Apropo de lift, probabil ca aveti ficatul tare atunci cand turnati o sticla de parfum peste haine sau atunci cand fumati in lift sau in bloc. Eu sunt mai sensibila, recunosc, imi vine sa vomit. Ceea ce n-ar aduce un plus prea mare de mizerie in bloc, avand in vedere mucurile de tigara, ambalajele murdare si acele de brad pe care le gasesc mereu pe scari (acele de brad, e adevarat, le gasesc doar in ianuarie, februarie sau martie, cand strangeti bradul). Poate invatam cu totii ca locul gunoiului este la cos si ca nu se crapa pamantul daca vom curata dupa ce am facut mizerie.

Apropo de mirosuri, apreciez grija cu care va aerisiti casele, umpland totusi blocul de mirosuri felurite. Nimic nu se compara cu un miros proaspat de prajeala sau cu cel de peste pe gratar. Nici cu mirosul statut, asezonat cu aroma de medicamente, pe care eu in numesc (vai!, recunosc ca e urat din partea mea), miros de batran. Nu, batranetea nu ma deranjeaza, o respect. Dar si oamenii merita respect nu numai in functie de varsta, ci si de cine sunt si ce fac. Nu imi cereti sa va respect decat daca ma respectati.

Apropo de respect. Stiti usa aceea de la lift, care scoate un zgomot foarte puternic imediat dupa ce ati parasit liftul? Noile cercetari stiintifice au demonstrat faptul ca acest zgomot poate fi diminuat cu pana la 99% daca usa este tinuta cu mana, in loc sa fie trantita. Iar gradul de respect cu care va tratati vecinii este invers proportional cu nivelul zgomotului pe care il face usa. Studii stiintifice aprofundate au demonstrat efecte similare pentru usile apartamentelor si pentru usa balconului de la ghena.

Ca tot vorbeam de ghena. Acolo aruncam gunoiul. IN ghena, nu pe langa. Stiu ca nu va pasa, dar lipirea pantofilor de scursurile gunoaielor aruncate neglijent, calcatul pe hartii si pe mucuri de tigara nu este exact ceea ce ne dorim atunci cand mergem sa aruncam gunoiul.
Nu ne dorim nici sa punem mana pe gainatii de pe capacul de la ghena, nici pe painea inmuiata pe care o puneti pe balustrada pentru porumbei. Stiu ca sunt si ei niste sufletele. Dar la fel de adevarat este ca lasa o mizerie de nedescris, pe care desi o provocati, nu va straduitit sa o strangeti.

Si apropo de sufletele. Imi plac pisicile (pe primul loc) si cainii. Nu mi-am luat insa un animal, pentru ca stiu ca nu am timp sa ma ocup de el. Ar fi o lipsa de respect fata de dvs. sa imi las cainele sa schelalaie ziua intreaga de dorul meu, rupand sufletele, dar si nervii nenorocosilor care sunt acasa. Iar cand plec la serviciu si mai calc in diverse 'urme' lasate de animalute dragalase in bloc, fiti convinsi ca aveti toate urarile mele de bine pentru grija acordata sufletelului respectiv.

Zgomotul pe care il fac cateii topiti de dorul dvs. nu se compara insa cu petrecerile cu care ne incantati din cand in cand sufletele. Cand invitati 10-20 de oameni care canta si sar in acelasi timp, ma bucur tare mult sa vad cum tresalta plafonul si se misca lampa. Ma gandesc ca este un bun antrenament pentru un eventual cutremur, o sa fiu calita si nu ma voi mai speria. Apreciez grija cu care doriti sa ma invatati noile tendinte muzicale - indferent daca este vorba despre manele sau despre Metallica, muzica pusa la maximum ma inspira. La ganduri criminale.

As mai scrie acum, dar ma gandesc sa e cam lung mesajul meu, asa ca o sa revin, probabil. Sa nu va tin din treburi.
Inainte de final haideti sa repetam impreuna: "Buna ziua!", "Buna dimineata!", "Buna seara!". Asa, bravo! Acum chiar ca inchei scrisoarea aceasta. Dar nu uitati ca voi reveni.

A dvs. vecina,
Lady Io

Omul gospodar

Omul gospodar isi face iarna car si vara sanie, spune o vorba populara.

La bloc, omul gospodar este cel pe care il auzi toata ziua trebaluind. Sa spunem ca este sambata dimineata si, dupa cinci zile de trezit la 6.30, dormi un somn dulce. Dintr-o data, pe la 7 dimineata, auzi cu insistenta niste batai. Te scoli buimac si alergi la usa, crezand ca s-a intamplat ceva. Ajungi la usa si o deschizi, doar ca sa vezi ca nu e nimeni, dar bataile continua sa se auda. Abia atunci te dezmeticesti si il recunosti dupa ora si dupa ritm: este el, vecinul gospodar. Poate astazi bate cuie, poate repara un sertar sau poate incropeste o noua mobila din resturile ramase de sambata trecuta de cand a facut un blat de geam.

Si asta pentru ca omul gospodar gaseste intotdeauna o intrebuintare resturilor. Nimic nu se arunca, totul se foloseste pentru o noua incropeala.

Omul gospodar nu cunoaste odihna. Cine se scoala de dimineata departe ajunge. Iar daca se scoala sambata de dimineata, are toata ziua la dispozitie sa le reaminteasca vecinilor aceasta vorba din batrani.

Omul gospodar are si o pereche - gospodina. O recunosti dupa miros, atunci cand treci pe langa ea si te inconjoara un puternic miros de prajeala. Tot dupa miros iti dai seama si la ce ora s-a trezit. Atunci cand, deja satul de bataile repetate, te trezesti si mergi sa bei un ceai sau o cafea in bucatarie, aceasta este invadata de mirosul de ceapa prajita. Si asta pentru ca gospodina noastra stie ca nu e timp de pierdut, mancarea buna se gateste in zori. In felul acesta, restul zilei poate fi dedicat activitatilor culturale: cafeaua cu vecina, revista evenimentelor din bloc, telenovelele de dupa-amiaza.

Gospodina nu uita sa isi laude partenerul in fata vecinei: "Vai, draga, este atat de muncitor! Un om tare gospodar... Din orice avem mai incropeste ceva. Uite, de exemplu, raftul asta mic de aici. L-a facut dintr-o usa rupta pe care a gasit-o la ghena. A taiat o zi intreaga scandurile, ca erau tare groase. S-au mai ciobit, dar uite acum ce avem. Si nici nu am mai dat bani.". Vecina da din cap: "Draga, dar al meu a facut si un suport pentru flori dintr-o scandura veche si doua placi de faianta care se sparsesera in baie". Amandoua stiu ca al lor este mai gospodar decat al celeilalte.

Cred ca aveti si voi macar un vecin gospodar, nu-i asa? Este omniprezent,

Ssst!

Gata, am tacut!

Sau nu era pentru mine?

Poate ca autorul se adreseaza integului Bucuresti: vecinilor care au dat gauri si sambata si duminica, incepand de la 7 dimineata; motociclistilor care fac curse noaptea pe bulevard; unitatilor militare si fabricilor care tin haite de caini care schelalaie noaptea in cor; restaurantelor care isi asteapta clientii cu muzica pusa la maximum; nuntasilor de la restaurantul armatei care ies noaptea bauti si uita ca se afla intre blocuri pline de oameni care dorm, tirurilor care claxoneaza indelung, precum vapoarele; celor care asculta muzica la telefonul mobil pe strada, fetelor care tipa si baietilor care urla...

Probabil inca un motiv pentru bucuresteni sa fie isterici...

Voi ce credeti?

Noaptea muzelor si muzeelor

Promiteam sa revin cu impresii despre Noaptea Muzeelor.


Am inceput inca de devreme, pe la 6 dupa-amiaza, cand am mers la Muzeul Bucurestiului. Deja era destul de multa lume. La parter aveau o expozitie interesanta de carti postale de altadata.


De acolo ne-am indreptat spre Muzeul de Geologie. O gramada de roci, dar si o multime extrem de mare de oameni, care ne anunta ca, odata cu venirea intunericului, si locurile se vor aglomera din ce in ce mai mult.



Off topic: Observati in fotografie de mai sus cele doua masini din stanga? Erau parcate pe o alee pietonala. Mi-am murdarit pantofii ocolindu-le prin iarba proaspat udata.


Pe scarile din fata avea loc si un spectacol. O formatie de aromani din Dobrogea a cantat mai multe cantece populare, multi dintre spectatori cantau impreuna cu ei, unii stergandu-si lacrimile pe furis.


A urmat Muzeul Literaturii, unde se adunase ceva lume, urma sa fie si un concert de muzica medievala. La intrare erau pe masa niste carti, lumea trecea impasibila pe langa ele, pana cand cineva a spus cu voce tare ca sunt gratuite. Va puteti imagina ce a urmat... Fiecare a luat cate un exemplar, ba unii mai voinici au plecat si cu cate trei. Am vazut diverse obiecte apartind unor scriitori romani, am citit scrisorile lor si un articol dintr-un ziar expus (Ionel Teodoreanu, o povestire foarte frumoasa despre copilarie, mi-a creat un chef nebun sa mai citesc ceva de el, mai ales ca nu am mai facut-o de cand eram copila)


Ne-am indreptat apoi catre Muzeul Enescu. Deja era foarte aglomerat, inauntru se respira foarte greu din cauza umiditatii. Aer conditionat ioc, astfel incat am iesit flescaita de acolo, dar cu o mare dorinta de a reveni intr-o zi normala, intrucat asa nu puteam vedea mare lucru. Palatul este impresionant.

Tavanele pictate si restul decoratiunilor ne amintesc de o lume disparuta de multa vreme.

Deja ne dureau picioarele ingrozitor, evident locuri de parcare ioc, am lasat masina foarte departe de muzee.

Am ajuns si la ultimul pe lista, Muzeul de Istorie a Romaniei. Multimea era incredibil de mare, treptele muzeului erau pline. Inauntru, lume multa si aer irespirabil. O curatoare s-a rastit la noi sa nu facem poze, pentru ca acestea ar dauna obiectelor expuse. Am incercat sa-i explicam ca blitzul face rau, nu pozele fara blitz. La argumentul ca in alte parti, cu muzee mai mari si mai cunoscute, poti face poze, atata vreme cat le faci cu blitz, a raspuns: "Da, dar poate nu au valori atat de mari si obiecte originale!". Uau, asta chiar a fost tare! Cu argumentul asta m-a dat pe spate. Ce argumente sa-i prezinti unei persoane care ar trebui sa stie despre ce vorbeste si spune asemenea enormitati?

Cand vor intelege oare romanii cateva reguli de bun-simt?

In fine, concluziile:
M-am bucurat sa vad atata lume, nu stiam ca exista atata sete de cultura. M-a enervat atata lume, pentru ca nu puteai vedea mai nimic.

Am vazut si muzee pe care nu le vazusem pana acum, spre rusinea mea, ceea ce mi-a deschis apetitul pentru a reveni intr-o zi normala.

Aseara, Bucurestiul a aratat altfel. Calea Victoriei, intrata de multa vreme in adormire, a aratat pentru cateva ore din nou ca o strada din centrul Bucurestiului.

Ne petrecem noaptea la Muzeu?

Probabil ca stiti, dar eu totusi va spun.
In aceasta noapte avem noaptea muzeelor.

Programul evenimentelor organizate in aceasta noapte se afla aici.
Ne vedem acolo?

Blogul nostru anti-gunoi

Dupa ce am vazut ca Romania e de vis si-a luat locu-ntai la Miss, si ne-am amintit si de imnul turistic al Romaniei, a aparut ideea de a face un blog anti-gunoi. Ideea i-a venit Zazuzei.

Cum pentru copilul ce urma sa se nasca aveam nevoie si de o nasa, Roshkatzika a gasit numele cel mai potrivit: Romania, casa mea.

De ce "casa mea"? Pentru ca orasul in care traim, tara in care traim, mediul in care ne miscam sunt casa noastra.
Sau, ca sa o citez pe Roshkatzika:

Pentru ca acasa la tine nu stingi mucurile de tigara pe covorul din sufragerie si nu arunci pampersii folositi in cada. Acasa la tine nu dai foc la plantele din ghiveci ca sa prajesti mici si pui resturile menajere la cosul de gunoi, nu in camera copilului. Atunci de ce nu ai face asta si cand esti pe strada sau in natura? Orasul in care locuiesti sau padurea in care faci drumetii sunt si ele casa ta. Si nu e vorba nici de patriotism, nici de propaganda ecologista. Este vorba pur si simplu de sanatatea ta, de calitatea aerului pe care il respiri, de placerea de a te uita la o pajiste verde cu flori si poate si de cresterea nivelului tau de trai, daca ai locui intr-o tara asaltata de turisti.

Asa ca va rugam sa sustineti aceasta campanie, sa o faceti cunoscuta, ba chiar sa contribuiti cu poze si idei. Scoatem in evidenta mizeria pentru ca ea sa nu mai apara.

Sfaturi pentru tinerele bucurestence (si nu numai)

Venind eu astazi acasa cu autobuzul, am vazut cate ceva care m-a inspirat sa scriu sfaturile de mai jos, pentru tinerele aspirante la titlul de Miss Young Pitzi.

Sa porti tocuri foarte inalte desi nu stii sa mergi pe tocuri nu e cool. Este jalnic si periculos.

Sa mergi la scoala sau la serviciu cu bluzite care lasa buricul gol si nu este cool. Este urat si lipsit de respect. (Se aplica si pentru fustele foarte scurte si decolteurile foarte largi)

Sa mesteci guma cu gura deschisa si sa faci baloane in mijloacele de transport in comun sau in timp ce vorbesti cu cineva nu este cool. Este scarbos si foarte urat.

Sa vorbesti tare la telefon in public si sa iti barfesti colegele nu este cool. Este urat si deranjant.

Sa porti fusta scurta si/ sau bluzita cu vedere la burtica atunci cand esti supraponderala nu este cool. Este trist si gretos.

Sa asculti muzica (in special manele, dar nu numai) tare la telefonul mobil nu este cool. Este dovada de nesimtire si de lipsa de inteligenta.

Sa porti cercei de marimea unor covrigi nu este cool. Este inestetic si urat.

Sa te fardezi cu culori foarte puternice dimineata sau in timpul zilei nu este cool. Este urat si prostesc.

Sa sclipesti toata de la rujul cu sclipici, fardul cu sclipici si bluzele cu paiete in miezul zilei nu este cool. Este oribil si periculos (pericol de orbire).

Sa iti tii rucsacul in spate intr-un loc aglomerat nu este cool. Este dovada de nesimtire si de lipsa de respect fata de cei din jur.

Nici cuvantul cool nu este cool, decat atunci cand toata fraza este in engleza - indiferent de ceea ce cititi in revistele pentru adolescenti.

Daca mai aveti si alte sfaturi de adaugat, feel free sa folositi formularul de comentarii.

Cufarul-capcana

Prima oara, cand am iesit din bloc si l-am vazut abandonat langa intrare, am crezut ca este cufarul ratacit de Rumburak si voi gasi in el mantia fermecata si inelul care indeplineste orice dorinta. Era inchis inca si putea ascunde comori nebanuite.

Pana cand m-am intors eu de la cumparaturi, cineva deschisese cufarul si furase toate lucrurile fermecate si bogatiile. Mai ramasesera numai pungile de plastic in care acestea fusesera invelite.

Vine vara in Bucuresti

Incepand de duminica, este clar: vine vara.



Vine vara, cu mirosurile statute de nespalat, transpiratie, alcool si fum de tigara dis-de-dimineata in tramvai.



Vine vara, cu maieuri suflecate spre admirarea burtilor umflate. Vine vara, cu busturi goale si paroase, mirositoare si bronzate. Cu urme albe pe bronz, urmele manecilor de la tricou, urmele lantului de la gat, urmele slapilor.

Vine vara, cu bermude largi si slapi clipocind pe peste tot. Cu ochelari de soare pusi pe frunte, spre deliciul manelistelor.



Vine vara, cu rochite scurte si picioare groase. Vine vara cu bluzite scurte si burti tip cozonac expuse cu mandrie. Vine vara, cu maieute scurte, care mai mult descopera decat acopera trofeele mult ravnite de admiratori. Vine vara, cu tatuaje "tribale", cu tatuaje cu fluturasi si pisoiasi, cu tatuaje cu litere chinezesti, intrezarite abia pe umarul sfios sau pe burtica mandra.



Vine vara, cu terasele de pe care boxele racnesc aceleasi si aceleasi melodii, in timp de clientii ametiti striga dulcegarii trecatoarelor inocente.



Vine vara, cu nunti luxuriante la care jumatate din invitati lesina din pricina caldurii, in timp ce acordurile voioase ale lautarilor se raspandesc asupra intregului cartier.

Vine vara! O, ce simfonie a mirosurilor, a buricelor goale si a pectoralilor transpirati!

Nu va bucurati ca vine vara?

Bila alba, bila neagra

Bila alba merge astazi catre cel care s-a ridicat si mi-a cedat astazi locul in tramvai. Nu mi-a venit sa cred. M-am uitat la el sa vad daca vorbeste cu mine, daca am inteles bine ce spune si daca nu face misto. Vorbea cu mine, imi facea semn sa ma asez si vorbea serios. Si nu cobora la prima, abia se urcase. Si nu voia sa ma agate, era un om serios, intre doua varste (probabil de asta, totusi). Uau! Va vine sa credeti?

Bila neagra merge la plopii din Bucuresti. Imi intra puful lor in nas, in gura si in ochi. Mi se infunda nasul, imi dau lacrimile, ma mananca obrajii. Si e abia inceputul!
Vreau sa fie interzisi plopii, se poate?

Romania e de vis, a luat locu-ntai la Miss

Ca tot se vorbeste despre turismul romanesc, o invit pe dna. Udrea sa priveasca imaginile de mai jos si sa recompuna imnul turistic al Romaniei.

Veniti sa admirati gunoaiele patriei! Vin la pachet cu muntii si imaginile de vis.

Iarasi nervi... si tot de Bucuresti

Probabil ca va gandeati ca ziua de ieri mi-a pus capac. Nu, nici vorba! Azi de dimineata m-am trezit vesela si optimista. Sonho de Lisboa poate depune marturie in acest sens.

Eh, dar ziua de azi avea sa-mi dovedeasca ca Bucurestiul este plin de resurse nebanuite... resurse de nesimtire, evident.
In primul rand ca ar fi trebuit sa ajung in oras la ora 1 fix. Ei bine, am ajuns mult mai tarziu. De ce? Pentru ca e ziua Europei, asa ca au inchis nu stiu cate strazi, in plus are loc si lansarea nu stiu caror candidati pentru alegerile din iunie. Sustinatorii partidului respectiv au venit cu autocarele la congres, autocare care evident au fost parcate pe strada, blocand o banda intreaga. Zeci de autocare au umplut astazi centrul Bucurestiului.
Acum, nu stiu cum se organizeaza treburile astea. Dar daca as fi primar (domnule Oprescu, un pic de atentie aici, va rog!) as interzice mai multe blocari de trafic intr-o zi. Vreti congresul partidului? Sigur! Cate autocare aveti? 40? Bine, pai asteptati un pic pana ce se termina cu ziua Europei, si va programam noi in alta zi. Sau, si mai bine, miscati-va fundurile de delegati de partid dintr-o parcare amenajata pana la locul unde se tine congresul. Nu-mi blocati traficul, ca si asa stam naspa!

Colac peste pupaza, a venit caldura. Prilej pentru treningari sa treaca la maieuri, bermude si slapi. Numa' bine, sa se vada mai bine si lantul gros de la gat, ca pana acum nu se vedea asa de bine. Eh, dar o dunga alba peste bronzul frumos al verii ne va arata in permanenta grosimea lantului purtat. Este un trofeu.

Si stati, ca nu am terminat! Aseara, dau sa ies dintr-o cofetarie, cand ce sa vezi? Nu puteam, ca un baiat dragut cu un Mercedes cat China blocase tot trotuarul, inclusiv intrarea in cofetarie. Doar trebuia sa parcheze, nu?

Ei, dar noroc ca avem un primar care se gandeste la de toate. La gondole, fantani cu apa, monumente create prin distrugerea unor parcuri... macar cinci minute daca ar aloca pe zi unei gandiri mai serioase, sigur ar reusi sa vine cu idei mai intelepte.

Credeti ca am luat-o eu razna? Sau chiar merita un pic de atentie ideea de a ne muta in alt oras? Astept sugestii de orase in care s-ar putea muta o familie bionica (prietenii stiu de ce).

PS Hai, ca nu am numai vesti proaste azi. Zilele astea are loc Europafest, cu muzica buna. Cine merge, sa ne povesteasca si noua, ca eu nu ajung.
Si, vestea cea mai buna: si anul acesta va avea loc festivalul B-fit in the Street, anul trecut mi-au placut foarte mult spectacolele lor. Este vorba despre spectacole de teatru in strada - cateva poze de anul trecut gasiti aici. Abia astept!

Nervi de Bucuresti

Nu mi-era de-ajuns ca s-a terminat concediul, ca a mai trebuit sa ma mai si intorc la Bucuresti. Am facut cinci ore pe drum. Cinci ore! Mai exact, trei pana la intrarea in Bucuresti si inca doua pana acasa. Asta imi aminteste de un banc cretin:

"- Stii cat va dura in viitor o calatoarie in jurul pamantului?
- Cat?
- Doua ore. De fapt, doar o ora in jurul pamantului, o ora este drumul de acasa pana la baza aeriana."

Eh, cand am citit bancul asta ma gandeam ca e o gluma tare proasta. Dar parca incepe sa se adevereasca.
Ah, de ce nu m-am intalnit eu azi cu Sorin Oprescu? Sa-i povestesc cate ceva si sa-i spun lucruri dragute. Pai cum e posibil sa blochezi circulatia in oras cand si asa e in pom? Da-o incolo de treaba! Nu ma mai mir ca bucurestenii sunt bolnavi de nervi si isterici. Cum poti fi dupa ce-ti petreci o mare parte din viata in turma de masini din oras?

A, nu ca n-ar avea si ei vina lor... Nu si-ar lasa, frate, masina acasa, nici sa-i pici cu ceara. Era tramvaiul 41 gol, trecea pe langa noi si ma uitam cu jind. Imi venea sa cobor din masina si sa ma sui in el. Ca noi veneam din concediu e una, dar multi freaca drumurile aiurea cu masina, in loc sa ia tramvaiul.

Ei, si pentru ca tot stateam nemiscati, asteptand sa se mai mute coloana cu juma' de metru, ma uitam si eu in jur, cand ce vad? Un Peugeot cu numar de Buzau, care avea in geam o placuta de inmatriculare pe care scria "Chico sexy". Mai sa fie! Mi-am itit capul sa vad sexy-soferul masinii. Bineinteles ca era un urat nespalat, cu niste ochelari de soare cat tot capul, tricou negru mulat si telefon de fite la ureche. Baietii astia nu au invatat ca, daca scriu ca sunt sexy, nu inseamna ca se va intampla o minune si vor fi? Si chiar daca s-ar intampla ca vreun baiat sexy sa fie cu mintea aiurea si sa-si puna un astfel de placuta in geam, nu se mai uita nicio gagica la el? Nici macar pitzi alea care se pozeaza in baie pe Hi5, cred ca au totusi standarde mai inalte in materie de barbati.

Dupa aia am descoperit ca in trafic erau cateva masini decapotabile. La ce naiba folosesc decapotabilele in Romania? 10 luni pe an e prea frig sa mergi cu decapotabila, 2 luni prea cald ca sa nu mergi intr-o masina cu aer conditionat si geamuri inchise. Nu mai zic ca risti sa-ti pierzi vreun ochi din motive de mizerii care zboara prin aer (eu sunt patita, am suferit cateva luni din cauza unei mizerii aduse de vant care mi-a intrat in ochi cand mergeam pe strada).

Bun, am ajuns (in sfarsit) acasa si am zis sa mergem la piata. Fara masina, ca am gasit loc de parcare. Mare victorie, locul de parcare! Cand il prinzi, nu-i mai dai drumul. In zona e un bloc de garsoniere, iar unii dintre desteptii care stau acolo au niste masini uriase, nu stiu la ce naiba le folosesc in Bucuresti. Si ma intreb cum o fi sa stai in garsoniera si sa te plimbi cu o masina care costa mai mult decat locuinta ta? Probabil ca bine, doar masina e mai usor de admirat decat locuinta. Nu se poate sa fii roman jmecher fara masina de zeci de mii de euro pe care nu ti-o permiti.

Am luat autobuzul. Cand sa coboram, ce sa vezi? Romanul sta in usa. Nu ca ar cobori, nu... probabil are o placere deosebita sa stea in drum si sa enerveze pe toata lumea.

Minunat Bucurestiul! Ce pacat ca e locuit!

PS Na, ca s-a dus pe apa sambetei si eleganta mea in exprimare!
PS2 Am uitat sa va spun ca exact azi s-a facut vreme frumoasa afara. Azi, cand m-am intors in Bucuresti. Oooof!

Unde fugim din Bucuresti - Brasov (4)

Brasovul vazut de sus, de pe Tampa

Unde fugim din Bucuresti - Brasov (3)

Inca un pic de Brasov, spre clatirea ochilor si dezmortirea spiritului.

Unde fugim din Bucuresti - Brasov (2)

La cererea publicului, revin cu fotografii de la Brasov.

Va urma

Unde fugim din Bucuresti: Brasov (1)

Am fugit din Bucurestiul de vis pentru cateva zile cu liniste, aer, verdeata... si restul ascultati la Toma Caragiu ("Un alpinist convins").


Iata si cateva fotografii, asa, de pofta, revin in curand si cu altele, daca mai vreti.