vineri, 19 iunie 2009

Din panseurile lui Gâgă

Panseul de mai jos are un factor declansator. Acum cativa ani, la un curs de spaniola, doi colegi din sala si-au dat seama ca sunt vecini (acelasi bloc, aceeasi scara), dar nu se cunosc.
Si pentru ca mi se intampla mereu sa ma intalnesc cu cate cineva in bloc despre care nu as putea spune daca mi-e vecin sau e doar in vizita, am emis urmatoarea gandire adanca:

Intr-un bloc din asta comunist cu 10 etaje stau 100-200 de oameni, daca nu mai mult. Pe vremuri, o asemenea populatie avea un sat, in care toata lumea se cunostea cu toata lumea.
In schimb, acum locuim la maxim 10-20 de metri unii de ceilalti si nu ne cunoastem.
La cat de intimi ajungem sa fim intr-un bloc, mereu cu un perete/ o opdea/ un tavan in casa vecinului, este curios ca de multe ori nu ne recunoastem atunci cand ne intalnim. Adica, eu il aud pe vecinu' de sus cand urineaza, dar nu am habar cum arata. Stiu ce gateste vecina de mai jos, dar nu o recunosc pe strada. Ii aud pe vecinii din dreapta cand fac sex, dar... ma rog, pe ei ii stiu, ca ne mai intalnim pe hol.

Ceea ce vreau sa spun este ca societatea moderna ne ofera ocazii de neuitat: de a afla totul despre cei din apropierea noastra fara a-i cunoaste de fapt.

Na, ca v-am zis si panseul meu!

3 comentarii:

teampit spunea...

E cam acelasi paradox ca in cazul retelelor de socializare online unde ai zeci si sute de "friends" pe care nici nu stii bine cum ii cheama sau poate nici n-ai schimbat vreodata o vorba cu ei. Deci da, societatea moderna ne ofera tehnologia necesara sa "cunoastem" mii de oameni din toate colturile lumii, dar de fapt ne indeparteaza de prietenii si rudele din viata reala...

Lady Io spunea...

Sincera sa fiu, in retelele respective ii am adaugati numai pe cei pe care-i cunosc in viata reala.

teampit spunea...

Pai tu esti o fiinta normala... :)