duminică, 21 iunie 2009

Un bucfest, doi bucfesti

De cand au aparut targurile de carte in Bucuresti, am devenit si eu un vizitator constant al acestora.
Mai ales cand eram studenta, anul se impartea in functie de Targul de Carte din mai si de Gaudeamus.
Imi amintesc si acum etajele Teatrului National, pline de standuri, de cititori si fara niciun pic de aer. Si intotdeauna, o caldura sufocanta.

Din fericire, ultimii ani au adus spatii mai generoase, o impartire mai buna a spatiului si o mai buna aerisire (ca tot citeam aici despre drepturile animalului din noi - cred ca-l avem inclusiv pe acela de a putea respira atunci cand mergem undeva).

Ca sa fiu sigura ca nu pierd nimic, am fost vineri la targ si m-am intors acasa cu o plasuta de carti. Astazi am mers pentru adevaratele cumparaturi, am ajuns acasa cu doua plase de carti. Caci asta-mi place la aceste targuri (mai ales anul acesta, editurile s-au adaptat mult mai bine crizei decat alte sectoare economice): preturile te fac sa simti ca a meritat efortul de a merge pana la Romexpo. Imi mai plac si alte lucruri, cum ar fi posibilitatea de a vedea si cumpara carti care nu exista in librarii - carti straine sau de la edituri care nu au ajuns sa distribuie si in Bucuresti.

De exemplu, de la un stand (nu as putea sa va spun care, dar nimic cunoscut), am cumparat o carte de fotografii tiparita in 1980, la editura Pont Neuf din Paris. cartea se numeste Mediterranee, are fotografii facute de Aldo di Mallo in anii '70 in Maroc, Grecia, Sicilia. Fotografii foarte interesante, de altfel. Cartea asta era intr-un cos cu alte carti ingalbenite de vreme - carti de retete, carti de fotografii, si multe altele.

La Humanitas se lansau carti pe banda rulanta, se imparteau autografe si, ca de obicei, era cel mai aglomerat stand din tot targul.

Am vazut ca se lansa si Atlasul de Mitocanie Urbana (nu stiu la ce editura) - 35 de RON (pret de targ, banuiesc), si dintr-o data mi s-a facut cam lehamite. Adica am inceput sa vad treaba asta ca pe o gaselnita desteapta de marketing. Da, cat era pe mail si la Radio Guerilla pe site era distractiv. Ineficient, dar distractiv. Sa-mi cumpar insa o carte in care scrie ceea ce noi stim deja? O carte al carei public tinta este exact populatia saturata de pitzi si cocalari? Pai cu ce ma ajuta? Nu citesc nimic nou, pe ei nu-i schimba nimeni.
In prima poza de mai jos il vedeti pe Liviu Mihaiu la lansare, iar in spatele sau doua exemplare de pitzi si cocalar, expusi marelui public. Ideea asta mi s-a parut simpatica.




Am ajuns si la un stand de ochelari cu gaurele- cititi aici mai multe detalii, care erau promovati si prin afisul de mai jos. Nu am cunostinte prea profunde de gramatica, dar mi se pare ca propozitia asta nu prea suna romaneste: "Va este important sa aveti vederea clara?".


Unii dintre voi poate-si amintesc o carte despre care am vorbit la un moment dat. Este vorba despre "Confesiunile unui cafegiu" de Gheorghe Florescu. Ei bine, am avut surpriza sa-l intalnim pe dl. Florescu si sa stea de vorba cu noi. Este o persoana simpatica si comunicativa, am facut o gramada de poze - inclusiv cu aparatul sau, caci dorea sa aiba amintiri cu noi. Ceea ce nu a facut decat sa ne bucure foarte mult. Va recomand o data in plus sa-i cititi cartea.




Nu peste tot era la fel de animat, asa ca la un stand se incinsese un mic fotbal cu balonul:



Intr-un final, cand am vrut sa plecam, iesirea era blocata de un cititor mai special:

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Eu n-am observat afisul, ca m-a agatat tanti de la vanzari din mers. Clar nu e o exprimare romaneasca. Trebuia sa scrie "Vi se pare important...?" sau "Este important pentru dumneavoastra...?".
P.S. Merci de promo. :)

Morticia spunea...

Pitipoanca aia e mic copil pe langa ce vezi zi de zi prin oras. Nu arata slutty enough :P Cat despre "sloganul" ala, eu pun din nou intrebarea: cei care compun texte pentru un mail/afis/pliant sau ce o fi, chiar sunt de capul lor?

Lady Io spunea...

In imaginea mea idilica, toate aceste mesaje publicitare mergeau catre o persoana care cunostea BINE limba romana, spre aprobare. Se vede treaba ca m-am inselat.