duminică, 7 iunie 2009

O cultura a galagiei

Decibelii sunt la moda. Se revarsa din masinile de fite sau din Daciile tunate, de la ferestrele oamenilor si din telefoanele mobile. Muzici de tot felul sunt puse la maximum, astfel incat toata lumea este martora gusturilor muzicale ale fiecaruia.

Claxonatul, desi interzis in oras, este folosit cu mare arta de catre automobilistii exasperati de aglomeratie sau de alti soferi. Claxonul este probabil instrumentul prin care isi revarsa frustrarile asupra unui oras care deja inghite mult prea multe.

Daca vrei sa petreci o seara la taclale cu prietenii la o bere in oras, iti poti satisface pofta de bere, dar nu si cea de conversatie. Exista o strategie prin care clientii vorbaresti sunt alungati din restaurante: muzica pusa la maximum. Daca este insotita si de un fum gros de tigara, succesul este garantat. Pentru ca patronii de restaurante investesc mai degraba in instalatii performante de sunet decat in instalatii performante de aerisire, intr-o tara in care fumatul este un viciu generalizat.

Nici la nuntile prietenilor nu scapi de decibelii neprietenosi. Se pare ca exista o credinta generalizata ca asurzind invitatii acestia se vor simti mai bine.

Insa cel mai rau este in parcuri. Parcurile mari nu mai sunt de multa vreme oaza de liniste. In primul rand, nu prea mai exista parc mare fara un grup de peruani postati in poarta, care canta aceleasi melodii seara de seara. La fiecare sfarsit de saptamana, in parc trebuie sa se intample ceva. Uneori este miting electoral, cu aceeasi melodie revarsandu-se generos peste cartier de mii si mii de ori, intretaiata doar de discursuri si de sloganuri strigate in grup.

Altadata sunt spectacole destinate copilor. Teoretic destinate copiilor, majoritatea sunt niste formatii stupide, care lalaie niste rime penibile de genul "Am stat aseara pan' la unu si m-am invartit ca nebunu' ", "de dorul tau eu ma sfarsesc si pe tine te iubesc", "esti cea mai frumoasa fata, hai s-o facem iarasi lata". Acum, eu nu sunt mama si poate nu e cazul sa-mi dau cu parerea. Dar uite, cu mintea mea de acum sunt sigura ca niciodata nu mi-as duce copilul sa asculte asemenea porcarii sinistre.

Dar asta nu e tot, cei care sufera nu sunt doar cei iesiti la o plimbare in parc. Imaginati-va ca locuiti in apropiere. Soseste sfarsitul de saptamana, va planificati marea leneveala. Dar ce se-aude din parc? "Vreti sa va distrati?", "Daaaaa!", "NU va aud, vreti sa va distrati?", "Daaaaaaaaaaa!". Dupa ce repeta de cateva ori iti vine sa te dai jos din pat si sa te duci la imbecilul de pe scena si sa-i zici: "Nene, vor sa se distreze, i-am auzit eu de acasa."
Dar aici nu se incheie spectacolul. In functie de primar, in parcul din apropiere pot canta formatii de muzica populara, manelisti, Al Bano, Boney M sau alti artisti pusi de multa vreme la naftalina. Stai acasa, in pat, blestemand ziua in care ai citit anuntul in ziar "Vand apartament 2 camere, zona linistita, vedere spre parc". Ce frumos si poetic parea totul in acea zi! Iar acum nu te gandesti decat la acte de violenta legate de parc. Vine seara si se incheie petrecerea. Se mai aud doar peruanii si dintr-o data iti devin simpatici. Pana la urma, sunt melodiile pe care le auzi seara de seara, este deja reconfortant, dupa o zi de odihna la umbra decibelilor.

Dar cultura galagiei nu se opreste aici. Am remarcat ca romanii (chiar si eu) vorbesc foarte tare. Daca esti undeva, departe de Romania, si auzi de departe niste voci, poti fi sigur: sunt romani in apropiere. Am remarcat ca multi dintre noi au senzatia ca acest vorbit tare, insotit de un ras cu hohote zgomotoase reprezinta o masura a distractiei si a relaxarii. De fapt, de cele mai multe ori reprezinta o masura a nesimtirii.

Ce demonstreaza asta despre noi, ca popor? Nu stiu. Dar sigur este ca aceasta galagie generalizata contribuie la nebunia noastra colectiva si face parte din ea.

17 comentarii:

Morticia spunea...

Ce dreptate ai cu muzica din restaurante. Am fost la un moment dat intr-o dupa-amiaza pe undeva pe Lipscani unde bubuia muzica ingrozitor (house, ca ce naiba?!). L-am rugat pe ospatar sa dea mai incet, s-a facut ca da mai incet, l-am chemat iar, l-a intrebat Gomez daca este cumva club, iar ala a dat din umeri (nu stiu daca s-a prins care era ideea intrebarii). De fumat nu mai zic...

Lady Io spunea...

Un motiv bun de a nu te mai intoarce acolo. Cel putin eu asa as proceda.

Morticia spunea...

Iti dai seama ca nu mai calcam pe acolo... :)

alexandru spunea...

da' nu mai ţipaţi atât că nu ne mai aude nimeni! şi claxoanele tre' verificate, daa? şi motoarele maşinilor, ridicate în ture, să audă lumea că am sub capotă mai mulţi cai decât iq... mă! şi a naibii, mulţi au! cai... terasele. ce bă?! vouă nu vă place să vă ţipaţi suav unu-altuia-n ureche?
şi vorbim tare că suntem mici şi tre să fim şmecheri şi să ne audă toţi cât de importanţi suntem. da băăă! pe bune? frate ce bună e! şiii- şiuu! fato super mişto tuuu! nişte ţărani!

Zazuza spunea...

@Alexandru: daca ar fi stiut Dinu Sararu... @ everybody: o continuare/completare la mine pe blog...

Lady Io spunea...

@alexandru
Uitasem de motoarele turate la maximum, sa stie tot cartierul pe ce-ai dat banii.

teampit spunea...

Gand la gand cu "bucurie". Tocmai comentam postul Zazuzei despre decibeli si ma plangeam de faza cu muzica data la maxim la restaurant. Deci n-am doar eu pretentii "exagerate".

Lady Io spunea...

Nu, nu sunt pretentii exagerate. In definitiv, daca ies cu cineva la masa, vreau sa comunic cu persoana respectiva, nu sa mananc cu noduri in timp ce farfuriile de pe masa tresalta in ritmul muzicii.

Morticia spunea...

@Lady Io: De obicei mai multa galagie fac cretineii cu scutere.
@teampit & Lady Io: La masa se mananca nu se vorbeste =))

Lady Io spunea...

Si motociclistii care fac intreceri noaptea.
Intr-adevar, cred ca la asta se gandesc si patronii de restaurante, sa nu incalcam regulile de ne-vorbt la masa, la asta nu ma gandisem :-)))

Zazuza spunea...

eu cred, cum ziceam si la mine pe blog, ca pur si simplu romanii nu au ce sa isi spuna unul altuia, si d-asta apeleaza la decibeli. noi astia care avem totusi chef de vorba si care, culmea, chiar avem ceva de zis, cred ca suntem ultra-minoritari... si uite asa, de ce s-o mai mira lumea ca relatiile de prietenie de dezvolta mai mult pe net. uite d-aia, ca aici ne putem auzi!

Lady Io spunea...

@Zazuza
Foarte bine zis, aici ne putem auzi :-))

Morticia spunea...

Eu zic ca intalnire sa venim cu laptopuri (preventiv) si daca e cazul, sa vorbim pe mess sa "ne auzim" :-))

Zazuza spunea...

hai ca asta ar fi tare! sau daca nu au wireless, propun sa ne trimitem smsuri =)). apropo, deci cand ne vedem?!

teampit spunea...

Pana la urma ramasese in ultimul weekend din iunie, ca sa ne adunam din toate cele 4 zari? :)

Lady Io spunea...

Pe mine ma primiti si fara laptop? Pot sa-mi aduc computerul, dar e cam greu :-)))

Morticia spunea...

Asa parca stiam si eu... dupa 15 iunie, adica in weekendul 20-21 sau 27-28.
@Lady Io: Poate au aia de la cafenea sa iti dea un terminaT mobil =))
P.S. Eu sper totusi sa nu avem surprize...