joi, 11 iunie 2009

Liber la impiedicat

Sunt o mare impiedicata!
Prin casa, orice obstacol devine un obiect in care ma lovesc, ma julesc, ma invinetesc. Aproape ca nu exista saptamana in care sa nu mi se-ntample ceva.
Am reusit sa-mi sucesc gleznele si umerii in miscari aparent banale. Vanatai am tot mereu, cat cuprinde.
Anul trecut, cand faceam curat, am ridicat brusc capul - direct in rama (metalica) a geamului. Rezultatul: cap spart. Nu a fost o problema, doar imi mai sparsesem capul. Cand eram mica, m-am urcat pe pervaz si am cazut direct cu capul in calorifer. Apoi a aruncat un copil cu care ma jucam cu o piatra. Zbang! Direct in capul meu. Acum cativa ani, psihologul care facea evaluarea pentru angajare, m-a intrebat daca m-am lovit vreodata la cap. Ei.. da, bineinteles, doar l-am avut spart. Nu a zis nimic. M-a intrebat apoi daca-mi urasc tatal. Legatura? Nu stiu.
 
Fierul de calcat - iarasi, un adevarat pericol. Cand eram mica, in ciuda avertismentelor mamei mele, am vanat un moment de neatentie din partea ei si mi-am lipit palma de talpa incinsa a fierului de calcat. Si cand spun ca am lipit-o, nu e un eufemism! Dar nu a fost decat inceputul relatiei mele cu fierul de calcat - tumultoasa inca de la inceput. Urme de la alte intalniri fierbinti mai am pe maini.
 
Nici cutitul nu mi-a fost si nu-mi este strain. Este un pericol - din fericire doar pentru mine. Taiat deget cand eram mica? Da! Taiat si cand eram mare? O, da, nu mai departe de anul trecut.
Dar cutitul si fierul de calcat nu sunt decat pentru amatori. Am trecut la profesionisti cand am pus mana uda pe priza. Urmele se vad si astazi, dar sunt inca printre voi.
 
Acum trei ani, cu scuterul in Grecia, am avut iarasi un mic accident. Pe o bucata din picior nu am mai simtit nimic cam vreun an jumate. Pe alta bucata aveam o gaura buna de bagat degetul in ea. Noroc ca am scapat cu bine. Daca nu sunteti cuminti, va arat si cicatricile.
 
Anul trecut mi-a intrat o aschie metalica in ochi - de data asta vina nu a fost a mea, ci a mizeriei de afara. Imaginati-va drumul meu spre casa, cu ochiul cel bun bandajat, trebuind sa ma bazez pe un ochi cu care nu vad mai nimic. Initial am fost viteaza si am zis ca ma duc acasa cu autobuzul (eu ma distrez uneori in autobuz, nu v-am zis?). Mi-a trecut vitejia de indata ce am ajuns langa un taxi.
 
Julituri am si acum, chiar ieri m-am impiedicat de masa. Ajunsesem acasa dupa o zi obositoare, cu basici de la pantofi. Pentru ca nu exista pantofi care sa nu ma roada, stranga, chinuie.
Dar nu-i nimic, in cartile de aventuri cei care au cicatrici sunt cei care si-au dovedit vitejia in lupta. Sunt si eu viteaza.
 
Eh, asta sunt eu... Ma gandeam de mai multa vreme, asa cum ma sfatuia de altfel si Alexandru intr-un comentariu de la postarea anterioara, sa-mi iau role sau bicicleta. Uf, dar am totusi o retinere...
Cred ca aveti si voi povesti de vitejie, nu?
 

10 comentarii:

Anonim spunea...

Aaa... chiar ieri mi-am harshait genunchiul de masuta de cafea si de durere am ricosat si am dat cu cotul in usa =)) Si eu sunt impiedicata, am avut si ghinioane gen piatra cazuta in cap de pe bloc dar m-a ferit Doamne-Doamne de accidente mai grave. Ba nu, mint, in clasa intai am cazut cu mana intr-un borcan spart si mi-am ratat cariera incipienta de pianista...

Lady Io spunea...

@teampit
I am not alone :-)), yupiiii!

coryamor spunea...

saracuta de tine! imi aminteste de sotul meu, a carui porecla era, in urma cu cativa ani, 1313, caci orice facea, era imposibil sa nu i se intample ceva, era anecdotic. toate ranile posibile, toate accidentele stupide...
faceti un club, ce zici? eu una nu mi-am spart niciodata nimic, nu am fracturat nimic, nu am facut nimic special de povestit.:)

Lady Io spunea...

Da, da, vreau un club, am putea face un jurnal in care sa povestim toate intamplarile astea :-)). As vrea sa-i mai aud si pe altii, sa mai rad si eu, ca de mine rade deja lumea prea des...
Sa stii ca astea sunt doar o parte din ele, practic nu reusesc sa trec peste o saptamana fara sa-mi mai julesc/ sucesc/ invinetesc o parte a corpului.

Zazuza's Gulaschsuppe spunea...

am mers alataieri la dentist, si m-au pus sa completez o lista cu boli: nu sufar de nimic, in schimb am bifat cu voiosie partea cu vanataile :))

Lady Io spunea...

Hm, cred ca n-am mai fost de mult la dentist. Ma mai intrebau in caz de anestezie daca am probleme cu inima, dar atat.

Zazuza's Gulaschsuppe spunea...

da, acum au intrat si ei in randul lumii, cel putin acolo unde merg eu: trebuie sa completezi o fisa cu nume, medic de familie, boli, probleme, reactie la anestezie, pui data si semnezi :)). o intreaga birocratie :)).

Miss Zebra spunea...

Eu ma tot intreb de unde am dobandit talentul de a imi taia degetele. Dar o fac mai bine decat oricine, pentru ca putini se pot lauda ca au fost si la chirurg pentru o cusatura de cca 7 cm. Mai am aptitudini si la zdrelit genunchi. Ultima oara, acum o luna, intr-un stalpisor de metal plantat pe marginea strazii ca sa nu parcheze masinile pe trotuar.
Deci, cum spuneati, punem de un club????

Morticia spunea...

:)) Esti un pericol pentru tine insati :P Eu nu pot sa ma laud cu chiar atatea. Doar ma invinetesc relativ des, dar garantat si pentru multa vreme. In rest... nu am avut niciodata membre rupte si julituri nu prea am mai avut in ultimii ani. Dar cand eram mica mi-a intrat un spin in ochi, m-a deranjat ce m-a deranjat atunci imediat si dupa o saptamana am observat ca era inca acolo :| Nu ma intrebati cum am reusit :D

P.S. Cuvantul de verificare "misto" :)) [habar nu aveam ca se repeta...]

Lady Io spunea...

@Miss Zebra
Tu ca tu, dar eu???

@Morticia
Din cauza asta ezit sa-mi iau role sau bicicleta. Daca in stare naturala patesc din astea, cum o fi sa mai am si un instrument suplimentar? :-))

Spin? Brrr! Apropo, e foarte periculos, poti ajunge in situatii extreme din cauza unei mizerii intrate in ochi.
"Misto" am avut si eu.